Reprezentantul FMI în România, Reza Baqir, a declarat că este de preferat ca măsurile de relaxare fiscală ce vor fi luate în 2017 să fie amânate, pentru că sunt prociclice. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, a explicat pentru România liberă care sunt pericolele unei supraîncălziri a economiei.
Ce ar însemna pentru 2017, punctual, măsuri programate de relaxare fiscală, precum scăderea TVA de la 20% la 19%?
Adrian Vasilescu: Nu inteţionez să răspund punctual şi oricum impactul de un procent nu este semnificativ. Noi deja am trăit impactul reducerii TVA, în primul rând când s-a redus cu 15% la alimente, apoi cu 4% la toate mărfurile. Nu am făcut calcule, eu lucrez la Banca Centrală, nu la Ministerul de Finanţe.
Dar ce vi se pare important în această chestiune?
A.V.: Mă uit în urmă şi-mi aduc aminte că în 2007 Banca Naţională, prin guvernatorul Mugur Isărescu, a dat un avertiment clasei politice, care a sunat cam aşa: “Nu mai trageţi de economie, că se rupe!”. Şi s-a rupt. Şi s-a rupt foarte puternic. S-a întâmplat ceva care este foarte bine explicat în următoarea imagine: închipuiţi-vă că grădinarul dintr-o grădină publică are pe orarul lui de lucru de la 18 la 19 să ude grădina. La ora 17.45, începe o ploaie torenţială. Dar, pentru că grădinarul are în program să ude grădina, dă drumul şi la rezervorul de apă şi-l goleşte, udând grădina o dată cu ploaia.
Putrezesc plantele din grădină.
A.V.: Cam aşa s-a întâmplat la noi din anul 2004, de fapt, în anul 2008, inclusiv. Adică, practic, în ţară ploua cu găleata. Intrau în ţară cam 20 de miliarde de euro pe an. Băncile dădeau credite cât reuşeau să dea, pentru că populaţia avea bonităţile drămuite, încrederea nu era prea mare, totuşi s-au dat foarte multe credite de consum. În acelaşi timp, veneau investiţii de afară. În anii aceia, Ceauşescu ar fi fost invidios să vadă cum creşte rata investiţiilor. 30% – 33% din PIB. Ceauşescu întotdeauna spunea să facem o acumulare de 30% – 33%. Nu-i ieşea, iată că au ieşit în anii aceia, până la finalul anului 2008.
Cum s-au făcut investiţiile în această perioadă?
A.V.: Au fost şi în industria prelucrătoare, şi în alte ramuri productive, dar cu parcimonie. Cele mai multe investiţii s-au făcut în comerţ. Adică s-au făcut investiţii în mari mall-uri, mari supermarketuri, care aveau să pluseze în consum.
Ceea ce a dus la supraîncălzirea economiei.
A.V.: Pentru că aţi pronunţat cuvântul “supraîncălzire”, aş vrea să fac o adnotare. Nu a fost o suprîncălzire clasică. În timp ce creştea industria şi economia, în general, creştea cu ritmuri mari, de 8% – 9%…
Cum creştea China acum un an sau doi.
A.V.: … Toate acestea s-au produs în tandem cu dezinflaţia. Suprîncălzirea este manifestată clasic pe inflaţie. Inflaţia mare arată supraîncălzirea. Tandemul era la noi însă aşa: creştere economică puternică şi dezinflaţie. Supraîncălzirea s-a manifestat pe alte căi, şi anume deficitul de cont curent a ajuns la 13%. Toate cărţile spun că, atunci când deficitul de cont curent trece de 6%, se dă alarma. Şi alarma să sune puternic. Ei bine, la noi s-a dublat la 12% şi a mai plusat cu peste 1% şi tot n-am dat alarma. Adică Banca Naţională a dat-o, dar “nu s-au dus în adăpost”.
Şi acum care e situaţia? Care e deficitul de cont curent?
A.V.: Când ne uităm pe situaţia din 2009, e dramatică. Scăderile de producţie, creşterile de inflaţie şi deficit au fost dramatice în 2009, tocmai prin faptul că nimeni nu s-a dus în adăpost.
Cum stau lucrurile astăzi?
A. V.: Acum vedem iar că lucrurile se repetă. Nu avem ritmul de creştere cel mai mare din Europa, aşa cum spunem public, ese un ritm de creştere mare, dar cel mai mare îl are Irlanda. Sunt şi ţări baltice cu ritmuri de creştere mai mari decât România, iar noi suntem de-abia pe locul şase. Este bun. Dar e rău că ne înfumurăm din mesaje publice că noi suntem cei mai tari din parcare. Vedem şi că suntem pe locul şapte ca populaţie, suntem abia pe locul 17 ca PIB total şi cum e mai rău, pe locul 27, ca PIB pe locuitor, la paritatea standard a puterii de cumpărare. Adică acolo unde arată bunăstarea. Aceasta tocmai pentru că neglijăm să mergem în adăposturi.
Creşterea economică nu se regăseşte în bunăstarea populaţiei.
A.V.: Am dat drumul la rezervorul de apă în timp ce plouă afară. Acesta este pericolul. Acum, de bine – de rău, preţurile noastre sunt dintre cele mai mici din UE. Inflaţia e şi ea cea mai scăzută, are -3,5%.
Unii vorbesc despre deflaţie.
A.V.: Nu este deflaţie. Ca să fie deflaţie, ar trebui să vedem cum se golesc magazinele şi oamenii nu mai cumpără, ori magazinele sunt pline. Oamenii cumpără de zor. Creşterea consumului, în primele şase luni ale anului 2016, anualizată, a urcat cu 18%. Este foarte mare consumul. Cum să vorbeşti despre deflaţie, aşa cum spun unii, cu un consum în creştere cu 18%?
