Acţionarii sunt chemaţi la AGA din aprilie să aprobe participarea la costurile realizării Nabucco într-o plajă cuprinsă între 10% şi 20% din acestea. Cum capitalizarea Transgaz este sub 600 milioane euro, obţinerea unui împrumut semnificativ mai mare pentru participarea la construcţia gazoductului de 8 miliarde euro ar putea lăsa acţionarii fără dividende câţiva ani.
Adunarea Generală a Acţionarilor Transgaz va discuta, pe 29 aprilie, despre “stabilirea unei plaje în cadrul căreia să se regăsească nivelul participaţiei Transgaz în cadrul proiectului Nabucco, între 15% şi 20% înainte de accederea potenţialilor investitori din consorţiul Şah Deniz, şi între 7% şi 10% după venirea acestora, coroborată cu posibilitatea de finanţare a societăţii“, potrivit unui comunicat al companiei transmis Bursei. Problema este că în următoarele două-trei săptămâni ar urma să fie lansată prin BVB oferta publică secundară pentru Transgaz, statul urmând să vândă încă 15% din acţiunile companiei. Or, în condiţiile în care demararea sau nu a construcţiei gazoductului nu este tranşată, randamentul dividendelor este o necunoscută pentru potenţialii investitori în următorii ani. Presupunând că Transgaz va beneficia de garanţie de stat şi dobânzi mai mici la creditele angajate, vorbim totuşi de o sumă ce depăşeşte capitalizarea de 585 milioane de euro a companiei.
În ipoteza fericită că participaţia Transgaz la cheltuielile de 8 miliarde euro estimate iniţial pentru construcţia gazoductului rămâne de 10%, rezultă că vor trebui obţinute împrumuturi de 800 milioane euro. La o participaţie de 20%, acestea urcă la 1,6 miliarde euro.
În acest moment, profitul companiei este de 329 milioane lei (75 milioane euro). La o dobândă de 3%, cheltuielile cu rambursarea unui credit de 800-1.600 milioane euro ar putea reprezenta între 25 şi 50 milioane euro doar pentru dobânzi, fără să mai luăm în calcul returnarea principalului. Sigur, este de presupus ca sumele să fie recuperate ulterior din activitatea de tranzit, dar până atunci profitul şi randamentul la dividend se vor reduce spectaculos, fiind deci şanse ca şi preţul la bursă să se corecteze după începerea construcţiei gazoductului.
Situaţia din prezent
Fiecare acţionar al gazoductului are acum o participaţie de 16,6%. Pe lângă Transgaz, ceilalţi acţionari sunt OMV (Austria), Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding, MOL (Ungaria) şi RWE (Germania), care a anunţat la sfârşitul anului 2012 că va părăsi consorţiul, urmând să negocieze vânzarea acţiunilor către OMV. Nabucco ar urma să aducă gaze din zăcământul Şah Deniz şi să le vândă pe piaţa europeană.
Zăcământul de gaze Şah Deniz, unul dintre cele mai mari din lume, a fost descoperit în 1999 şi se află în zona de apă adâncă a Mării Caspice, la 70 kilometri de capitala Azerbaidjanului, Baku. Prima fază a dezvoltării zăcământului, denumită Şah Deniz I, a început în 2006. Producţia estimată pentru această fază este de 9 miliarde metri cubi de gaze. Faza a doua a exploatării acestui zăcământ este denumită Şah Deniz II. Lucrările sunt derulate de un consorţiu format din companiile BP (Marea Britanie, 25,5% din titluri), Statoil (Norvegia, 25,5%), Socar (Azerbaidjan, 10%), Total (Franţa, 10%), LukAgip (societate mixtă formată de Eni-Italia şi Lukoil-Rusia, 10%), Oil Industries Engineering & Construction (Iran, 10%) şi Turkish Petroleum Overseas Company (9%).
Acţionarii Nabucco au semnat în ianuarie un acord de cooperare, precum şi un acord de opţiuni de subscriere şi de finanţare cu acţionarii câmpului gazeifer Şah Deniz. Acordul prevede că SOCAR, BP, Statoil şi Total ar putea finanţa în comun dezvoltarea Nabucco şi ar putea primi jumătate din acţiuni.
