Ruinele cetăţii Bologa din judeţul Cluj au generat multe legende. Una dintre ele spune că, printre ruinele fortificaţiei medievale, s-ar afla ascunsă spada lui Mircea cel Bătrân. Alte legende vorbesc de comori care ar fi fost îngropate în timpul războiului curuţilor, atunci când susţinătorii principelui Francisc Rakoczi al II-lea au fost învinşi de lobonţii care susţineau Casa de Habsburg. Bineînţeles, sunt doar legende, însă ele contribuie la menţinerea interesului faţă de ruinele din Munţii Apuseni.
Castru roman
Zona actualului sat Bologa a avut o importanţă strategică încă din Antichitate. Romanii au ridicat un complex de fortificaţii pe malul râului Săcuieu, Fortificaţia lor era deosebit de importantă pentru că asigura apărarea graniţelor provinciei Dacia. Arheologii au găsit o monedă emisă în timpul împăratului Traian, amănunt care îi îndreptăţeşte să creadă că această fortificaţie a fost ridicată imediat după cucerirea romană. Castrul roman a reprezentat garnizoana pentru mai multe unităţi romane. Este vorba de cohorta I Ulpia Brittonum, de cohorta I Aelia Gaestorum milliaria, de cohorta a II-a Hispanorum scutata şi de Cyrenaica equitata. Există unele păreri care susţin că în zonă ar fi fost aduşi colonişti din Peninsula Balcanică, mai exact din Grecia de azi, din zona Patras. Castrul a fost abandonat după retragerea aureliană, din 271 – 274. Ruinele castrului sunt încă vizibile în zona numită Grădişte. Tot în apropierea castrului roman au fost găsite ruinele unei terme.
Fortăreaţă medievală
Nu există foarte multe date legate de zona Bologa din epoca migraţiilor. Însă, în Evul Mediu, în această zonă a foost ridicată o nouă fortificaţie, pe celălalt mal al râului Săcuieu, afluent al Crişului Repede. Există presupunerea că această fortificaţie a fost ridicată în contextul tulburărilor care au cuprins regatul maghiar după stingerea dinastiei arpadiene şi pentru că voievozii Transilvaniei manifestau o autonomie tot mai pronunţată faţă de curtea regală maghiară. Este probabil că fortificaţia a avut un rol strategic major în timpul conflictului dintre voievodul Transilvaniei, Ladislau Kan, şi regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. Sub numele de Sebuswar, fortificaţia este amintită prima dată într-un document din 1304. Cetatea de la Bologa străjuia importantul drum dintre Cluj şi Oradea. În anul 1399, împăratul Sigismund de Luxemburg, care era şi regele Ungariei şi Croaţiei, i-a dăruit, ca feudă, cetatea Bologa vasalului său, domnitorul valah Mircea cel Bătrân. Acesta a primit, prin tratatul de la Braşov, prin care cei doi monarhi se aliau împotriva turcilor otomani, şi castelul Bran. Mircea cel Bătrân nu a primit doar cetatea, ci şi domeniul aferent.
În prima linie de apărare a Transilvaniei
Rolul cetăţii Bologa a sporit treptat. După ce Oradea a fost cucerită de turci şi a devenit paşalâc, cetatea de la Bologa s-a regăsit în prima linie de fortificaţii care aveau rolul de a apăra hotarele Transilvaniei. Poziţia sa strategică a transformat-o în obiect de dispută între Imperiul Otoman şi Principatul Transilvaniei. Prezenţa unei garnizoane transilvănene puternice a descurajat incursiunile otomanilor prin această vale care străbate Munţii Apuseni.
Explozia lobonţilor
Rolul militar al cetăţii Bologa s-a încheiat în timpul Războiului Curuţilor. Fortificaţia a fost distrusă de o explozie provocată de lobonţi, partizanii Casei von Habsburg, care se luptau cu curuţii, partizanii principelui Francisc Rakoczi al II-lea. De atunci, vechea fortificaţie nu a mai fost refăcută.
