Numai mintea sclipitoare a lui Ion Iliescu putea pune problema în termenii aceştia: „Şi totuşi , în condiţiile boicotului susţinătorilor domnului Băsescu ( în special al PD-L) – 8.455.336 de români au participat la vot şi o majoritate zdrobitoare s-a pronunţat pentru demiterea preşedintelui Băsescu. A nesocoti această realitate şi a condiţiona validarea referendumului de jocul câtorva procente, generat de interese meschine ale celor care vor să ignore voinţa celor aproape 9 milioane de votanţi, ar fi nedrept şi contrar spiritului democraţiei şi al Constituţiei”.
Declaraţia merită scoasă la imprimantă, coala A4 pusă în ţiplă şi apoi trimisă prin Europa, într-o expoziţie itinerentă despre alternativele pe care acei europeni, deci şi români, care s-au săturat de bine le au la democraţie şi la respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.
Probabil că doar o pudoare excesivă l-a împiedicat pe „bătrânul edec” să nu incite la folosirea tancurilor, ca în Tienanmen, împotriva celor câteva procente, dacă cumva oamenii ăia or îndrăzni să se strângă în vreo piaţă mai centrală.
Vor zice unii că impresiile lui Ion Iliescu despre fundamentele statului de drept şi funcţionarea normală a unei ţări membre UE nu vor fi neapărat şi relevante, dat fiind parcursul său politic şi bazele ideologice de la care se revendică de atâtea şi atâtea decenii de împliniri măreţe.
Or, din contră, tocmai scheletele pe care le ţine domnia sa în dulapul propriei deveniri politice fac relevantă abordarea iliesciană a referendumului din 29 iulie şi, mai ales, a ceea ce a urmat zilei de duminică, o zi începând cu care USL a injectat o nouă doză de relativism democratic în venele uscate ale bietei Românii.
Pentru că e greu de trecut cu vederea faptul că pe parcursul întregii săptămâni post-referendum Ion Iliescu, prin luările sale de poziţie, s-a sincronizat perfect cu grila şi scenariile la care au recurs zilele astea propagandiştii Kremlinului.
Site-ul radioului „Vocea Rusiei”, oficiosul administraţiei de la Moscova, a publicat zilnic analize despre situaţia creată de rezultatul referendumului din România.
Dar cel mai interesant este că analiştii moscoviţi le-au oferit liderilor USL inculsiv reţete care să-i ajute de aici înainte să îl debarce pe Traian Băsescu, iar asta chiar dacă vor fi necesare măsuri vecine cu forţa. „Echipa de la USL mai are şanse reale să-l demită pe Traian Băsescu, dar pentru a reuşi trebuie să acţioneze în forţă şi să renunţe la comportamentul defetist. Până la urmă, există şi opţiunea organizării unor proteste de stradă. Dacă politicienii USL nu vor face nimic şi se vor complace cu ideea „coabitării”, suportul popular de care beneficiază astăzi, va dispărea foarte rapid. Sprijinul electoral pe care îl au se datorează aproape în exclusivitate resentimentelor pe care alegătorii îl au faţă de Traian Băsescu„, aşa titra Vocea Rusiei la nici 24 de ore de la închiderea urnelor din România.
Vocea Rusiei şi Ion Iliescu se întâlnesc în cel puţin două intersecţii majore. Pe de parte în aceea că acţiunea de demitere a lui Traian Băsescu TREBUIE continuată. Pe de altă parte, iar asta vine ca o consecinţă a imperativului de mai sus, în aceea că liderii USL pot şi TREBUIE să ignore voinţa reală a electoratului, deci inexistenţa cvorumului.
Nici în Moscova studenţiei lui Ion Iliescu, nici în Moscova bătrâneţilor sale voinţa expresă a cetăţeanului nu valorează mai mult de două ruble devalorizate. După cum nici Ion Iliescu nu va da vreodată mai mult de doi lei (cât nici juma’ de euro) pe un asemenea „moft”.
Oricum, interesantă conscvenţa fostului preşedinte. La interval de peste două decenii, dat fiind comportamentul său, suspiciunile care-l au ca obiect rămân aceleaşi. Diferenţa este că în decembrie 1989 trebuia să ia legătura cu Moscova de pe telefonul fix, în timp ce în iulie-august 2012 totul se poate rezolva prin Facebook.
În PSD, Ion Iliescu reprezintă linia dură, doar că poziţionarea sa în acest moment este compatibilă mai degrabă cu starea de spirit dominantă în PC-ul lui „Felix” şi PNL-ul (încă) dominat de Crin Antonescu şi echipa sa de kamikaze.
Pe de altă parte, în interiorul PSD începe să prindă contur şi o atitudine opusă, a celor care agrează tot mai puţin băltirea în cercul vicios creat în momentul în care nimănui nu i-a păsat că nu a existat cvorum la referendum.
Întrebarea este însă cât de rapid vor atinge astfel de nemulţumiri mas critică, dar dificultăţile în a da un răspuns potrivit devin evidente în contextual blocajului total în care s-a intrat azi, 2 august 2012, când Curtea Constituţională a amânat cu O LUNĂ ŞI JUMĂTATE luarea unei decizii privind validarea sau invalidarea referendumului.
Vria în care intră România este o certitudine, iar scenariile care par a fi agreate la Moscova prind tot mai multe rădăcini în realitatea de la Bucureşti.
