Un preot ortodox din Arad şi trei meşteri lucrează la foc continuu în aceste zile, din mâinile lor ieşind tone de lumânări care vor răspândi Lumina de Paşte. Criza economică nu a ocolit însă nici acest meşteşug, preoţii afirmând că numărul comenzilor a scăzut la jumătate în ultimii cinci ani.
Zeci de mii de lumânări pleacă, în aceste zile, dintr-un atelier bisericesc din municipiul Arad pentru a se aprinde în Noaptea Învierii.
În micul atelier al Arhiepiscopiei Aradului începe povestea Luminii pascale, scrie Mediafax într-un reportaj. Doar patru oameni trudesc aici de dimineaţă şi până târziu în seară, modelând ceara.
„Lumânarea are o semnificaţie aparte, gândindu-ne că Iisus Hristos spune: «Eu sunt Lumina Lumii». Chiar şi ca materie, trebuie să fie legată de lumina care izvorăşte din Dumnezeu şi pe care noi suntem chemaţi să o răspândim. Privind lumânarea care stă aprinsă în biserică, în spatele mirilor, la botez ori la căpătâiul celor adormiţi, ne dorim a fi lumină şi căldură pentru cei din jur”, spune părintele Vasile Pop, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Aradului.
Cel care conduce atelierul este părintele Gheorghe Contraş. El spune că opt tone de lumânări sunt deja pe stoc şi sunt distribuite, în aceste zile, către bisericile ortodoxe din tot vestul ţării, iar până la Paşte producţia va continua fără întrerupere.
De 21 de ani, Ana Păcurar dă formă făcliilor şi spune că a întins mii de kilometri de fitil. „Mi-ar fi imposibil să spun câte lumânări am făcut, dar cu siguranţă este vorba despre milioane. Fitilul întins de mine în rame ar înconjura pământul”, afirmă arădeanca.
Angajaţii spun că meşteşugul lumânărilor nu s-a schimbat prea mult de-a lungul
vremii, dar că acum sunt ajutaţi şi de câteva aparate mecanizate.
„Se topeşte parafina în cazan, iar ramele cu fitil coboară în lichidul fierbinte de 12 sau 13 ori, până când lumânările ajung la grosimea potrivită. Întreaga operaţiune durează o oră. Apoi, lumânările sunt uscate şi tăiate pe diferite dimensiuni”, explică meşterul lumânărar Florin Măduţa.Parafina este adusă tocmai din Rusia, iar fitilul din India. Preoţii se plâng însă de calitatea fitilului, care a scăzut în ultimii ani.
Criza i-a făcut pe oameni să cumpere mai puţine lumânări
„Nu mai este sută la sută bumbac, ci în combinaţie cu poliester, ceea ce face ca fitilul să fie de o calitate inferioară. Problema e că scoate mult mai mult fum, iar asta se vede mai ales în biserici, pentru că au de suferit icoanele şi picturile de pe pereţi, care se înnegresc”, explică părintele Contraş.
O tonă de fitil se cumpără, anual, din India şi ajunge pentru zecile de mii de lumânări care se confecţionează în atelier. Totuşi, cei patru meşteri spun că, în ultimii cinci ani, le-au scăzut vânzările cu cel puţin 50 la sută. Ei cred că şi în acest domeniu criza economică şi-a spus cuvântul.
Oamenii au cumpărat mai puţine lumânări provenite din atelierele bisericilor, preferând produse de pe piaţă, care în unele cazuri sunt mai ieftine.
Criza economică a determinat şi o concurenţă, fiind multe produse de acest fel pe piaţă. Atelierul produce mult mai puţin, dar supravieţuieşte din cererea existentă cu ajutorul bisericilor”, spune consilierul cultural al Arhiepiscopiei Aradului, părintele Vasile Pop.
Meşterii atelierului au cel mai mult de lucru în această perioadă a anului, pentru că de Paşte este cererea cea mai mare. De la Arad, lumânările pleacă la un preţ de 40 de lei kilogramul, iar în biserici se vând cu 50 de bani, până la 2 lei bucata, în funcţie de mărime.
