Deşi produsul se numeşte „cont de investiţii administrat discreţionar”, bancherii nu pot jongla cum vor cu produsele financiare cumpărate pentru clienţii de private banking. Opţiunile sunt limitate la 5, în funcţie de profilul de risc rezultat din fişa completată de client, ponderea depozitelor, actiunilor, bondurilor variind de la caz la caz (cel mai riscant portofoliu are 50% diin bani plasaţi în acţiui). Cine doreşte să tranzacţioneze mai riscant, incluzând produse derivate sau să se joace cu efectul de levier pe Forex, va fi direcţionat spre diviziile de brokeraj ale băncii.
Cumva, este vorba de o limitare a riscului pe care serviciul de private banking îl presupune, demers logic dacă ne gândim că un client de acest tip nu beneficiază de umbrela fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar (100.000 euro), nici de mini-umbrela fondului de despăgubire pentru investitorii la bursă (până la 20.000 euro). Erste Bank Private Banking are în jur de 2400 clienţi români şi face tranzacţii de aproximativ 400 milioane euroo pe an. Comisioanele percepute se raportează la valoarea activelor administrate şi nu la performanţele obţinute (deci nu este încurajată hiper-activitatea) iar pentru fi admis în acest „club”de private banking trebuie să ai minim 500.000 lei sau 200.000 euro.
În ceea ce priveşte componenţa portofoliilor clienţilor români de private banking, produsele de investiţii reprezintă 51%, iar depozitele şi conturile curente 49%. Cele mai populare produse de investiţii sunt bondurile guvernamentale autohtone, în lei şi valută, şi datorită avantajelor fiscale (cine împrumută statul nu plăteşte impozit pe dobândă)-cu pondere de 65%, fondurile de investiţii-17%, acţiunile-8%, aurul-8%.
