Ziua de naștere a Majestății Sale Regele Mihai, 25 octombrie, va fi celebrată, marți, la reședința privată din Elveția, în prezența principeselor Elena și Sofia, a anunțat Casa Regală a României.
Regele Mihai, născut la data de 25 octombrie 1921, a fost suveran al României în perioadele 1927-1930 și 1940-1947, fiind, astfel, ultimul șef de stat din cel de-al Doilea Război Mondial. Suveranul s-a născut la Sinaia, ca fiu al regelui Carol al II-lea și al reginei Elena, principesă a Greciei.
La moartea bunicului său, regele Ferdinand (20 iulie 1927), într-un moment în care Carol al II-lea, moștenitorul tronului, renunțase oficial la succesiune și se afla în străinătate, Mihai I a devenit rege al României, la numai șase ani. În această primă domnie (1927-1930), suveranul a fost ajutat de o Regență din care au făcut parte unchiul regelui, principele Nicolae, patriarhul României, Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții de Casație și Justiție.
În mod neașteptat, Carol al II-lea a revenit în România în anul 1930, proclamându-se rege. În această situație, lui Mihai i s-a conferit, la data de 8 iunie 1930, titlul onorific de Mare Voievod de Alba Iulia.
După o domnie controversată, marcată spre final de mari pierderi teritoriale pentru România și de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Carol al II-lea a decis să abdice, la data de 5 septembrie 1940. Această decizie a determinat în mod automat revenirea pe tron a fiului său, Mihai. Totuși, atribuțiile efective de șef al statului au revenit generalului Ion Antonescu.
În anul 1941, Regele a primit și titlul onorific de Mareșal al României.
Începând cu anul 1943, pe fondul schimbării situației internaționale în defavoarea Germaniei, în jurul suveranului României s-a coagulat o opoziție față de Antonescu – aliat fidel al lui Hitler.
Cel mai controversat moment din timpul domniei Regelui Mihai s-a consumat la 23 august 1944. La ora 22.30, suveranul a emis Proclamația către țară, difuzată de postul de radio național.
În acest document, Regele Mihai anunța "ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite". În același timp s-a anunțat formarea unui guvern de uniune națională care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Națiunile Unite. "Din acest moment încetează lupta și orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum și starea de război cu Marea Britanie și Statele Unite", anunța Proclamația.
Comentând desfășurarea evenimentelor de la 23 august 1944, radiodifuziunea britanică relata chiar în 23 august că "gestul României va avea efecte profunde", iar postul de radio american din Europa preciza că "de acum înainte România este un nou aliat în tabăra Națiunilor Unite, ea manifestând voința de a se alătura la lupta care se duce împotriva inamicului comun". În același spirit, "Franța consideră că, prin urmările actului de la 23 August 1944, România a contribuit la reducerea duratei războiului cu cel puțin șase luni", anunța Radio Paris.
Statele Unite i-au acordat Majestății Sale Legiunea de Merit a armatei americane. La rândul ei, URSS a recunoscut importanța politico-militare a deciziei de la 23 august 1944 conferindu-i Regelui Mihai ordinul Pobeda (Victoria), cea mai înaltă distincție militară sovietică și una dintre cele mai rare din lume ''pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite''. Ordinul Pobeda a fost acordat doar de 20 de ori, mai multor lideri sovietici, dar și la cinci lideri străini, unul dintre ei fiind regele Mihai.
Totuși. după 23 august 1944, relațiile dintre URSS – care ocupase militar România – și Regele Mihai au devenit din ce în ce mai tensionate. În anul 1945, sovieticii au impus un guvern de stânga, partidele democratice (PNȚ și PNL) au fost desființate, iar atribuțiile Casei Regale au devenit efectiv simbolice. La data de 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice, iar la începutul lunii ianuarie 1948 a părăsit România.
La data de 22 mai 1948, Consiliul de Miniștri al României a decis retragerea cetățeniei române pentru Regele Mihai și confiscarea bunurilor Familiei Regale.
Mihai I s-a căsătorit la 10 iunie 1948, la Atena, cu Ana de Bourbon Parma, din familia regală a Danemarcei. Altețele lor regale au cinci fiice: Margareta (născută 1949), Elena (născută 1950), Irina (născută 1953), Sofia (născută 1957) și Maria (născută 1964).
Din anul 1956, Familia Regală a României s-a stabilit în Elveția, la Versoix. Mihai s-a implicat în activitatea Comitetului Național Român, conceput ca un guvern în exil al României, a menținut legătura cu refugiații români din străinătate și s-a adresat țării prin mesajele de Anul Nou, transmise prin postul de radio Europa Liberă.
La 25 decembrie 1990, Regele Mihai ajunge din nou în România, la București, cu un pașaport diplomatic danez, având intenția de a asista la slujba religioasă la Curtea de Argeș. Totuși, autoritățile regimului Iliescu îi interzic această intenție și îl obligă să revină la Otopeni, pentru a părăsi teritoriul României.
În aprilie 1992, Regele Mihai și famiia lui au sărbătorit, pentru prima oară după 44 de ani, zilele de Paște în România, la mânăstirea Putna și au vizitat Bucureștiul, în cadrul unei vizite cu caracter privat.
La 21 februarie 1997, Hotărârea 29 a Guvernului României a revocat decizia Consiliului de Miniștri din 22 mai 1948, Mihai I devenind cetățean român.
În cadrul unei ceremonii private, la 30 decembrie 2007, regele Mihai I a semnat noul Statut Dinastic al Familiei Regale a României, prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică și moștenitor la Șefia Casei Regale a României.
La 2 martie 2016, Consiliul Regal a anunțat că Regele Mihai se retrage din viața publică, din motive de sănătate. Din acel moment, Casa Regală este reprezentată în toate acțiunile publice de către fiica sa Margareta, Custodele Coroanei.
Regina Ana, soția regelui Mihai a murit la data de 1 august 2016, în Elveția. Înmormântarea a avut loc la 13 august, la Curtea de Argeș, în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.
