O posibilă degradare anul viitor a economiilor din vestul Europei ne-ar arunca într-o recesiune severă, întâlnită doar în 2009, potrivit ultimului raport al FMI dedicat României. Leul ar cădea cu până la 20%, iar PIB ar scădea cu 5%. Sfatul FMI este să vindem ”perlele ale coroanei” precum Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, active din care un cumpărător ar obţine profituri imediate. Companii precum Termoelectrica, în care investitorii ar trebui să bage mulţi bani pentru a obţine în final un profit, pot rămâne la stat. FMI ne recomandă o creştere a taxelor, inclusiv a TVA, ce ar asigura o mai bună finanţare a sectorului sănătăţii.
FMI vede cinci riscuri importante pentru România: agravarea crizei din zona euro şi retragerea banilor daţi de grupurile bancare străine filialelor din România, ambele cu şanse medii de împlinire, dar cu impact ridicat; o reacţie negativă a populaţiei şi politicienilor faţă de reforme şi accesarea de fonduri UE sub aşteptări, care au şanse ridicate de realizare; blocarea accesului la pieţele financiare, cu şanse mici şi efect mediu. „România are legături comerciale şi financiare puternice cu membrii zonei euro. Exporturile către Germania, Italia şi Franţa formează circa 40% din exporturile totale, iar sistemul bancar este în mare parte controlat de bănci din zona euro. Împrumuturile denominate în valută formează aproximativ 60% din creditele către sectorul privat”, se arată în raportul de ţară dat publicităţii marţi.
În consecinţă, leul se poate deprecia abrupt cu până la 20% – acompaniat de creşterea galopantă a creditelor neperformante şi a retragerilor din bănci astfel încât autorităţile pot lua în calcul un program de sprijinire a băncilor, iar economia va performa sub potenţial (la 5% este apreciată „defazarea”), caz în care Guvernul poate apela la banii FMI. Raportul este structurat pe câteva domenii de interes: creştere potenţială a economiei, reformarea companiilor de stat, politici fiscale, viabilizarea sectorului de sănătate, evoluţiile sectorului financiar, competitivitate economică.
Privatizări: Cedaţi controlul „perlelor coroanei”
Raportul de ţară vine cu o filozofie interesantă: „Privatizarea e bună iar pentru ca efectele ei să fie maxime e neapărat necesară vânzarea pachetelor majoritare la companiile de stat”. FMI recomandă deci cedarea controlului total la Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz, CFR Marfă, însă nu precizează nimic despre soarta Termoelectrica. Instituţia subliniază avantajele (transferul de informaţie, investiţii, fluxuri de capital în economie, reducerea riscului fiscal adică n-or să mai facă datorii companiile vândute, n.n.), observă că atât cedarea de pachete minoritare, cât şi majoritare îmbunătăţesc performanţele operaţionale şi contabile (adică minoritarii pot face valuri când apar băieţii deştepţi – vezi Hidroelectrica şi Fondul Proprietatea) şi încheie abrupt cu recomandarea că numai în cazul cedării controlului total (pachet majoritar) efectele privatizării vor fi maxime (exemplul ales pentru ilustrarea teoriei este Petrom). FMI recomandă deci să cedeze integral controlul Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Transgaz, CFR Marfă (în raport apare doar „Marfă”- probabil o scăpare), în ciuda faptului că negocierile iniţiale cu autorităţile române vorbeau de cedarea unor pachete minoritare, prin bursă, în majoritatea cazurilor enumerate.
Pe lista scurtă a FMI apar deci companiile care gestionează resurse, produc energie ieftină, au piaţa asigurată prin poziţii de monopol sau duopol sau deţin poziţii strategice importante (pe măsura împuţinării petrolului, transportul se va muta preponderent pe calea ferată, electrificat). Una din întrebări este însă de ce nu se recomandă şi vânzarea entităţilor unde necesarul de investiţii e semnificativ, iar marjele de profit modeste?
Statul va trebui, de asemenea, să se decidă ce companii păstrează, deoarece „pierderea pieţei de către aceste entităţi nu poate fi anulată prin reglementări ale domeniului de activitate”. Guvernul ar trebui să facă o listă (anunţată public) cu companiile pe care doreşte să le menţină în proprietate, restul urmând a fi privatizate sau lichidate. Ce te faci însă dacă peste un anumit număr de ani unităţile închise beneficiază de un context favorabil? Vezi cazul combinatelor de îngră-şăminte. Cu câţiva ani în urmă ameninţau că închid afacerile şi operau concedieri, în acest an Azomureş a fost preluată pe bani buni de Ameropa fiind ulterior delistată de la bursă. Dacă era companie privată iar strategia FMI se aplica prin 2004-2005, când avea pierderi, poate era inclusă pe lista de lichidări. În acest context, FMI este de părere că statul n-ar trebui să deţină companii chimice (Oltchim) şi nici miniere (se sugerează reluarea privatizării la Cupru Min?).
Sănătate: Înainte de noi cheltuieli, creşteţi veniturile statului
În acest moment, pentru fiecare persoană care contribuie la sistemul de asigurări de sănătate există una care nu o face, în condiţiile în care 19 milioane de persoane sunt înscrise pe listele unui medic de familie, se arată în raport. FMI recomandă ca, înainte ca statul să ia în calcul o creştere a cheltuielilor (justificată, dacă ne referim la ponderea acestora în PIB în comparaţie cu media europeană, afirmă experţii Fondului), autorităţile să se preocupe de o creştere a veniturilor.Una dintre măsurile recomandate este creşterea bazei contributorilor la sistem, împreună cu o majorare a contri-buţiei medii la nivelurile dinaintea crizei (de la 10,7% din venitul brut la 14%). Simultan, statul ar putea lua în calcul o creştere a veniturilor din alte surse, precum TVA, impozitul pe venit. Exemplul FMI: o creştere cu 2% a impozitului pe venit, de la 16% la 18% ar genera venituri suplimentare de 0,4% din PIB, iar creşterea TVA cu 1% aduce încă 0,3% din PIB.
România, dependentă de evoluţiile din UE
Legăturile economice şi financiare strânse ale României cu Uniunea Europeană, un avantaj în timp de creştere economică, pot fi cauza unui dezastru în timp de criză.
„Traiectoria de creştere economică a României şi performanţa sectorului bancar sunt stâns legate de evoluţiile din Europa de Vest”, notează FMI. „O modificare de un dolar a expunerii băncilor vestice pe ţările central şi est europene se traduce într-o schimbare de 0,8 dolari în creditul autohton. Fiecare cădere suplimentară a creditului cu 1% devine o reducere a PIB de 0,3%”, potrivit calculelor FMI. Ponderea băncilor străine în sistemul bancar autohton este de 80%. De aceea retragerea banilor acordaţi de băncile vestice fiicelor lor din România poate fi problematică pentru economie.
O retragere ordonată a finanţărilor este normală, dată fiind explozia anterioară a finanţărilor din perioada de boom, una dezordonată ar provoca însă o contracţie a creditului, pierdere a rezervelor valutare, depreciere monetară puternică. Fluctuaţiile puternice ale valorii activelor, precum şi marja de ţară crescută în cazul obţinerii finanţărilor arată o vulnerabilitate a României în cazul crizei euro. Deşi capitalizarea bancară este corespunzătoare, situaţia lichidităţilor este mai degrabă eterogenă printre bănci, costurile de finanţare cresc şi la fel şi rata creditelor neperfomante. Deşi în perioada 2009-2012 finanţările băncilor-mamă au scăzut puţin, în ultimul an au fost retrase finanţări de 16% din total (2,2 miliarde euro). În ipoteza crizei, FMI recomandă BNR să intensifice controlul bancar (asigurarea capitalului şi a lichidităţii), plus măsuri de prevenire.
Grad de colectare vs fiscalitate
„FMI propune un scenariu de risc, nu înseamnă că se va materializa. În ceea ce priveşte privatizările, nimeni nu împiedică statul să-şi fixeze companiile strategice, la care nu se cedează controlul. Singura problemă este creşterea eficienţei acestora. Iar la capitolul fiscalitate, cât timp evaziunea este în România de 10-15% din PIB (estimarea Consiliului Fiscal), trebuie să ne gândim la creşterea colectării, nu la alte taxe care să aducă mai mulţi bani la buget, pentru că este improbabil să se întâmple asta”.
Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal
Diagnostic corect, medicaţia prin taxe greşită
Economistul Florin Cîţu afirmă că este mai plauzibil scenariul scăderii leului cu 15-20% decât cel al unei recesiuni a PIB la nivelul de -5%. Într-o postare pe blogul său, intitulată sugestiv „FMI şi arta diversiunii”, economistul arată că şansa scăderii PIB cu 5% în 2013 este de doar 10%. Ca urmare, el se întreabă de ce ipoteza scăderii PIB cu 5% a devenit preferată şi de ce FMI nu a vorbit mai degrabă pentru anul viitor de un scenariu mult mai realist”, cel al unei scăderi de -2%.
Problemele identificate de FMI sunt corecte însă măsurile sugerate de genul creşterea TVA, a contribuţiilor, taxelor sunt «tâmpenii». E ilogic să vorbeşti ce creştere va fi anul viitor şi că taxele trebuie mărite”, explică economistul. Ceea ce trebuie să se înţeleagă din analiza FMI este că Guvernul trebuie să înţeleagă că în 2013 nu va mai putea sta deoparte, ca în 2012, fără să adopte măsuri concrete în condiţiile în care restul lumii cade
