L-am întâlnit pe sculptorul Florin Codre în atelierul lui de creație din București, înconjurat de sculpturi din lemn, bronz și machete de gips ale unor proiecte în lucru. Reticent la început, a devenit repede colocvial, vulcanic și tranșant, așa cum este cunoscut, de altfel, în spațiul public.
Am discutat despre sculptură și sculptori, modalități de exprimare în această zonă a artei plastice, dar și despre subiecte controversate, precum monumentul de la Arad, pentru care sculptorul a trecut printr-un proces cu Ministerul Culturii, sau ansamblul Ferdinand, al cărui concurs l-a câștigat, și care ar urma să fie amplasat în 2018, anul celebrării Marii Uniri.
Sunteți unul dintre sculptorii cunoscuți pentru monumentele publice realizate. Ce caracteristici trebuie să aibă un monument public?
Florin Codre: Un monument public este o operă de mariaj între public și artist și acest lucru este valabil de când e lumea și pământul. Într-un monument public, un artist responsabil nu se exprimă niciodată pe el. Eu, sculptorul, nu trebuie să mă exprim pe mine, trebuie să exprim un lucru care să devină un ideal național. Asta înseamnă sculptură monumentală. Nu vorbește nimeni în țara asta ce-i cu sculptura, ce-i cu pictura, ce se întâmplă în aceste domenii ale artei. Care este, de exemplu, deosebirea între o sculptură de interior și una de exterior. De ce să faci un bust, când ai voie să faci un bust și când nu ai voie.
Când nu ai voie să faci un bust?
F.C.: Nu ai voie să faci un bust când aniversezi ceva. Bustul este o opera mortuară, este ceva ce pui la cimitir. Dar când ai un personaj care a devenit o personalitate, un concept, îl reprezinți în picioare. Este un om care a existat în contemporaneitatea lui. Există o teorie de bază a sculpturii pe care nu o știu prea mulți.
Teoria este că o idee fără un material adecvat, fără o formă adecvată și fără un loc adecvat nu poate da o structură coerentă. Există o legătură intimă, profundă, precum coeziunea moleculară, între idee, material, loc, formă și dimensiune. Genul cultural monument este un gen aparte. Puțini artiști au capacitatea de a face un monument. Sunt mulți artiști care se exprimă doar pe ei, dar e mult mai greu să exprimi acel lucru pe care poate să-l absoarbă o masă mare de receptori. Eu, ca sculptor, trebuie să mă neantizez, să devin o pulbere care să cadă peste public. Aceasta este operațiunea dificilă pe care trebuie să o ducă la bun sfârșit un sculptor serios. Dacă o sculptură nu este capabilă să comunice cu publicul, cu spectatorul, ea nu reușește să redea nimic, de fapt. Ea trebuie să fie receptată de masă, de media receptorilor. De asta sculptura, spunea Leonardo da Vinci, este cea mai grea dintre arte, pentru că este restrânsă ca mijloace de expresie și tu, sculptor, trebuie să atingi cu acestea o emoție atât de puternică încât să prinzi, să captezi spectatorul. Fiecare spectator trebuie să vadă în acea sculptură ceva care să-i transmită emoție. Dacă nu-i dai emoție, nu învață nimic, pentru că educația se face prin emoție, prin trăiri.
Monumentul nu se adresează unui anumit public, el trebuie să se adreseze tuturor. Arta are mai multe genuri artistice și sculptura monumentală e obligată să ridice partea de jos a societății, baza piramidei, prin insuflarea – lucru de care noi ne ferim să vorbim – a unei glorii, a unei stări sublime a acestei colectivități, a unei mândrii naționale. E o stare su-
blimă mândria națională! Nu mai găsești nimic acum care să-ți dea satisfacție cu pedigree-ul, cu originea, cu neamul tău.
Sună cam a naționalism ceea ce spuneți…
F.C.: Sunt naționalist, iar dumneavoastră intrați în gândirea dominantă de acum. Există o astfel de gândire pe planetă, emisă de deștepți pentru proști. De 30 de ani încoace, după bătălia dintre mafioții români care s-a numit Revoluția din decembrie 1989, se inventează cuvinte, este acum la modă în lume. Ce înseamnă naționalism? Naționalismul este singurul buletin, singura carte de identitate, forma de identificare a individului pe care îl ai în față. Nu poți fi un internaționalist, un mondialist bun dacă nu ești un naționalist bun. Naționalismul este un termen care a fost elogiat mai bine de un secol, când s-au constituit națiunile, ni s-a dat acest termen și acum nu înțeleg de ce se dorește să ni se ia. Deci, cine ne dă, cine ne ia? Nu trebuie să ne sperie acest cuvânt. Poți să te duci în Australia, în America, unde vrei, ca român. Dar totul este să nu-ți fie rușine că ești român. Ca să nu-ți fie rușine că ești român trebuie tu, ca individ, să ai valoare umană și tu, ca națiune, să ai o valoare recunoscută în lume. Eu am ieșit din țară în timpul lui Ceaușescu și vă asigur că România de atunci – nu că-i aduc elogii lui Ceaușescu, deși am și de ce să-i aduc, așa cum am și de ce să-l fac responsabil de ceea ce este în prezent, pentru mine el fiind de vină pentru ce se întâmplă acum – era foarte respectată. Acum, nu o mai respectă nimeni.
Văd aici un prototip al statuii lui Ferdinand. Cât durează o sculptură monumentală de acest gen? Ce presupune ea?
F.C.: Trebuia să mă apuc de acum cinci-șase ani de această sculptură. Nu m-am apucat pentru că nu se dorește acest monument. În fiecare an mi se spune că nu sunt bani: “Nu sunt bani, Florine, anul acesta, încearcă la anul“. Cred că politicienii României se tem.
Dar poate este doar o chestiune de administrație, care se încurcă în hățișuri, de ce vă duceți cu supozițiile atât de departe?
F.C.: Nu, nu este așa. Am mai făcut astfel de sculpturi monumentale și în țară și în alte țări, deci nu ar exista nici un motiv pentru care să nu se deblocheze banii. De ce să aibă încredere în mine când pot să aibă într-o comisie alcătuită de niște băieți căzuți de nu știu unde?!
Revenind la monumentul Ferdinand, ce se întâmplă cu el, va fi gata peste doi ani?
F.C.: Monumentul meu costă foarte mult. Proiectul câștigat cu Ferdinand constă într-o statuie de 7,5 metri și un enorm basorelief în care, pe cele două capete sunt notați anii și stemele – 1601 a lui Mihai Viteazul, prima Unire, și apoi a doua Unire, din 1918. În interiorul acestei potcoave este un basorelief cu evenimentele aferente. Concursul a fost lansat pentru conceptul ansamblului monumental Ferdinand, nu pentru o statuie Ferdinand. Am câștigat concursul. Vreau să-l fac din bronz și granit. Există aprobarea la Ministerul Culturii. Desigur, au apărut și tot felul de opinii ale Comisiei de Artă Monumentală de la Ministerul Culturii legate de dimensiuni și alte aspecte. Parcă ar vrea să mutileze concursul… Cum s-a întâmplat și cu cel de la Arad.
Ce s-a întâmplat cu acest monument pentru care a existat şi un proces?
F.C: Monumentul este în curtea mea. Nu plânge nimeni, nu am fugit cu banii în lume… Ministerul Culturii a comandat lucrarea, o are, a și recepționat-o. Amenajarea zonei pe care trebuie amplasat ansamblul ține de beneficiar, res-pectiv Consiliul municipal Arad.
Ei susţin că au amenajat zona…
F.C.: Vă spun că nu au făcut nimic, mergeţi şi vedeţi! Unde să-l pun? Dacă ar fi făcut ceva, ar fi fost acolo. Acest monument a început prin 2009 şi după ce m-am apucat să-l fac, doi ani mi-au oprit finanţarea. Lucrarea am realizat-o în China, pentru că la banii pe care mi i-au dat nu se putea face nicăieri în Europa. Nu cumpăram nici marmura aici, am încercat la Simeria şi nu s-a putut. Chinezilor le-am dat avansul şi pentru că a doua tranşă de bani nu le-am dat-o la timp, deoarece nu am primit-o de la Ministerul Culturii, au stricat şantierul. Am recuperat doar câteva tronsoane, în rest a trebuit să refac totul.
Dacă ei v-ar pregăti acum zona, aţi putea amplasa monumentul?
F.C: Da, așa cum am mai spus, lucrarea există, este şi recepţionată de Ministerul Culturii. Florin Codre este doar custodele ansamblului monumental, care este proprietatea Ministerului Culturii, Primăria Arad fiind beneficiarul. Locul pe care îl propune aceasta în acest moment pentru amplasare nu este cel pe care îl consider eu ca sculptor – am vorbit mai devreme despre teoria de bază din sculptură – a fi cel care trebuie să pună în valoare monumentul, să dea coerență și semnificație acestuia. Ei propun ca locul lui să fie undeva într-un parc foarte aglomerat, lângă o catedrală, o intersecție, loc ce nu vibrează cu ideea de bază a acestui monument. În momentul în care Primăria Arad va hotărî să acorde ansamblului importanța cuvenită prin amplasarea lui în fața Primăriei, spațiu care, în viziunea mea, pune în valoare monumentul și corespunde cu semnificația lui, și va realiza lucrările de amplasament, el va fi dus de mine acolo pentru montare. Discuțiile pe această temă trebuie însă purtate între Ministerul Culturii, subliniez, proprietarul monumentului, și Consiliul Arad, beneficiarul lui.
Nu mi-ați răspuns dacă la celebrarea Marii Uniri ansamblul Ferdinand va fi gata.
F.C.: Sunt sceptic. Nu mai pot să înaintez acum, din lipsă de bani, bineînțeles, la lucrarea asta pentru că trebuie să fac o turnare, să mai fac încă două modele după el. E o altă problemă, una morală, am câştigat acest concurs şi sunt blocat, viaţa mea e blocată de cinci ani. Nici nu pot să renunţ, deoarece m-am angajat în el foarte tare, am pierdut cinci ani din viaţă. Mi-au furat cei mai fertili ani de creaţie şi mă ţin pe tuşă ca un fotbalist care la 25 de ani e în plin avânt şi i se spune că are, totuşi, 25 de ani! Acum am 73 de ani, nu mai ştiu dacă la anul mă mai ţin genunchii, nu ştiu dacă mai pot să fac ceva. În sculptură e nevoie şi de o anumită condiţie fizică. Pentru un monument de genul acesta cobori de 100 de ori pe zi şi urci tot de atâtea.
Partea a doua a interviului cu sculptorul Florin Codre poate fi citită în ediția de joi, 5 mai, a „României libere“.
CV
S-a născut în aprilie 1943 la Brașov, este sculptor român, cascador și crescător de cai de rasă. Este autorul primului film românesc de ficțiune de după 1989, a cărui finanțare s-a realizat din inițiativă privată: „Șobolanii roșii“. A realizat statuia ecvestră a lui Avram Iancu de la Târgu Mureș, statuia ecvestră a lui Carol I de la Călărași, statuia lui Tudor Vladimirescu la Tabăra de sculptură de la Măgura, dar și statuia ecvestră a lui Carol I din București.
