Generalul Gheorghe Coșneanu, procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu poate da garanții că va instrumenta corect dosarele Revoluției din 1989 și al Mineriadei din 13-15 iunie 1990, susține Teodor Mărieș, președintele „Asociației 21 Decembrie 1989“.
Dovada principală a incapacităţii de a fi imparţial este faptul că generalul Gheorghe Coșneanu a închis inițial aceste dosare pe când era șef al Secției Urmărire Penală din cadrul Parchetelor Militare, adică era coordonator al anchetelor.
Alt argument ar fi că magistratul militar nu a fost capabil să finalizeze în timp rezonabil alte dosare simple, precum prăbușirea în Munții Apuseni a avionului pilotat de Adrian Iovan, spun sursele noastre.
Un alt exemplu de caz tergiversat de membrii echipei de procurori ai lui Gheorghe Coșneanu, pentru că „se tem să dea o soluţie“, ar fi cel al unui general SPP care ar fi ucis o persoană la o partidă de vânătoare, , potrivit aceloraşi surse.
Însă, de departe cea mai gravă greşeală a actualului șef SPM, spun specialiștii, a fost aceea din dosarul disidentului „Gheorghe Ursu“, pe care l-a instrumentat însuși Gheorghe Coșneanu. În acest dosar, magistratul militar a reușit disculparea procurorului comunist Ilie Picioruș, care în 1985 l-a trimis în judecată pe disident, cerând condamnarea acestuia, după ce Gheorghe Ursu murise deja, ucis în bătăi.
Cum l-a acoperit pe procurorul Ilie Picioruș
Generalul Gheorghe Coșneanu se lăuda, în urmă cu ceva timp, că i-a trimis în judecată pe responsabilii de uciderea disidentului Gheorghe Ursu. Chiar i-a trimis pe toți în judecată? La o simplă lecturare a rechizitoriului, am descoperit că, la paginile 35-36, magistratul militar s-a străduit să demonstreze nevinovăția procurorului Ilie Picioruș. Nici măcar nu a amintit numele acestuia în document. Gheorghe Coşneanu a susținut că procurorul a făcut rechizitoriul de trimitere în judecată a dizidentului Ursu deoa-rece nu a fost informat că inculpatul a decedat.
Mai mult, generalul a dat vina pe milițianul care a întocmit referatul de trimitere în judecată a celui care a murit în beciurile Securităţii. De ce? Poate pentru că şi milițianul a decedat între timp?
Iată fragmentul acoperitor pentru procurorul care răs–pundea de anchetarea lui Ursu: „La data de 17.11.1985, ora 14.50, ing. Ursu Gheorghe Emil a decedat la Spitalul Penitenciar Jilava. (…) De altfel, nici ofiţerul de Miliţie Popescu Florea (decedat), care a efectuat urmărirea penală în cauză şi a întocmit, la data de 16.11.1985, referatul cu propunerea de trimitere în judecată (vol. 24/136-142), nu a informat procurorul că ing. Ursu Gheorghe Emil a decedat (…)“.
Dar, specialiștii consultați de „România liberă“ afirmă că Ilie Picioruș, ca procuror de urmărire penală, avea obligația să supravegheze modul în care ofițerii de Miliție și Securitate îl anchetau pe disidentul Ursu. Mai mult, nu-l putea trimite în judecată fără să-i prezinte acestuia din urmă materialul de urmărire penală. În plus, procedura penală din perioada comunistă nu permitea tortura, iar procurorul era obligat să vegheze la respectarea drepturilor arestatului preventiv.
Procurori-anchetatori incompetenți?
Nici profilurile procurorilor militari din subordinea lui Gheorghe Coșneanu nu arată că ar fi capabili să facă anchete imparțiale în dosarele Revo-luției și Mineriadei.
Unii procurori din actualele echipe de anchetare a celor două dosare au participat la clasarea a cel puțin unuia dintre ele. Asta ar însemna că ei nu sunt capabili să ancheteze corect, dacă nu au reușit să găsească încadrări juridice pentru fapte pe care CEDO le-a admis ca fiind crime împotriva umanității, infracțiuni care au existat atât în vechiul Cod Penal, cât şi în noul Cod Penal românesc.
Printre cei care instrumentează dosarul „Revoluției“ şi care pot fi încadrați cel puțin la imparțialitate se află procurorii Iulian Dinu, Marian Văietiș, Virgiliu Istrate, Dan Mitrănescu. Aceștia au participat la clasarea dosarului „Mineriadei“, spun sursele noastre. Apoi, din echipa care instrumentează cazul „Revoluției“ ar face parte procurori contro–versați precum Stelea Covei, Gabriel Mora, Vladimir Diaconeasa. Unii dintre ei, mai înaintați în vârstă, s-au refugiat la Parchetele Mili-tare pentru pensii speciale mari, dar nu au făcut dosare importante.
Alții au instrumentat dosare rușinoase, precum cel al furtului de arme de la depozitul din Ciorogârla, în care soldați nevinovați au fost ținuți 11 luni în arest preventiv, fiind acuzați că au furat armele. Rușinea le-a fost spălată de DIICOT, care i-a prins pe adevărații hoți.
„România liberă“ a solicitat procurorului general al României, Augustin Lazăr, să ne transmită dosarele instrumentate de ei în ultimii cinci ani. Nu am primit răspuns. Generalul Gheorghe Coşneanu a declarat, pentru „România liberă“, că este capabil să termine dosarele Revoluţiei şi al Mineriadei în timp rezonabil şi că poate să îşi schimbe opinia exprimată în aceste cazuri, clasate iniţial.
