Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.
Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!
Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai
mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!
Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgențe, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!
Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!
