Ministerul Finanţelor Publice va realiza un nou cod privitor la insolvenţa şi falimentul firmelor, totodată urmând să fie modificate multe din actualele prevederi referitoare la drepturile firmelor intrare în dificultate, precum şi la creditorii acestora.
In prezent există o multitudine de prevederi în acest domeniu – anume legea generală a insolvenţei adoptată în 2006, dar şi alte prevederi referitoare la insolvenţa băncilor, primăriilor, societăţilor de asigurări etc. ”Există cerinţe ale Băncii Mondiale de a avea o lege unitară, sunt prea multe reglementări disparate”, spune avocatul Gheorghe Piperea.
Care vor fi prevederile?
Potrivit proiectului de cod obţinut de Mediafax, persoanele cărora le va fi imputată insolvenţa unei firme vor putea fi obligate să acopere din propria avere, parţial sau integral, datoriile societăţii respective şi nu vor mai avea dreptul să ocupe poziţia de administrator la alte companii timp de 10 ani de la data hotărârii judecătoreşti definitive.
Un creditor va fi îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei în cazul în care creanţa sa împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, nu de peste 90 de zile ca în prezent.
O altă modificare este pregătită pentru cuantumul minim al creanţei în funcţie de care poate fi formulată cererea de deschidere a insolvenţei. În prezent este impusă o „valoare-prag” doar pentru creditor, de 45.000 lei. Prin Codul insolvenţei va fi introdusă o astfel de valoare-prag şi pentru debitor, dublă faţă de cea a creditorului. Astfel, un debitor va putea cere intrarea în insolvenţă doar dacă datoriile sale, de altă natură decât cele salariale, se cifrează la minimum 90.000 lei, în timp ce creditorii vor putea cere intrarea în insolvenţă a debitorului pentru o creanţă de 45.000 lei.
Noua lege va include şi ea posibilitatea atragerii răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, dacă prin raportul administratorului judiciar sau al lichidatorului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului. Judecătorul sindic va putea dispune, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, ca o parte sau întregul pasiv neplătit al debitorului ajuns în stare de insolvenţă să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă.
Legislaţia actuală, bună dar necunoscută
Potrivit avocatului Gheorghe Piperea, legea actuală ”nu ar trebui neaparat modificată” . Aceasta deoarece există mai multe pârghii, mijloace prin care creditorii pot pune presiune pe debitori. Singura asimetrie dintre creditori şi debitori este uşurinţa cu care în prezent ultimii pot declanşa produra insolvenţei comparativ cu primii. Problema este că creditorii nu ştiu sau nu vor să recurgă la prevederile legale. ”Nu văd niciun motiv pentru care un debitor să nu fie sancţionat. Un debitor ce obişnuieşte să pună o afacere de pe o firmă pe alta poate fi foarte uşor oprit dacă creditorii sunt atenţi. Dacă a cauzat insolvenţa astfel poate fi acuzat de bancrută frauduloasă, iar pedeapsa este de 7 ani închisoare”, spune el. Tot prin actuala legislaţie se poate atrage răspunderea patrimonială a administratorilor sau se poate cere decăderea acestora din afaceri. Ultima este decisă de judecătorul sindic şi se referă la calităţi precum cea de patron, asociat, acţionar. Din păcate astfel de măsuri sunt o raritate. ”Se poate şi în România. Aţi auzit însă de vreo astfel de măsură, că a cerut vreo bancă decăderea din afaceri?”, întreabă retoric Gheorghe Piperea. Avocatul care e şi administratorul judiciar de la Oltchim spune că un prim caz de atragere a răspunderii patrimoniale va fi uzina chimică vâlceană unde vechilor administratori li se vor imputa sume de ordinul sutelor de milioane de euro. Masa creanţelor la Oltchim se ridică la 793 milioane euro.
3% cel mult din firmele intrate anual în insolvenţă reuşesc să aplice cu succes planul de reorganizare, evitând falimentul. Restul de 97% se închid, iar o bună parte a obligaţiile de plată către parteneri intră la capitolul pierderi ale acestora. Găurile provocate creditorilor ating sute de milioane de euro anual.
