Majoritatea constructorilor străini de drumuri au raportat pierderi contabile în 2011. În acelaşi an, nici un constructor important de drumuri român nu a avut pierderi, ba, mai mult, unii au înregistrat profituri ameţitoare.
Este greu să găseşti o firmă de construcţii străină, activă în sectorul construirii sau reparării de drumuri în România, care să fi înregistrat profituri substanţiale în anul care s-a scurs, arată cifrele publicate luna trecută de către Ministerul Finanţelor din România. Beneficiare ale unor importante contracte de realizare a autostrăzilor sau de reparare a unor drumuri naţionale, majoritatea firmelor străine au raportat pierderi. Acolo unde nu s-a întâmplat aceasta, bilanţurile contabile depuse la Finanţe ale firmele în cauză indică profituri infime.
În schimb, există firme româneşti, cu contracte comparabile cu cele ale firmelor străine, care au raportat rate ale profitului de până la 37%. Într-o piaţă concurenţială în care managementul proiectelor de infrastructură este identic în cazul tuturor firmelor, indiferent de ţara acestora de origine, aceste discrepanţe surprind. Rate ale profiturilor de 40% sunt anormale şi arată dărnicia statului cu constructorii, însă la fel de anormale sunt şi declaraţiile altor companii din domeniu, străine în mare parte, care lucrează de ani de zile în România fără să aibă nici un profit.
Rezultatele contabile, un indiciu pentru cele fiscale
Rezultatele contabile slabe declarate la Ministerul Finanţelor nu semnifică neapărat că firmele străine nu plătesc impozite statului român. Există o diferenţă între aceste rezultate şi cele fiscale, ce stau la baza calculării impozitelor. Rezultatele slabe indică însă faptul că, cel mai probabil, nu se plătesc aceste impozite, deoarece rezultatele contabile şi cele fiscale sunt mai mult sau mai puţin corelate. Ministerul Finanţelor publică cifrele contabile, dar nu şi pe cele fiscale.
Există categorii de cheltuieli cuprinse în bilanţurile contabile (depuse la Finanţe) care afectează rezultatele finale, dar care nu sunt recunoscute de Fisc la calcularea profitului impozabil. Spre exemplu, o firmă poate prevedea ca amortizarea unui utilaj să se facă în 4 ani, însă Fiscul nu va recunoaşte cheltuielile aferente cu amortizarea pe această durată, cum reglementările prevăd durate mult mai lungi de amortizare. Diferenţele nu pot fi însă radicale.
Explicaţiile românilor şi ale străinilor
„România liberă” a stat de vorbă cu câţiva constructori români şi străini asupra acestei situaţii.
Reprezentantul unei firme de construcţii străine afirmă că pierderea înregistrată s-a datorat, printre altele, scumpirii materialelor de construcţii în perioada scursă de la depunerea ofertelor la Compania de Autostrăzi până la efectuarea lucrărilor. El spune că, spre exemplu, preţul bitumului a crescut de peste 2 ori în doar câţiva ani. Privitor la succesul constructorilor români, reprezentantul indicat afirmă că aceasta s-a întâmplat datorită execuţiei unor lucrări într-un mod mai puţin ortodox, anume subţierea unuia dintre straturile de asfalt depuse de constructor, abatere ce i-a adus acestuia profituri frumoase.
Absenţa profiturilor declarate de constructorii străini se explică prin repatrierea banilor către ţările de origine prin diferite artificii fiscale, afirmă patroni ai unor importante companii de construcţii româneşti care au declarat anul trecut profituri importante. „Nu vor să aibă profit în România, subliniez în România, şi cu asta am spus tot. Noi aici muncim, aici stăm, nu avem unde să ne ducem profiturile”, spune patronul unei companii din domeniu. „Se fac contracte mai mult sau mai puţin fictive cu firme deţinute tot de ei în ţara de origine, iar banii sunt trimişi astfel acolo. Obiectul acestor contracte fictive e încheierea de consultanţă, furnizare forţă de muncă, realizarea de claimuri (acţiuni de pretenţii financiare în cadrul contractelor faţă de statul român – n.r.), cumpărare materiale de construcţii”, spune un alt patron al unei firme din domeniu. Spre exemplu, se declară că se cumpără fierul beton dintr-o ţară străină la preţuri de câteva ori mai mari decât cele de aici, însă acesta provine în final tot de la Sidex Galaţi, afirmă constructorul.
Situaţia e veche, nimic nu s-a schimbat
În mai 2009, preşedintele Traian Băsescu trăgea un semnal de alarmă asupra acestei situaţii. Anii au trecut, însă lucrurile nu s-au schimbat.
„Curiozitatea este, privind la 2007, şi nu voi da nume, dar dacă sunt cumva aici reprezentanţii acestor firme de construcţii îi rog să ia notă de ce spun, pe 2007 aproape toate au înregistrat pierderi lucrând în România, şi atunci vine întrebarea firească: «Dragi mari companii de construcţii europene, dacă tot înregistraţi pierderi în România, deci nu plătiţi impozit pe profit, de ce veniţi aici?». Pentru că aici suntem într-o contradicţie, firmele româneşti care vin în subantrepriză înregistrează profituri şi îşi plătesc dările la stat, iar marile firme de construcţii europene în 2007 nu prea au înregistrat profituri în România şi revine obsedant întrebarea: «De ce?» sau «De ce vin?»”, a întrebat retoric şeful statului la o întâlnire cu investitorii străini, ţinută în mai 2009.
