Kompromatul este o campanie negativă la adresa unei ținte date. Termenul provine din Rusia, unde în anii ’90 s-a perfectat această tehnică după ce oamenii nu au mai putut pur și simplu fi săltați de acasă de KGB, pentru că, măcar de formă, țara s-a democratizat. Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conține și niște elemente de securism pur: folosire de materiale secrete din arhivele Securității în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanșator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că polițistul te oprește pe șosea, îți deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist și face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent).
Kompromatul a fost adesea folosit la noi, și cum, ca și în Rusia, actorii sunt oameni politici sau de afaceri de vârf și năimiți ai lor din servicii secrete actuale sau foste (dar care au rețeaua lor întreagă, completă cu agenție de detectivi, ziare etc.), de multe ori trece neobservat, pentru că victimele sunt adesea controversate, au în mod spontan critici și dușmani care de-abia așteaptă să sară etc. Mai târziu chestia se va dovedi a fi fost invers – acesta e testul de trecut. Dacă se mai dovedește ceva, în spații de comunicare publică precum Rusia sau România, glodul e așa de adânc că și lucruri de valoare riscă să rămână îngropate.
Kompromatul face ravagii în sezonul de vară, și cum am făcut România Curată ca să fie și ceva curat, în care tratamentul obiectiv este aplicat deopotrivă dușmanilor, ca și amicilor, îmi fac datoria să atrag atenția că multe dintre campaniile de vară pe care le văd intens promovate de televiziuni asta sunt.
De exemplu, nu e miraculos cum stă un reporter de la nu știu ce agenție de știri chiar la ușa biroului de permise auto când intră prin spate Călin Popescu Tăriceanu, nimeni altul decât președintele Senatului, inculpat pe chestii mai degrabă obscure de DNA și de a cărui performanță în alegeri depinde decisiv formarea Guvernului? Sunt un vechi critic al lui CPT – mai ales atunci când era la putere (atunci critic eu oamenii) – și stau la coadă, chiar când oameni ama-bili îmi oferă locul din față (românii știu, m-au văzut adesea urcând ultima în avion chiar când merg la business, toată lumea vorbește cu mine la cozi, e locul cel mai bun unde mă prinde lumea să îmi spună una sau alta, după ce le trece mirarea că nu folosesc vreun canal privilegiat). Dar, cu aceste amendamente, cazul CPT e kompromat. E suspect că presa nu sare pe faptul că nu are de ce să fie o coadă de o mie de permise (decât dacă vor mită), și că nimeni nu se întreabă ce făcea acel ziarist acolo bine pregătit. Data precedentă când a fost un ziarist așa pe fază, când a vorbit Ponta în plus despre soția ambasadorului Olandei, respectivul a fost ulterior pe față transferat la SRI, unde e și azi purtător de cuvânt. Cum folosea cuvântul se vedea din titlul excepțional dat demascării sale, „Are și nesimțirea bunul ei simț“. Indiferent cine e președintele Se-natului, acesta nu are de ce și cum să stea la o coadă de o mie de persoane, pentru că are lucruri mai bune de făcut cu timpul. E evident că trebuia creat un canal pentru el, unul oficial, unde secretara să îi ducă permisul, de exemplu, cum e la aeroport sau la vize, și faptul că nimeni nu remarcă asta e iarăși suspect. CPT e înconjurat de ceva vreme, până și pușcăriașul Vîntu a fost pus la contribuție, că, deh, miza e mare. Din nou, asta nu are legătură cu cine e el, șeful dezonorat al unui fost guvern din care majoritatea sunt la ora asta dovediți corupți de vreo instanță, dimpotrivă, faptul că el e criticabil face kompromatul așa de atrăgător și ușor de înghițit. Dar atunci când kompromatul se bagă peste justiție nu e bine, noi vrem justiție fără kompromat.
Celălalt mare kompromat e la Mugur Isărescu. Și aici e ușor de văzut cui folosește, că asta e întrebarea-cheie. Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reușită de instituție independentă după 1990. O să mai avem așa ceva și după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic? Cum de nimeni nu contestă dreptul liberalilor de a numi un om în locul lui Olteanu, când și l-au forfetat numindu-l de două ori pe Olteanu (o dată de CPT, o dată de Iohannis) un politruc? Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituția performează? Singuri și le produc. Salariile unei instituții de vârf sunt date de piață, anume de cât ar lua analiștii de acolo dacă s-ar duce la BERD, BEI sau vreo bancă comercială. A greșit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi, eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine și că este o soluție alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El așa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opțiunile, de la mai mulți experți, și să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales. Experții nu sunt niciodată de vină (dacă nu își vând opinia) și a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid și pierde vremea DNA. Cine câștigă din defăimarea la toate orele și pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze și să controleze instituția. Mai ușor deci cu BNR pe scări.
La capitolul justiție prin kompromat, Dragnea și Olguța Vasilescu vor sfârși martiri. Cum, vreți să îl încălțați pe Dragnea că a angajat femeia de serviciu la CJ și ea de fapt ștergea pe jos la partid? Sau pe Olguța că făcea fațade punând la contribuție oamenii de afaceri? OK, ambele, comportamente necuvenite, numai că sunt generale. Și nu necesită investigații. Toți fac așa. Îi arestăm pe toți? Păi, dacă nu, eu nu sunt de acord să îi luăm doar pe ăștia doi pesediști. Nici nu mi se par campioni ai integrității asociațiile de bloc care dau în judecată pentru că nuanța fațadei (la blocul lor socialist) nu a ieșit exact cea care a fost, nici martorii care recită pe Facebook fraze întregi din rechizitoriu pigmentate cu grosolănii. Nu sunt în regulă chestiile astea, și iată că instanța nu le înghite nici ea pe nemestecate, cum vrea presa kompromată. Poate nu știți că partidul câștigător la Paris a avut totdeauna zeci de angajați pe statele primăriei, fără ca vreodată să fi intrat careva la pușcărie? Sunt corupți, nicio îndoială, dar cumva mă îndoiesc că suntem noi mai puri. La noi, oamenii iau bani ca să depună mărturie în procese, ceea ce e mai rău. Deja Dragnea la toate orele e prezentat drept un condamnat, or, e condamnat cu sus-pendare că a vrut să facă o tombolă electorală la care a renunțat, altceva nu au găsit să îl condamne, deși numai eu am scris de multe ori despre el. E vorba de unul care, pe sondaje, ar putea fi prim-ministru, de asta kompromatul la Dragnea nu e bun (dacă aici gândiți cum că „dacă nu la el, atunci la cine?“, mai bine vă căutați alt editorialist de citit decât pe mine). Ați găsit ceva mai de Doamne-ajută contra lui? Perfect! Nu? Lăsați-l atunci să fie prim-ministru dacă îl votează lumea, fără să mai creați impresia că e deja dovedit mare infractor. Asta e doar kompromat jegos.
Sunt multe kompromate vechi și faimoase la care publicul s-a prins și a intervenit la timp. Arafat e cazul cel mai celebru, și care trebuie să fi costat o avere, că durează de ani de zile, chit că șeful firmei, Dan Andronic, a ajuns între timp în arest preventiv sau unde o mai fi el. Dar firma lui era doar una din multele care primesc câte ceva, bani sau informații așa-zis conf idențiale, ca să dea în el.
În timpul cât voi, dragi cititori, fugiți excitați după vânatul de mai sus, având exact aceeași libertate precum copoiul la o vânătoare unde și victima, și traseul au fost preselectate de gonacii care au semănat mirosul fiarei cu o zi înainte, pe fundal chiar se întâmplă ceva. Trece o armată! Descoperit că, la Ministerul Fondurilor Europene, a câștigat unicul proiect european dat în acest an, cu dedicație firește, SRI se apără spunând că, de fapt, ei mai de mult și fără vreo autorizație clară folosesc date personale, inclusiv de la sistemul de asigurări medicale, că au mai luat pe asta bani europeni din care au mai alimentat niscaiva firme de-ale lor (ex. Siveco etc.), și să nu ne stresăm, că nimeni nu ne supraveghează. Eu chiar nu mă stresez, deși mi-au trimis acasă două confirmări de primire la procesul intentat de SAR pentru desecretizarea informațiilor Hexi Pharma – pe care Poșta a scris clar: „adresă incorectă pentru SAR!“ (că nu sunt la mine acasă), dar ele tot la mine în cutie au ajuns. Deci mă întreb așa: cam de unde știa DNA ce membru CSM semnase sau nu condica de serviciu când au mers să îl umfle pe judecătorul Neacșu din CSM, între timp clarificat? Tot de unde știa ziaristul de la news something că lui Tăriceanu îi expiră permisul?
Oare nu e mai bine ca, într-o țară în care fără rușine asemenea informații sunt traficate pe față pentru kompromat, serviciile să aibă mai puține, nu mai multe? Aici
nu e vorba dacă ai sau nu ceva de ascuns (eu n-am), e vorba că asemenea lucruri inocente – ai programat examenul de șofer sau operația soției la Spitalul Universitar – pot servi cuiva pentru ceva neinocent. Și cum trăim într-o țară în care informația privată se trafichează pe bani de chiar cei care ar trebui să o apere, zic că ajutăm la profesiona-lizarea serviciilor noastre mai reducând din marea tentație care li se prezintă dacă, la zero supraveghere civilă, știu totul despre noi toți.
