Ca să mişte sistemele judiciare şi să redeschidă dosarul Revoluţiei, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“ a propus preşedintelui României înfiinţarea unei Direcţii pentru investigarea crimelor comunismului şi a infracţiunilor contra umanităţii.
Delegaţia Asociaţiei „21 Decembrie 1989“ i-a prezentat, miercuri, preşedintelui României, Klaus Iohannis, un proiect de ordonanţă de urgenţă pentru constituirea în cadrul Ministerului Public a unei Direcţii pentru investigarea crimelor comunismului şi a infracţiunilor contra umanităţii – DICCIU, ca entitate cu personalitate juridică, în structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum funcţionează DNA şi DIICOT. Direcţia ar urma să instrumenteze dosarele Revoluţiei şi Mineriadei.
„Înfiinţarea unei asemenea Direcţii este imperios necesară şi oportună pentru ca statul român să dea, în sfârşit, curs unor obligaţii decurgând inclusiv din art. 46 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a respecta în mod efectiv şi a pune în operă hotărârile CEDO privind asigurarea dreptului la un proces echitabil înlăuntrul unui termen echitabil şi a unei anchete efective şi independente“, se arată într-un comunicat al Asociaţiei „21 Decembrie 1989“.
Iniţiativa vine ca urmare a unei stări de fapt concrete: procurorii militari aparţin Ministerului Apărării Naţionale, instituţie care este parte în dosar responsabilă de organizarea represiunii şi răspunde civil şi penal în dosar, astfel că nu pot îndeplini criteriile de independenţă a anchetatorului, după cum scrie în hotărârea CEDO. Asociaţia consideră că „unica modalitate de deblocare a situaţiei de nelucrare, tergiversare sau tratare injustă, de respectare a dreptului la un proces echitabil rămâne înfiinţarea unei astfel de Direcţii, care să poată îndeplini criteriile invocate“.
Preşedintele Iohannis a remarcat, la finalul întâlnirii, „importanța deosebită a cauzelor privind Revoluția din 1989 și Mineriada, întrucât o democrație veritabilă este așezată doar pe bazele solide ale adevărului și dreptății”. De asemenea, a apreciat acţiunile iniţiate de-a lungul timpului de membrii Asociaţiei „21 Decembrie 1989” pentru ca instituțiile statului să restabilească adevărul și pentru tragerea la răspundere a celor vinovați.
Fără acces la audieri
Însă Asociaţia „21 Decembrie 1989” a aflat în urmă cu o săptămână că nu mai are dreptul să facă parte din dosarul Revoluţiei. Asociaţia a fost recunoscută ca parte în dosarul numărul 1/P/2014 prin soluţia dată de judecătorul Înaltei Curţi de Casație și Justiție, Rodica Cozma, pe 13 iunie 2016, precum şi de CEDO. Dar în urma unei cereri a Asociaţiei prin care solicita numele procurorilor care au fost repartizaţi în acest dosar, aceasta a fost înştiinţată, pe 16 septembrie 2016, de către procurorul militar şef al Parchetelor Militare, Gheorghe Coşneanu, că această situaţie nu mai este valabilă. „Avându-se în vedere conţinutul încheierii nr. 46 din 22.01.2016, emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală în dosarul nr. 4508/1/2015, prin care s-a statutat definitiv că Asociaţia «21 Decembrie 1989» nu are calitatea procedurală cerută de lege pentru a formula cereri în cauză, nu vă putem furniza relaţiile solicitate prin această cerere”, se arată în răspuns.
Adică, pentru procurorii militari, o decizie din iarnă „bate“ o altă decizie emisă ulterior, în această vară, respectiv: „Procurorii militari ignoră decizia definitivă din 13 iunie 2016 emisă de către ICCJ, prin care s-a confirmat redeschiderea Dosarului Revoluţiei, mai precis au confirmat ordonanţa dată de procurorul general interimar Bogdan Licu, din aprilie 2016, prin care procurorul general interimar a infirmat rezoluţia de închidere a acestui dosar istoric”, după cum a declarat pentru „România liberă“ Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie 1989”.
Motivele excluderii
„De ce nu este recunoscută Asociaţia «21 Decembrie» ca parte în dosar în cazurile Revoluţiei şi al Mineriadei? Este un lucru foarte simplu. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia dată pe 13 iunie 2016, de redeschidere a dosarului, a recunoscut calitatea procesuală a Asociaţiei «21 Decembrie 1989». Mai mult, până şi Niţu Tiberiu, fostul procuror general care a fost nevoit să redeschidă dosarul Mineriadei pentru a zădărnici o decizie de revizuire ca urmare a hotărârii CEDO, şi care nu era un prieten al Asociaţiei, a recunoscut până în această vară şi calitatea de parte în dosar a Asociaţiei «21 Decembrie»“, explică Teodor Mărieş.
„Ceea ce se întâmplă acum prin această adresă, care a fost semnată de către procurorul militar şef al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – trebuie să fie interimar acolo domnul Gheorghe Coşneanu (procurorul Coşneanu este delegat pe funcţie timp de şase luni, iar mandatul îi expiră în noiembrie – n.red.), dar probabil nu ştie că este interimar -, numit de către domnul procuror general Augustin Lazăr în urmă cu câteva luni, este o rea-voinţă evidentă a lor, pentru că ei ştiu şi simt, au simţit permanent presiunea îndreptăţită a Asociaţiei «21 Decembrie». Îndreptăţită pentru că timp de 27 de ani Secţia Parchetelor Militare nu a făcut nimic în dosare, cu excepţia a patru ani, aşa cum confirmă şi CEDO (1998–1999 şi 2005–2007), sunt singurii ani în care s-a lucrat în aceste dosare. În rest nu s-a făcut nimic, doar şi-au luat stele şi salarii foarte bune făcându-se că lucrează în dosar.
Procurorilor militari le este frică de prezenţa noastră, în special când îi cheamă pe Ion Iliescu, pe Petre Roman, pe Voican, pe Măgureanu şi aşa mai departe. Şi vă dau un exemplu: în această vară, Ion Iliescu a fost chemat la Secţia Parchetelor Militare. Ei nu au anunţat nici presa şi nici pe noi. Sigur că am întrebat de ce nu ne-au anunţat. Bun, n-aţi anunţat Asociaţia, dar măcar pe mine, care sunt parte în dosar. Dar la momentul respectiv nici nu se punea problema că Asociaţia nu este parte în dosar, pentru că această adresă care ne înştiinţează că nu suntem parte a venit săptămâna trecută. Deci, obligatoriu, trebuia să ne anunţe, având în vedere că noi am avut permanent contact şi ne-au trimis în aceşti ani nenumărate adrese prin care ne chemau să mergem la dosar, asta-i nebunia! Ei ne-au chemat, cred că prin 6–10 adrese, ne spuneau calendarul de audieri al Asociaţiei şi aşa mai departe. Eu am fost şi am participat la audierea lui Adrian Năstase, deci mi-au recunoscut calitatea. Şi acum domnul Coşneanu s-a trezit peste noapte că Asociaţia şi Mărieş nu mai au calitate. Teama lor – întrebându-i de ce nu m-au chemat când a fost interogat (dacă l-or fi interogat pe Ion Iliescu, că nu avem de unde să ştim) – era: „Domnule, vreţi să moară?”. Cum să moară? Eu i-am dorit permanent sănătate, viaţă lungă să plătească pentru faptele pe care le-a făcut şi pentru ordinele pe care le-a dat în perioada infracţională 22 decembrie 1989 până în iunie 1990, în calitate de preşedinte interimar autoimpus. Nu era oficial preşedintele României. Era un preşedinte autoproclamat. Adunase cel mai mare număr de voturi pe 13 iunie 1990, dar nu era preşedinte în funcţie pentru că nu avea jurământul depus; oricum, el nu-şi recunoaşte nici al doilea mandat interimar 1990–1992, ca să nu i le numărăm, că sunt mai mult de două, cum zice Constituţia. Dar să-mi invoce ei, procurorii militari, datori să apere victimele, că «moare» Ion Iliescu dacă stă faţă în faţă cu Mărieş… asta întrece orice limită!”, a declarat pentru „România liberă“, preşedintele Asociaţiei 21 „Decembrie 1989“.
Mărieş: „Merităm o explicaţie“
Membrii Asociaţiei nu vor să renunţe şi au luat o decizie fermă în Consiliul de Conducere. „Am luat decizia că toţi membrii, atât pe dosarele Revoluţiei, cât şi pe dosarul Mineriadei, vor o confruntare cu Ion Iliescu, poate la Parchet, pentru a-i pune întrebări şi a înţelege de ce acesta a dat acele ordine criminale. Rezultatul a fost: peste 1.200 de morţi la Revoluţie şi alţi morţi la Mineriadă, nemaivorbind de răniţi reţinuţi. Cred că merităm o explicaţie din partea fostului beneficiar numărul 1 al evenimentelor din decembrie ’89 şi iunie ’90, el a ocupat şi funcţia de preşedinte al României. Asociaţia «21 Decembrie» merită să participe la această confruntare cu, repet, beneficiarul numărul 1 al acelor evenimente”, a mai precizat Teodor Mărieş.
Teodor Mărieş a recurs la gesturi extreme pentru a obţine şi conserva probele, inclusiv pentru CEDO, şi a determina autorităţile să continue şi să finalizeze aceste dosare istorice. Prima grevă a foamei a durat 74 de zile. A doua grevă a foamei a durat 78 de zile şi a fost iniţiată pentru desecretizarea celor 108 jurnale de luptă ale unităţilor militare implicate în Revoluţie. Iar cea mai lungă, greva foamei de 100 de zile, a fost lansată pentru Legea imprescriptibilităţii crimei şi Legea lustraţiei, a imprescriptibilității survenind cu 3 luni înainte de termenul special de prescriere a crimelor, care era de 22,6 ani de la comiterea faptelor. „Dar toţi au obligaţia să respecte hotărârile CEDO!”, încheie Teodor Mărieş.
