Ideea creării arhivei a fost lansată în anul 1920, de către Ovidiu Densuşianu
Ideea unui proiect de cercetare cu tema „Enciclopedia culturii tradiţionale româneşti” – spune actualul director al Arhivei de Folclor din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Ion Cuceu – a fost lansată într-o sesiune publică a Academiei Române din 27 mai 1920, de Ovidiu Densuşianu, care, într-o expunere polemică, a afirmat: „Călcăm în picioare orice convenţii şi reguli”, supunând unei critici severe tot ceea ce se făcuse până atunci în materie de cunoaştere a culturii tradiţionale, schiţând însă un program de „explorare” pe această temă.
El critica cu asprime colecţia academică a lui Ion Bianu, intitulată „Din viaţa poporului român”.
Ca apoi, în primăvara lui 1920, Dimitrie Gusti să lanseze o seamă de sugestii cu o mare deschidere spre viitor, prin conţinutul lor, propunând misiuni speciale de investigaţii pe teme selectate de specialişti bine pregătiţi pentru asemenea studii, cu rezultate şi pentru dialectologie, nu numai pentru folcloristică, dar şi un corpus al materialelor etnografice şi folclorice din periodice, monografii zonale şi microzonale şi, desigur, o Arhivă de Folclor pe lângă Academia Română. O arhivă institut, care să preia şi realizarea unei enciclopedii, precum şi a atlasului de profil.
Memoriile lui Muşlea
Astfel că, în 1930, în urma memoriilor înaintate de Ion Muşlea – prin Sextil Puşcariu – s-a înfiinţat Arhiva de Folclor a Academiei Române, el devenind directorul institutului clujean, urmând să contribuie şi la realizarea altor două proiecte mari filologice: „Dicţionarul limbii române” şi „Atlasul Lingvistic Românesc”.
A urmat apoi lansarea de chestionare, care facilitau dascălilor din satele româneşti adunarea de tradiţii, obiceiuri de botez, de nuntă, de înmormântare, zicători, hore, port etc. S-a ajuns, astfel, la formarea unor colecţii unice ce etalează, din toate punctele de vedere – folclorice, etnografice, filologice -, valorile poporului român din provinciile noastre…
Multele studii rezultate în urma acestor cercetări de teren au apărut în textele din Anuarele publicate, în diferiţi ani, din 1932. Anuarele conţin numeroase studii semnate de personalităţi ale domeniului, cum au fost „Misterul Adam şi Eva, la români”, de Ion Muşlea, „Cercetări folclorice în judeţul Bihor”, de Gh. Pavelescu, „Bibliografia folclorului românesc din anii 1930-1943″. Apoi, în ediţia din 2005 sunt redate 350 de texte, unele fiind semnate şi de Ion Cuceu şi Maria Cuceu sau de Ion Muşlea, cu 95 de lucrări de mare valoare pentru cunoaşterea şi conservarea culturii populare româneşti. Astfel, s-au putut crea „Corpusul credinţelor şi ritualurilor agrare”, „Corpusul şi tipologia basmelor despre animale” etc.
Desigur, n-au fost uitate nici minorităţile convieţuitoare, iar folclorul lor a fost arhivat ca urmare a muncii cercetătorilor Istvan Almasi, Hanni Markel, la care se adaugă nume mari, consacrate, precum Ion Taloş, Dumitru Pop, Nicolae Bot, Virgil Florea şi alţii. Aceste colective au editat monografii etnologice, cum este cea dedicată Văii Gurghiului, autori fiind Ioan Muşlea, Dumitru Pop şi Ion Taloş, în care au apărut şi unele elemente noi, precum bocetele, care în acest areal geografic se practicau pentru a deplânge greutăţile şi necazurile vieţii curente, ale lumii de atunci, în fraze şi rime meşteşugite. Plus că s-au putut culege şi cântecele saşilor din satele zonei, o adevărată premieră…
Rodul acestei activităţi făcute cu pasiune, pricepere şi o anumită mândrie naţională, sentimente ce i-au animat continuu pe cercetătorii de ieri şi de azi, este concretizat în cele peste 300 de volume semnate de folcloriştii şi etnologii pasionaţi de cultura populară românească şi a minorităţilor din România.
O arhivă ce merită a fi cunoscută, mai ales de generaţia tânără, pentru continuarea, în noul context, de cercetări pe aceste teme, acolo unde tradiţiile se mai păstrează, în localităţi din ce în ce mai puţine într-o lume bulversată de crize economice şi sociale, ce afectează radical şi viaţa culturală pe toate palierele ei.
