Micile scăpări “nevinovate”, amnezii privitoare la ce se ceruse în caietul de sarcini, survenite la desemnarea câştigătorilor la licitaţii, renunţarea la judecată în procesele intentate de către constructori, stângăciile manageriale mascate, bunăvoinţa faţă de constructori sau aruncarea în coşul de gunoi a propunerilor de ameliorare a activităţii şi închiderea ochilor în faţa neregulilor sunt factori ce arată cheltuirea de către CNADNR a 13 miliarde lei în perioada 2008-2012 fără rezultate vizibile.
Informaţiile sunt cuprinse în ultimul raport al CCR asupra activităţii companiei. Potrivit documentului, risipa are loc în contextul în care 65% din drumurile “modernizate” au durata de viaţă depăşită.
Grija de banii publici, noţiune străină la CNADNR
CNADNR nu şi-a atins obiectivele reglementate în termenele stabilite atât din cauza insuficientei voinţe politice a Guvernului, cât şi a managementului disfuncţional, arată raportul. CNADNR nu poate fi “definită ca o entitate performantă, profesionistă”, orientată spre realizarea scopului pentru care a fost înfiinţată şi pentru care este finanţată de la bugetul de stat”. “CNADNR a creat impresia, cel puţin în perioada auditată, unei entităţi care nu a înţeles şi nu s-a acomodat pe deplin cu scopul şi cu obiectul propriu de activitate (…), căreia i-au fost străine noţiunile de economicitate, eficienţă şi eficacitate“, se spune în raport.
Trei exemple concrete
Ca să înţelegem cum se pot face bani la CNADNR şi în industria asfaltului vom prelua din raportul CCR trei studii de caz. Primul se referă la modernizarea DN 67C Bengeşti-Sebeş (Transalpina, altitudine 2.100 de metri), câştigată de Nelu Iordache, rege al asfaltului, aflat în stare de detenţie. Potrivit CCR, la momentul pornirii proiectului de către Ministerul Transporturilor (şefia acestuia revenea atunci liberalului Ludovic Orban), nu au existat suficiente elemente care să indice prioritatea realizării lucrărilor, cu atât mai mult cu cât drumul în cauză stă o bună parte din an închis, asemenea Transfăgărăşanului.
Valoarea lucrărilor a crescut de la 1,23 miliarde lei la 1,34 miliarde lei, din care numai dobânzile au depăşit 400 milioane de lei, fiind vorba de un credit-furnizor. Termenul de execuţie s-a prelungit cu aproape 2 ani, din 2010 în 2012. Deşi în caietul de sarcini la licitaţie s-a cerut expres ca plata ratelor să se facă lunar, CNADNR a acceptat oferta firmei Romstrade ce presupunea plata trimestrială a acestora. Tot abuziv CNADNR a acceptat conversia datoriei către Romstrade în bilete la ordin în euro, fiind preluate astfel costurile finanţării deja calculate, precum şi creşterea cursului de schimb euro/leu. Costurile financiare nu au fost luate în calcul la desemnarea lui Nelu Iordache drept câştigător al contractului.
Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova (DRDP) a refuzat să plătească firma Romstrade pentru aşa-zise lucrări suplimentare, din cauza “neconformităţilor şi erorilor majore la lucrări”. Salvarea firmei Romstrade a fost conducerea centrală a CNADNR care a sancţionat DRDP Craiova, luându-i gestionarea contractului. Cu doar o săptămână înainte ca fostul ministru, Anca Boagiu, să plece de la şefia Transporturilor, Nelu Iordache şi-a luat banii.
CNADNR se retrage din judecată
Un alt caz în care statul a pierdut milioane de euro, potrivit CCR, ţine de un alt contract de tip credit-furnizor al companiei de stat. CNADNR a plătit unei firme de construcţii penalităţi de întârziere în valoare de 30,19 milioane lei, în baza unor decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, după ce CNADNR “fie a renunţat la judecata recursului (…), fie nu a achitat în termenul legal taxa judiciară de timbru pentru recursul declarat”. Directorul general de atunci al CNADNR a solicitat renunţarea la exercitarea căii de atac a recursului, motivând că “instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărâri favorabile părţii adverse”. În realitate, “soluţiile pronunţate prin hotărârile instanţelor de fond şi ale celor de apel au diferit semnificativ”, arată CCR.
Sugestii aruncate la coş
Un director mai reformist al DRDP Bucureşti a prezentat conducerii centrale a CNADNR o analiză pe tema deszăpezirii pe raza regionalei sale. El sugera că este preferabil financiar ca DRDP Bucureşti să cumpere utilajele necesare deszăpezirii decât să le închirieze de la regii zăpezilor (de regulă, aceiaşi cu cei ai asfaltului). “Totalul cheltuielilor estimate pe o perioadă de cinci ani, pentru prestarea activităţii în forma actuală şi închirierea a 60 de autobasculante, lame, răspânditoare, 60 autoutilitare mixte şi 45 de Unimog, este de 50,1 milioane euro”, în condiţiile în care “totalul cheltuielilor estimate pentru achiziţionarea aceloraşi utilaje şi echipamente şi prestarea în regie proprie a activităţii este de 36,1 milioane euro”. Doar pe raza DRDP Bucureşti s-ar economisi în primii 5 ani 14 milioane euro, sumă ce ar creşte la 43,2 milioane euro pentru primii zece ani, după terminarea contractelor aferente de leasing. “Solicitarea DRDP Bucureşti nu a fost aprobată de centrala CNADNR şi nici nu s-a primit răspuns sau altă reacţie până la data auditului”, arată CCR.