Într-un interviu acordat revistei de limbă germană „Manager”, CEO-ul OMV Gerhard Roiss vorbeşte despre mărimea zăcămintelor din Marea Neagră, posibila lor rută de transport spre Europa şi exploatarea gazelor de şist în contextul inexistenţei unei politici energetice comune în UE.
Întrebat dacă OMV poate ţine pasul cu coloşi precum Exxon or Shell în industria petrolului, Roiss subliniază prudent că nu şi-a propus să schimbe cu compania „sa” (sugestiv, interviul despre OMV se intitulează „Acesta este copilul meu”) ierarhiile din industrie, mai ales că „două treimi din producţia OMV vine din numai două ţări – Austria şi România”, dar răspunde tranşant când este întrebat despre dimensiunea noilor descoperiri din Marea Neagră („în România vom vedea o creştere uriaşă, în Marea Neagră am găsit o rezervă gigantică de petrol şi gaz, o descoperire de importanţă mondială”).
Şeful OMV este preocupat de găsirea unei rute de transport pentru gazele recent descoperite şi este de părere că Nabucco ar putea fi utilizat nu doar pentru livrarea gazelor din Azerbaidjan (zăcământul Shah-Deniz) spre Europa, ci şi pentru cele extrase din Marea Neagră.
În acest context, Roiss nu este îngrijorat de amânarea repetată a demarării construcţiei gazoductului deoarece livrarea gazului din Marea Neagră spre Europa ar putea începe abia din 2020 şi „nu are nici un rost să decidem în grabă soarta Nabucco”.
Citeşte şi EDITORIALUL lui Dan Cristian Turturică pe acest subiect:
În energie, Europa e o… grădină de zarzavat
Fiecare mare ţară europeană s-a focalizat pe câte un segment din piaţa energiei („Franţa este cu atomul, Polonia mizează pe cărbune, Germania pe vânt şi soare”), iar gazele au presă proastă din cauza gazelor de şist, spune Roiss, deşi „soarta industriei depinde de gaze”. Marii consumatori de energie au început astfel să migreze înspre Statele Unite, unde preţul gazului a scăzut o dată cu boom-ul gazului de şist. „Europa deţine cea mai proastă poziţie din prisma costurilor, în timp ce petrochimia americană a înviat, iar centralele pe gaze le înlocuiesc pe cele pe cărbune scăzând emisiile de dioxid de carbon” subliniază şeful OMV care indică nişte paşi de urmat. Europa trebuie să adopte o politică de comunicare cuprinzătoare, să impună standarde ecologice generoase şi să adopte o strategie energetică unitară la nivelul Uniunii pentru că în prezent, aceasta arată ca o „grădină de zarzavat”.
„Acesta este copilul meu”
În afacerea cu foraj concuraţi cu giganţi precum Exxon şi Shell. Cum credeţi că puteţi face faţă unei valori de bursă cu doar puţin mai mult de şapte miliarde de euro?
Roiss: Aceasta este o abordare greeşită. Noi nu concurăm cu uriaşii globali ai petrolului care forează oriunde în lume. Două treimi din producţia noastră provine din două ţări, respectiv Austria şi România. În cadrul OMV este implicat guvernul austriac, iar în cadrul companiei din România este implicat guvernul român. Deci, acestea sunt pieţe principale foarte stabile. Întrebarea însă se pune: dacă acolo putem creşte în continuare?
Şi, puteţi?
Roiss: În România am găsit în Marea Neagră o rezervă gigantică de petrol şi gaz, o descoperire de importanţă globală. Astfel că aici vom vedea o creştere uriaşă. În România am cumpărat cel mai mare operator de benzinării şi rafinării. Iar prin acest exemplu observăm că: noi deţinem nişa concernului European integrat. (…)
Poate acest stat lipsit de resurse (Austria – n.n.) – să finanţeze pe o perioadă mai lungă creşterea OMV?
Roiss: Noi suntem importanţi pentru această ţară. Jumătate din gazul european din Rusia, vine prin nodul Baumgarten. Pe componenta de upstream, (…) OMV are o însemnătate strategică pentru întreaga Europă. Acesta este şi motivul pentru care statul este implicat şi aşa va rămâne. (…)
… ca gazul rusesc să se transporte prin Marea Neagră, nu este concurenţă pentru proiectul Nabucco?
Roiss: Ca parte a noului nostru concept, Nabucco treebuie să se subordoneze nevoilor noastre strategice. Interesul nostru principal este să obţinem o rută de transport pentru gazul din Marea Neagră. Cu cantităţi adecvate vom putea alimenta Nabucco. (…)
Nu vă pierdeţi încet răbdarea? Proiectul este amânat la nesfârşit. Ne aminteşte din ce în ce mai puţin de opera lui Verdi – „Nabucco” şi din ce în ce mai mult de piesa de teatru „Aşteptându-l pe Godot”.
Roiss: Afirmaţia aceasta nu o pot accepta ca atare. Nu noi impunem un tempo, ci domeniul gazelor. Susţinerea cantităţilor corespunzătoare de gaze pentru piaţa europeană prin Marea Neagră, se va putea realiza abia din anul 2020. Iar Nabucco depinde de zăcământul de gaz Shah-Deniz din Azerbaidjan. Dacă vorbim despre o posibilitate de transport abia din anul 2020, sau chiar mai mult, atunci nu are niciun sens să ne decidem atât de devreme asupra proiectului Nabucco. (…)
Dumneavoastră aveţi mari speranţe în promovarea gazului natural extras din roca de şist. Care credeţi că este potenţialul?
Roiss: Aproape jumătate din resursele globale de gaz provin din depozite neconvenţionale, ca de exemplu gazul de şist. Acestea ne mai ajung încă pentrru câteva sute de ani. Întrebarea este, dacă Europa participă la acest boom, deoarece şi acolo există o cantitate mare de gaze de şist.
Ce anume este în neregulă?
Roiss: Europa doarme în front pe această temă. În Statele Unite unde se extrage foarte mult gaz de şist, astfel încât ei pot acoperi necesarul ţării lor, au scăzut preţurile la gaz. Astfel că acolo se construiesc centrale pe gaze iar cele pe cărbune sunt închise. În acest mod scad şi emisiile de dioxid de carbon. Cărbunele este exportat în Europa unde centralele merg 24 de ore din 24. Acest lucru este absurd.
Ce trebuie să se întâmple?
Roiss: Fiecare ţară din Europa care se ocupă de această problemă de una singură este depăşită, deoarece politica naţională nu găseşte argumente pentru această împotrivire.
… care înainte de orice se aprind prin aşa numita fracturare hidraulică, o metodă de extracţie în cadrul căreia se folosesc substanţe chimice.
Roiss: Da. Europa trebuie să folosească o politică de comunicare cuprinzătoare. Şi să impună standarde mari ecologice. Noi colaborăm cu diferite universităţi pentru proiectul numit „clean fracking” (fracturare hidraulică curată), o metodă de forare fără substanţe chimice. Dar până va funcţiona acest proiect, mai avem nevoie de timp. Din acest motiv trebuie să combinăm mai puternic know-how-ul European. Însă rădăcina răului este foarte adâncă.
Cât de adâncă?
Roiss: Miezul problemei: Nu avem o politică energetică unitară. Europa arată ca o grădină de zarzavat: Franţa se bazează pe atom, Polonia pe cărbune, Germania pe vânt şi soare. Despre gaze nu vorbeşte nimeni. Acest fapt este fatal, deoarece soarta industriei depinde de gaze.
Exageraţi.
Roiss: Deloc. Companiile mari consumatoare de energie mizează din nou în Statele Unite, deoarece prin boom-ul gazului de şist, gazul a devenit foarte ieftin. Petrochimia americană a fost moartă, deodată a înviat. Acum Europa deţine cea mai proastă poziţie a costurilor. Plus că uităm de componenta socială. Oameni nu mai pot plăti costurile atât de mari ale energiei.
În Germania a pornit încet această discuţie.
Roiss: Dar prea târziu. Iar Germania nu este problema. Eu ştiu ce înseamnă să stai în Europa de Est pe timpul iernii. Unde atât de mulţi oameni trăiesc la limita sărăciei şi îngheaţă de frig. Această realitate este complet subestimată. Europa trebuie să regândească rapid: cum găsesc energie mai ieftină, pentru a obţine locuri de muncă şi pentru a evita conflicte sociale?
Domnule Roiss, dumneavoastră doriţi să vindeţi acţiuni în valoare de un miliard de euro. Cât de puternic este afectată Germania de aceste planuri de dezinvestire?
Roiss: Noi dorim să ne despărţim de procentul nostru de 45% din acţiunile de la rafinăria Bayernoil din Neustadt şi am însărcinat Deutsche Bank cu această vânzare. Şi astfel rămânem doar cu rafinăria de la Burghausen, care atinge marje ridicate.
Gerhard Roiss a preluat din aprilie 2012 funcţia de director general executiv al OMV, înlocuindu-l pe Wolfgang Ruttenstorfer, care s-a retras la pensie. Anterior, Roiss ocupase din 2002 poziţia de preşedinte adjunct al Consiliului Director, fiind totodată responsabil cu activitatea de rafinare şi marketing, inclusiv pentru produsele petrochimice.
Înainte de a ocupa aceste funcţii, Roiss a coordonat divizia Explorare şi Producţie.
