Seria interviurilor cu oamenii legii care au pasiuni deosebite continuă cu un polițist de frontieră artist: Petru Codrea, poliţist de frontieră din anul 1992, născut în nordul Maramureșului, povestește, într-un interviu pentru RL, cum s-a apucat de sculptat și cum a ajuns să cioplească vestitele porți tradiționale românești.
România Liberă: De când ați început să sculptați? Ce ați sculptat prima dată?
Petru Codrea: Sunt poliţist de frontieră din anul 1992, de loc din localitatea Călinești, o comună mică situată în partea de nord a judeţului Maramureş, în Depresiunea Maramureşului. Acum 25 de ani, în acest mic locaş din Maramureșul istoric, am început să mă simt atras de arta cioplitului în lemn.
Meseria de sculptor este una complexă, care presupune multă imaginaţie şi viziune a lucrării, secrete pe care meșterii populari din acea vreme cu greu le mai dezvăluiau. Aşa că am început să fur meserie. Îmi petreceam majoritatea timpului pe lângă maeștrii în ale lemnului, care ciopleau porți de lemn, vestitele porți maramureșene. Ulterior, am urmat cursuri de specialitate în domeniul sculptatului, iar în timpul liceului am participat la mai multe concursuri naționale reușind să obțin locul I la nivelul județului şi mențiune pe țară.
R:L: Ce sculptați cel mai des? Ce sculpturi aveți în colecție? Câte sculpturi ați realizat până în prezent? Care vă este mai aproape de suflet?
P.C: Cel mai des sculptez icoane, cruci, dar şi porţi maramureşene în miniatură, toate cu motive tradiționale maramureșene.
R:L: Cât de greu vă este să sculptați o poartă maramureșeană sau o icoană? Cât de mult durează realizarea unei astfel de opere?
P.C: Am ştiut de la început că va fi o muncă grea, însă provocările şi situaţiile dificile m-au ajutat în timp să prind secretele acestei meserii. Azi, am ajuns să îmi dedic foarte mult timp sculpturii. Orice scupltură necesită o anumită perioadă de timp. Realizarea unei sculpturi poate dura de la două până la cinci-șase zile, depinde de complexitatea şi mărimea ei.
R.L: Cum vă procurați materia primă pentru sculpturi? Este vreun secret de ”pregătire” a lemnului pe care îl ciopliți?
P.C: Totul începe cu alegerea lemnului. Cel de esenţă tare, pe care-l folosesc, provine din stejar. Lemnul trebuie lăsat la uscat aproximativ jumătate de an, după care se pregătește pentru sculptură, în funcție de mărimea si forma lui.
R:L: Ați donat icoane cioplite unor biserici?
P.C.: Da, am donat icoane mai multor biserici din zonă, printre care se numără şi Biserica Sf. Voievod Ştefan cel Mare, din incinta ITPF Sighetu Marmaţiei, căreia i-am donat o icoană reprezentând Maica Domnului şi Pruncul, sculptată în lemn de stejar.
R.L: Cum se împacă sculptura cu meseria de polițist de frontieră?
P.C.: Meseria de poliţist de frontieră este o meserie frumoasă, care îți aduce satisfacţii profesionale şi personale, iar sculptura pentru mine reprezintă un hobby. Acum, îmi petrec majoritatea timpului liber în micul meu atelier din Sighetu Marmației, cioplind câte o bucată de lemn şi dându-i formă.
R.L: Aveți vreo icoană în lucru? Când estimați că o finalizați?
P.C: În lucru am mai multe proiecte, printre care se numără şi o cruce cu Isus, cu o înălțime de 50 de cm.
Citește și celelalte interviuri ale seriei ”În spatele uniformei”:
FOTO+ VIDEO. Cum se împacă meseria de jandarm cu cea de artist popular