Fosta închisoare de la Râmnicu Sărat va fi reabilitată şi transformată ulterior în Memorial al Victimelor Comunismului, investiţia urmând să fie făcută cu bani alocaţi de Guvern Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, care are în administrare obiectivul, potrivit Mediafax.
Guvernul a alocat, miercuri Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului resursele financiare cu care să se realizeze studiile tehnice necesare restaurării fostei închisori de la Râmnicu Sărat.
După efectuarea lucrărilor de restaurare, fosta închisoare de la Râmnicu Sărat va fi organizată ca Memorial al Victimelor Comunismului. Potrivit proiectului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, finalizarea lucrărilor de reabilitare sunt programate pentru anul 2016.
„Prin acest proiect, IICCMER şi-a propus transformarea unui fost spaţiu concentraţionar într-unul al reflecţiei asupra naturii criminale a comunismului. Astfel, după finalizarea lucrărilor de reabilitare şi de amenajare muzeală, estimată pentru 2016, Memorialul Râmnicu Sărat va reprezenta un punct focal pentru proiecte culturale, documentare şi turistice şi va găzdui vizitele a numeroase personalităţi din viaţa publică românească şi internaţională”, se arată într-un comunicat remis miercuri de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.
Fosta închisoare de la Rîmnicu Sărat se află în administrarea IICMER din anul 2007, preluarea având scopul de a organiza în fosta temniţă un Memorial al Victimelor Comunismului. În decembrie 2012, IICCMER a reuşit, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului şi al altor factori guvernamentali, achiziţionarea ultimei suprafeţe de teren care să permită demararea proiectului, de a transforma închisoarea de la Râmnicu Sărat în Memorial.
Autorităţile din Râmnicu Sărat consideră oportună transformarea fostei închisori în memorial, pentru că, fiind un obiectiv turistic, oraşul va avea de câştigat.
„Este un obiectiv turistic care trebuie păstrat şi reactivat pentru a ţine vie memoria celor care au trăit vremurile respective. Sunt câţiva ani de când Institutul încearcă sa reabiliteze spaţiile, unele fiind în stare avansată de degradare, mă bucur că actualul Guvern a luat în serios problema ănchisorii de la Râmnicu Sărat. Memorialul de la Sighet adună anual un număr important de vizitatori, astfel că ne aşteptăm ca la Râmnicu Sărat, fiind mai aproape de Bucureşti, să fie şi mai mulţi vizitatori, ceea ce pentru oraş poate înseamna un beneficiu”, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX viceprimarul oraşului Râmnicu Sărat, Sorin Cârjan.
Sursa citată a adăugat că în acest moment fosta închisoare de la Râmnicu Sărat se află într-un stadiu avansat de degradare şi necesită reparaţii urgente.
„E important ca acest obiectiv să fie salvat pentru că în câţiva ani ar fi imposibil de reconstruit. Sunt spaţii, zone, care nu necesită foarte mari investiţii, dar acoperişul e degradat, plouă, e umezeală, de zeci de ani nu s a investit nimic în infrastructură iar timpul a lăsat urme. Sunt unele spaţii în prag de a se prăbuşi, o scară interioară s a prăbuşit . Locul a fost lăsat la voia sorţii iar asta se vede. Înainte, în această închisoare a fost un depozit de alimente”, a adăugat Cârjan.
Închisoarea de la Râmnicu Sărat a fost dată în folosinţă la sfârşitul secolului XIX şi a funcţionat până în anul 1963. Aici, au fost închişi ca deţinuţi politici ţăranii originari din zona Buzăului care nu şi-au plătit cotele obligatorii sau cei care se opuneau colectivizării, membrii partidelor istorice (PNŢ şi PNL) din împrejurimile Râmnicu Sărat şi Buzăului, iar din 1957 liderii Partidului Naţional Ţărănesc Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ilie Lazăr, Ion Diaconescu, Victor Rădulescu Pogoneanu, precum şi foştii miniştri Ion Petrovici şi Petre Tomescu.
În perioada în care a funcţionat ca închisoare politică (1948 – 1963) caracteristicile regimului de detenţie de la Râmnicu Sărat au fost izolarea, înfometarea şi bătaia deţinuţilor politici de către gardienii şi comandantul penitenciarului, Alexandru Vişinescu.
Închisoarea a fost desfiinţată în aprilie 1963, la o lună după moartea lui Ion Mihalache.
