Hai să ne comparăm deci cu vecina noastră, Bulgaria. Dintre Grecia, Turcia şi Bulgaria, ultima este cea mai slabă ca venituri din turism, dar mult peste România.
Între anii 2006 şi 2017, Bulgaria a avut cele mai mari venituri din turism în anul 2008: 4,852 miliarde de dolari. După integrarea în UE, cele mai mici venituri au fost în anul 2015: 3,583 miliarde de dolari, iar în anul 2017 a avut 4,678 miliarde de dolari.
Comparativ, minima României este de 1,631 miliarde de dolari, în anul 2010, iar maxima de 3 miliarde de dolari este în anul 2017. Numai dacă ne uităm pe hartă şi comparăm ochiometric România şi Bulgaria, ajungem la câteva concluzii simple.
1. România are un litoral mult mai scurt decât Bulgaria şi oricum nu foloseşte decât o parte din ce este la sud de Constanţa. La nord, dincolo de Gura Portiţei, e pustiu. Ştim, mai apoi: capacităţile turistice la ofertă, la sud de Constanţa, ca număr de paturi, unităţi turistice etc. sunt mult sub cele de la vecinii noştri sudici.
După falimentul din 1997, în contul datoriei, Bulgaria şi-a vândut staţiunile unor concerne turistice germane, TUI şi Neckermann, care au investit puternic. La noi? Nu e cazul. Un exemplu pentru guvernul român, în lipsa unor mari investitori privaţi, ar putea fi programul strategic pus la punct de Turcia, care a dat rezultate extraordinare. Nu am avut până acum aşa ceva în România.
2. Bulgaria are de patru ori mai mult litoral decât România. Dacă la noi totul, dinspre Dobrogea, e plat şi arid şi cel mai spectaculos este când malul e supraînălţat, ca în nordul Costineştiului sau la Olimp, la bulgari, muntele cade în mare, sunt capuri, golfuri, golfuleţe fără număr, peninsule şi insule, care creează eveniment turistic natural. Ei au profitat din plin de asta…
3. România are cam de trei ori mai mare suprafaţă montană desfăşurată decât Bulgaria. Munţii Rodopi, Rila şi Pirin, chiar dacă sar de 3.000 de metri înălţime, fac cam cât Făgăraş, Retezat şi Parâng la un loc.
Ceea ce este de neînţeles la noi e cum a fost posibil ca un britanic, Charles Ottley, efectiv să închine, în seria „Wild Carpathia”, ode Munţilor Carpaţi şi regiunii precarpatine, incluzând în asta şi Transilvania, iar pe noi efectiv ne-a durut în Vama Veche şi n-am făcut nimic ca să transformăm regiunea în magnet turistic.
A devenit de notorietate scandalul RMGC, din anul 2013: o firmă privată a-ncercat să spargă-n bucăţele câteva masive montane din zona localităţii Roşia Montană, din Ţara Moţilor, pentru a extrage de aici aurul şi multe alte metale rare care se aflau în aceşti munţi. În urmă, RMGC ar fi lăsat un pustiu toxic ce ar fi distrus ecologia zonei pentru sute de ani.
Venitul obţinut de statul român din această exploatare distructivă, fie şi dacă ar fi fost făcută chiar de însuşi statul român, nu se compară, ca nivel de bunăstare socială pe termen lung, cu cel produs de dezvoltarea turismului în regiune. Adică în Munţii Apuseni.
Aşa cum am afirmat încă din anul 2013, ecologia unei ţări este nenegociabilă. Unii dintre noi au făcut marea greşeală să negocieze preţul ei. Alternativa? Munţii Apuseni ar trebui să fie magnet de turişti, în primul rând din Ungaria vecină.
Cei mai apropiaţi munţi din Ungaria sunt în nordul acesteia şi formează Aria Montană Mátra-Slanec. Cel mai înalt vârf din Ungaria, Kékes, umileşte cu 13 metri Măgura Odobeştiului, de la intrarea în Munţii Vrancei: are 1014 metri înălţime şi este situat la nord-est de Gyöngyös. Distanţa aeriană dintre Gyöngyös şi Oradea este de 170 km.
Credeţi că maghiarii, dacă ar avea la ce şi pe ce, ar veni să se relaxeze în week-end şi în concedii, în Munţii Apuseni? Eu cred că da. Dar, ce să vezi? Dincolo de frumoasele staţiuni Băile 1 Mai şi Băile Felix, de lângă Oradea, care prosperă, nu mai este aproape nimic. Zona turistică Oradea a atras în anul 2018 peste 250.000 de turişti, mai mulţi decât oricare dintre oraşele turistice importante ale României: Sibiu, Braşov, Timişoara, Cluj şi Bucureşti.
Principala problemă a Apusenilor este lipsa infrastructurii. Nu există o cale ferată normală. În august anul trecut, celebra Mocăniţă de pe Valea Arieşului şi-a reluat circulaţia, după 20 de ani de pauză. Ce ai pe firul Arieşului, în Apuseni? DN 75, care leagă Turda de Câmpeni, până la Ştei, apoi Oradea, este o durere. Pe unde să-ţi vină turiştii? Nu-ţi vin.
Din Valea Oltului, între Făgăraş şi Parâng, cea mai bine dotată vale adiacentă este cea a Lotrului, de la Brezoi, până sus, la Lacul Vidra, în Munţii Lotrului, trecând prin Mălaia şi staţiunea Voineasa. Dotată ca infrastructură, în sensul că are şosea, dar e o şosea pe care-ţi blestemi zilele. În rest, multele alte văi adiacente de dimensiuni asemănătoare efectiv sunt pustii, dominate de ciobani ce pasc oile. Aici s-ar putea face turism montan.
Cum anume? Am mai spus-o şi pe vremea ministrului Turismului Elena Udrea, dar probabil că preocupările acestui demnitar erau prea înalte. Când dezvolţi o regiune, faci un plan de acţiune pe multiple domenii. În prezent, Turismul e inclus în Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri.
Foarte corect. Despre ministrul Turismului, am afirmat de acum 12 ani că trebuie să genereze noduri de business şi structuri ganglionare de noduri, care să producă dezvoltare pe regiuni turistice.
Să luăm, spre exemplu, Litoralul, atât cât este el, ca zonă turistică. Principala problemă a acestuia este că, de la Constanţa încolo, se ajunge de trei ori mai greu decât până în capitala Dobrogei. Motivul? Există un singur fir de cale ferată şi un drum naţional, DN 39, cu regim de drum expres, între staţiuni. Probabil, cel mai repede se merge pe DN 39 dincolo de Eforie Sud, spre Costineşti, cu frână-n Tuzla.
Aşadar, ministerul domnului Virgil Popescu trebuie să pună la punct, împreună cu Transporturile, un plan de dezvoltare a regiunii. Trebuie două fire de cale ferată. E inadmisibil ca trenurile să se aştepte reciproc în fiecare staţiune, ca să circule pe Litoral, ori să facă cruce prin staţiuni, unde se dublează totuşi linia. De asemenea, trebuie construită autostrada de Litoral, cu exit-uri spre fiecare staţiune în parte, altfel ne stă norocul.
Lucrarea, ca proiect, este complexă, pentru că sunt zone unde efectiv autostrada aceasta, ca şi calea ferată de litoral, trebuie să treacă peste zone costiere, dominate de limbi de nisip, ca la Eforie, unde se trece printre staţiunea Eforie Nord şi Lacul Tekirghiol.
Nu ajunge însă atât. Dacă ai terminat această infrastructură complexă, este previzibilă creşterea spectaculoasă a numărului de turişti, deci a capacităţilor de cazare. Dacă nu măreşti capacităţile de producere a energiei electrice, vei avea căderi de curent. Care este cea mai logică opţiune, mai ales că vorbim despre o regiune turistică estivală? Energia eoliană şi solară.
Spor la treabă Cabinetului Orban!
