La aceast titlu, de când mă ştiu, răspunsul celor din Ardeal şi Banat a fost acelaşi, „ar fi mult mai bine, ne-am administra singuri, am fi mai organizaţi, mai disciplinaţi, ne-am creea un viitor pentru noi şi copii noştri, vom fi mai fericiţi. Ar fi oare posibil ?”.
„Depinde numai de noi”, răspund întotdeuna. „Ar fi posibil numai dacă dorim cu adevărat să ne luăm această responsabilitate”, completez eu. Am afirmat în scris şi verbal, de sute, de mii de ori, că Bucureştiul nu se va schimba niciodată. Ce se întâmplă la Bucureşti în ultimele două luni, şi din 1990, pe plan politic şi economic, s-a întâmplat în permanenţă din 1918 încoace. Acum, preţul pe care urmează să-l plătim va fi foarte mare.
Dincolo de căderea mare a leului, care va continua, scrie presa germană că o revenire a credibilităţii României se va restabili doar în urmatorii 10 ani. Aceeaşi presă scrie că despre Schengen, acum, nu se mai poate vorbi. În 2002, urmare unui mesaj urgent din SUA, a trebuit să vând firma Globnet şi să plec urgent în Michigan. Am urmărit zilnic evenimentele de acasă. Minciuna şi jocul dublu a multor români după 1990 te făceau să greşeşti involuntar. Am devenit o naţie „second-hand”, în Europa şi în lume. Un câştig enorm în această perioadă a mea din SUA a fost că am lucrat la Kodak, Michigan, aproape doi ani.
Am învăţat organizarea perfectă a unei companii-mamut, cu peste 52.000 de angajaţi. Am lucrat în Primăria din Novi, Michigan, de unde, la plecare, am primit scrisori de recomandare de excelenţă. Am învăţat cum funcţionează o primărie într-un sistem standardizat integrat, ce este un city manager, ce înseamnă munca în serviciul public. Au fost experienţe care m-au pregătit pentru o viaţă nouă, o eră nouă, în America şi Europa, o eră a schimbărilor majore în societăţile creştine. M-am întors definitiv la Cluj, pe data de 22 iunie 2007.
În toamna lui 2007, am fost numit dirijor al Academiei de Muzică, iar Ionel Pantea s-a întors din Luxemburg. Ca generaţie, ne despart 12 ani, dar dragostea faţă de profesionism ne-a legat întotdeauna. Amândoi am fost cândva absolvenţi la Cluj. După trei ani de profesorat la Cluj, am renunţat amândoi. În 22 de ani petrecuţi în Vest, ne-am însuşit cultura şi civilizaţia vestică. Acasă, la Cluj, am regăsit cadre şi studenţi slabi, submediocri, aroganţi, decăzuţi etic şi moral. Amândoi ne dorim autoadministrarea Ardealului şi Banatului.
Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate.