Una dintre primele miscari din debutul „evenimentelor” din vara lui 2012, sa nu le mai zicem puci ca se enerveaza USL si-si trimite la linsaj slugile jurnalistico-propagandistice, a fost decapitarea Avocatului Poporului. Scopul era clar inca de la vremea aceea: blocarea contestarii Ordonantelor de Urgenta la Curtea Constitutionala, prerogativa absoluta a institutiei cu pricina, chestie atit de democratica incit au luat foc toate marile cancelarii, Comisia Europeana si Comisia de la Venetia. Abia acum, dupa 1 an, insusi Victor Ponta, pus fata in fata cu tsunamiul de OU pe care il pastoreste, admite manevra si utilitatea ei. Premierul recunoaste explicit ca incearca prin toate mijloacele sa evite filtrul Curtii Constitutionale, guvernind prin ordonante de urgenta, de teama „sabotajului” pe care PDL l-ar putea face in cazul legilor, care ar fi contestate la CCR. „Il numesc direct act de sabotaj pentru ca PDL contesta orice lege la Curte. Vin de la Curte, care le respinge contestatia, se duc la presedinte. Contesta si presedintele, iarasi se respinge (la CCR – n.red.) Apoi presedintele o ia si o retrimite in Parlament, unde iarasi le trecem”, a spus Ponta (luni, 8 iulie) cu gindul la Statutul parlamentarilor, lege din care USL a refuzat sistematic sa scoata zidul suplimentar de protectie ridicat pentru penalii neamului in fata procurorilor. Doar la a treia decizie pe subiect a CCR, USL a cedat. In atari conditii, normal ca Ponta vrea sa faca treburile murdare ale guvernarii departe de Curtea Constitutionala, putind miza ca Avocatul Poporului sta cuminte in banca lui, bate din pinteni la ordin si nu-i pune bete in roate (pina acum Avocatul Poporului nu a contestat nici macar o singura OU). Dar chiar si asa, dintre putinele OU scapate in Parlament pentru a fi, totusi, legiferate, putine ajung sa fie contestate la Curte.
Pe vremea cind erau in opozitie, Ponta si USL strigau din rasputeri impotriva „criminalului regim Boc-Basescu”, care „guverneaza tara prin ordonante de urgenta”, mergind cu pira la Bruxelles si organizind dezbateri in Parlamentul European pe tema asta. Acum, Ponta a imbratisat practica inaintasilor si a dus-o pe noi culmi ale gloriei. Din 7 mai 2012- data instalarii primului cabinet Ponta- si pina in 27 iunie 2013, guvernul a emis nici mai mult nici mai putin decit 161 de ordonante de urgenta, mult peste ceea ce a reusit incriminatul guvern Boc sa faca. Chiar si limitind perioada doar la cabinetul Ponta 2 (1 ianuarie -27 iunie 2013) si comparind-o cu cea similara din cabinetele Boc- Ungureanu (1 ianuarie- 27 iunie 2011), cistigator la puncte iese tot Ponta cu 68 OU fata de 52 ale predecesorilor. Sint insa zile in care Executivul pare lovit in cap cu leuca ordonantelor de urgenta, de exemplu, in sedinta din 26 iunie, au fost adoptate 18 OU. Nimic surprinzator in asta, judecind dupa debutul in forta din mai anul trecut, cind in doar o luna si jumatate de mandat Ponta emisese deja jumatate din numarul ordonantelor scoase de cele trei guverne care l-au precedat la palatul Victoria. Si ce ordonante! Tot una si una ! Sa ne amintin doar de cele prin care erau reduse atributiile Curtii Constitutionale si modificat cvorumul la referendum in timpul jocului. Dupa ce evenimentele s-au mai linistit, in decembrie 2012, Comisia de la Venetia spunea ca „este îngrijorată mai ales de folosirea pe scară largă a ordonanţelor de urgenţă ale guvernului – atât de actuala, cât şi de fostele majorităţi – ceea ce prezintă un risc pentru democraţia şi statul de drept din România”. Si incheia: ”Comisia conchide că folosirea ordonanţelor de urgenţă pentru a pune imediat în vigoare o lege care este examinată de Curtea Constituţionlă reprezintâ un abuz al instrumentului ordonanţei de urgenţă şi nu este în conformitate cu principiile de bază ale corectitudinii care derivă din statul de drept şi separaţia puterilor în stat”. Declaratia lui Ponta prin isi care justifica abuzul de ordonante sfideaza exact concluziile raportului Comisiei de la Venetia.
La intrebarea de ce guverneaza Ponta prin OU cind are in parlament o majoritate de aproape 80%, un mamut prin comparatie cu majoritatea fragila a guvernului Boc, si care oricum nu misca in front, raspunsul este simplu: nu vrea sa le puna in dezbatere publica pentru a nu fi descoperite chiar din prima hotiile si dedicatiile, restauratia in unele domenii, nerespectarea promisiunilor electorale in altele sau viciile de neconstitutionalitate. Sa luam citeva exemple la intimplare: modificarea prin ordoanante a Legii Educatiei, Codului Fiscal, statului judecatorilor si procurorilor, a fondurilor de pensii private, achizitiilor publice, timbrului judiciar, disponibilizarile, coplata in sanatate, majorarea taxelor si impozitelor locale, reducerea competentelor DNA, exploarea gazelor de sist etc. Lista e mult prea lunga. Singurul domeniu in care Ponta a inteles, dupa experienta din 2012, ca nu poate scapa de Curtea Constitutionala este cel al separatiei puterilor in stat, motiv pentru care vrea sa rezolve chestia direct prin Contitutie, taind, iarasi, din atributiile CCR. In rest, nu exista zona in care sa nu fi intrat cu bocancii ordonantelor de urgenta.
Departe de ochii publicului, de filtrul CCR, cu protectia Avocatului Poporului asigurata de Crisu Anastasiu, guvernul Ponta nu mai are practic nicio limitare. Recunoasterea faptului ca evita controlul democratic de constitutionalitate, catalogat indirect drept „sabotaj”, alaturi de interventia brutala in justitie in cazul fraudelor de la bacalaureat, sunt cele mai periculoase acte ale lui Ponta de la instaurarea coabitarii. Arata ca europenismul, respectarea legii si a separatiei puterilor sint doar jalnice exercitii de ipocrizie.
P.S. Sunt curioasa unde s-au volatilizat toti suparatii pe dictatura ordonantelor guvernului Boc.
