Directorul de Achiziţii şi Investiţii Interne al ANAF, Dan Stroe este un caz de funcţionar atipic, care după ce toată viaţa a fost afacerist care a rulat zeci de milioane de euro, în 2010 a renunţat brusc la activităţile din mediul privat, pentru a deveni angajat la stat pe un salariu lunar de câteva mii de lei.
UPDATE În casa lui Dan Stroe a fost găsit un seif ce conţinea 600.000 de euroo, potrivit unor surse judiciare.
–-
Mai mult, înainte de a fi numit director în ANAF, milionarul s-a angajat mai întâi o scurtă perioadă de timp (de ordinul lunilor) ca inspector la Garda de Mediu Galaţi şi ulterior ca inspector fiscal la Ilfov, posturi de funcţionar la stat câte se poate de modeste pentru un afacerist de anvergură. În realitate, se pare că cele două funcţii de inspector au fost doar portiţa de intrare în sistem, o trambulină pentru postul de Director de Achiziţii al ANAF. L-am întrebat pe Dan Stroe de ce a renunţat la funcţiile de conducere în firmele sale, în care se putea concentra asupra intereselor personale pentru a se dedica slujirii intereselor statului român. Nu am primit răspuns până în prezent.
Cine sunt partenerii de afaceri ai funcţionarului milionar
În ultimul deceniu, Dan Stroe a activat în mediul privat, fiind posesorul mai multor companii şi partener de afaceri cu unul din şefii cunoscutei firme abonate la bani publici Luxten România (n.r.- firma la care a lucrat şi EBA). În plus, Dan Stroe e partener şi cu soţia unuia dintre acţionarii Luxten Lighting Company, Sanda Mihaela Rădulescu. Aceasta este la rândul ei partenera de afaceri a fostului ministru Dan Ioan Popescu, fiind implicată în tranzacţiile fictive prin care fostul ministru al Industriilor nu a putut justifica provenienţa unui milion de euro (conform verdictului de confiscare a 4 milioane lei din averea lui DIP, dat de ICCJ din 14 iulie 2011).
Cealaltă parteneră de afaceri a lui Dan Stroe este Maria Monica Bucur ce apare menţionată în contracte cu „energie ieftină” ale „băieţilor deştepţi”, alături de firmele Luxten şi EURO-PEC S.A. Această din urmă companie este controlată de Adrian Comşa, unul din apropiaţii liderului PDL Mircea Toader. Despre Comşa presa centrală titra că ar fi chiar finul de cununie al lui Toader.
Contract de la ANAF dat partenerului unui amic
Puterea funcţiei de director de achiziţii şi investiţii interne al ANAF se cunoaşte cel mai bine la atribuirea contractelor mari. În februarie 2011, Dan Stroe a achiziţionat pentru ANAF „software şi upgrade software” în valoare de 5.334.627 RON, prin procedura de „negociere directă fără anunţ de participare”, de la firma Q-East Software S.R.L. Întâmplător, Sticlaru Marius, acţionarul firmei câştigătoare este fost partener de afaceri cu Victor Marin, fost vecin al lui Stroe. Cei doi au locuit o vreme pe aceeaşi stradă, primul într-un apartament de la numărul 1, celălalt într-un apartament de la numărul 2. Ulterior, în ianuarie 2012, ANAF a încheiat un nou contract cu Q-East Software SRL, în valoare de 2,62 milioane lei. Trebuie precizat că ANAF este un client captiv al Q-East Software SRL, începând cu anul 2002, Stroe fiind doar continuatorul acestei relaţii, deoarece „Lucrările /produsele/ serviciile pot fi furnizate numai de un anumit ofertant, din motive tehnice”. Deşi în procedura de atribuire este trecut „preţul cel mai mic”, Dan Stroe nu face public de la ce preţ iniţial estimat s-a pornit în negocierea cu Q-East Software pentru a ajunge la acest preţ „cel mai mic”.
Firma Q-East Software îşi realizează o bună parte din venituri din abonamente la banii publici. Pe lângă Ministerul Finanţelor are clienţi ca Administraţia Portului Constanţa, ANRM, Termoelectrica ( Bucureşti, Deva, Timişoara, Mureş, Constanţa, Brăila). Numele Q-East Software a fost mediatizat şi într-un scandal în care Universitatea Politehnică Bucureşti (UPB) a acordat acesteia un contract pentru realizarea site-ului universităţii, în contextul în care în cadrul UPB funcţionează Facultatea de Automatică şi Calculatoare, pepiniera celor mai buni IT-işti din România, care ar fi putut realiza site-ul în regim intern, fără externalizarea acestui serviciu.
Afaceri cu partenera soţiei unui şef de la fisc
În mandatul său, Dan Stroe, în calitate de director al ANAF, a acordat un contract de audit şi firmei SC PRIM AUDIT SRL, care o are ca acţionar pe Tănase Luminiţa Marinela, fosta parteneră de afaceri a Florinei Frăţilă, soţia şefului fiscului Bacău Romeo Frăţilă. Şeful Gărzii Financiare Bacău a fost implicat într-un scandal de conflict de interese în urmă cu 6 ani, când s-a descoperit că soţia sa ţine contabilitatea a zeci de firme din judeţ. În prezent, firma ex-partenerei de afaceri a soţiei şefului fiscului Bacău şi-a dat ca adresă de contact Str. Apolodor nr.13-15, Scara A Parter, Ap.3, Sector 5, 050741 Bucuresti, adică „activează” uşă-n uşă cu sediul ANAF.
Precizăm că Luminiţa Tănase, căreia funcţionarul milionar Dan Stroe i-a acordat un contract de audit în numele ANAF, nu e doar o apropiată a şefei fiscului băcăuan, ci e şi un personaj abonat la contracte cu statul. Astfel, din 34 de parteneri de afaceri ai firmei PRIM-AUDIT, 30 sunt instituţii de stat: ANAF, Casa Corpului Didactic Ilfov, ISJ Ilfov, Penitenciarul de Femei Târgşor, CJ Buzău, etc.
În plus, Tănase Luminiţa deţine şi un cabinet de insolvenţă, care a încheiat la rându-i contracte cu statul: Spitalul Clinic de Copii Grigore Alexandrescu, ISJ Galaţi, cu CJ Suceava şi cu Primăria Alexandria.
Ce câştigă România din angajarea ca funcţionar a unui afacerist
Ideea de a aduce pe un post de funcţionar public un om cu o vastă experienţă de business pentru îmbunătăţirea managementului banului public e onorabilă. Doar că de la instalarea lui Stroe în fotoliul de „Director de Achiziţii şi Investiţii Interne al ANAF”, acesta a încheiat pe bandă rulantă contracte în valoare de zeci de milioane de lei cu firme cunoscute ca „abonaţi tradiţionali” la banii publici. Dacă ar fi atât n-ar fi nimic. Însă talentul de negociator, de bun jongler cu procedurile de achiziţie a bunurilor şi serviciilor necesare funcţionării ANAF, se vede din „economiile” pe care Stroe le-a adus bugetului instituţiei.
Astfel, în doar un an şi un pic, acesta a încheiat contracte de peste 105 milioane de RON. Funcţionarul milionar Dan Stroe a „reuşit” să obţină nişte discounturi atât de ruşinoase, demne mai degrabă de un buticar de la parter de bloc. Dăm câteva exemple. În decembrie 2011, Stroe a acordat firmei SC Frontal Communication SRL (fosta Omnilogic) prin „licitaţie restrânsă accelerată” un contract în valoare de 16.780.956 lei. Criteriul de atribuire ales de ANAF a fost „preţul cel mai scăzut”. Milionarul funcţionar a reuşit să obţină, faţă de „estimarea iniţială a valorii contractului” de 16.782.243 lei, un discount de 1287 lei (TVA inclus). Exprimat procentual, discountul obţinut este de 0,007%. În viaţa reală, ce afacerist din România ar putea încheia „un deal” de 4 milioane euro, cu un discount atât de ruşinos?
Trebuie precizat că aceeaşi firmă, Frontal Communication SRL, este la rândul ei un abonat la banii publici, cu conexiuni politice importante. Dăm un singur exemplu. În luna ianuarie 2012 firma a primit un contract de 5,05 milioane RON de la Secretariatul General al Guvernului. Întâmplător, director de proiect la actuala Frontal Communication SRL a fost până în 2010 Radu Stroe, fostul ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului, actualmente deputat.
Tot prin „licitaţie restrânsă accelerată”, Dan Stroe a acordat în 2011 firmei Sysco, un contract în valoare de 36.297.280 lei. Criteriul de atribuire a fost de asemenea „preţul cel mai mic”. Stroe, prin utilizarea acestei proceduri de achiziţii, a realizat o economie faţă de valoarea estimată, de doar 8000 euro (adică 0.02% din valoarea contractului). Ciudat e modul în care Dan Stroe a justificat apelarea la procedura licitaţiei restrânse accelerate în acest caz: „Urgenţa e datorată depăşirii capacităţii de stocare a ANAF. Structura actuala nu va putea prelua Declaraţia 112 si Declaraţia 394 (obligaţie legala integral on-line)”. E de neînţeles de ce aceste „depăşire a capacităţii de stocare” nu putea fi prevăzută din timp, pentru a se organiza o licitaţie anunţată din timp şi la care să concureze cu oferte cât mai mulţi agenţi economici.
În noiembrie 2011, după fix acelaşi scenariu, ANAF a încheiat cu firma Datanet Systems SRL un contract de 17.339.294 lei, cu 0,059% mai puţin decât valoarea iniţială estimată a contractului (aproximativ 2400 euro).
Desigur, Datanet System SRL este la rându-i o companie cu magnetism la contractele cu instituţiile statului român. Astfel, ea a intrat în vizorul presei după ce s-a descoperit că are o relaţie contractuală privilegiată cu Romatsa, cu care a încheiat de-a lungul anilor o serie de contracte pe bani grei. În 2010 Datanet Systems, împreună cu Frontal Communication SRL (vezi mai sus), au câştigat un contract de peste 21,5 milioane lei cu Agenţia de Administrate a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare.
Compania a mai câştigat în timpul guvernării PDL contracte cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Afacerilor Externe şi cu Registrul Comerţului. Despre Vasile Velicu-unul din fondatorii firmei, presa centrală scrie că are puternice legături de business şi de prietenie cu importanţi lideri ai PDL.
Concluzia? La contracte însumate de 73 milioane lei, încheiate fie prin „negociere directă”, fie prin „licitaţie accelerantă restrânsă”, directorul de achiziţii al ANAF, Dan Stroe, a adus instituţiei economii de 0,09% faţă de „valorile estimate iniţial”. Date fiind aceste cifre, e greu de justificat prezenţa acestuia în vârful ANAF pe motiv că expertiza sa din mediul privat îl ajută să fie un slujbaş de stat eficient.
Avere de milioane cu firme pe pierdere
Dan Stroe e un funcţionar de stat cu o avere ce te lasă perplex. Conform declaraţiei de avere din noiembrie 2010, Stroe avea disponibilităţi băneşti de aproximativ 3 milioane euro, acordase unei persoane fizice un împrumut de 980.000 euro, investise într-o clinică privată 500.000 euro, deţinea ceasuri de 60.000 euro, bijuterii de 50.000 euro şi tablouri de 110.000 euro. Mai mult, Stroe deţinea un apartament de aproximativ 100.000 euro şi o vilă în renovare achiziţionată cu 650.000 euro, plus un teren de 128 mp a cărui evaluare nu am obţinut-o. Deci averea „la vedere” a lui Stroe este de minim 5.5 milioane euro. Pentru a completa tabloul, precizăm că acesta declara în iunie 2011 că a avut venituri de la stat în valoare de 2038 lei în calitate de comisar al Gărzii de Mediu Galaţi, 1591 lei în calitate de inspector principal la DGFP Ilfov şi 16.802 lei în calitate de director ANAF.
Întrebat de RL cum îşi justifică proprietăţile, Dan Stroe a replicat: „În cursul anului 2010 mi-am început activitatea în administraţia publică. Până în acel an am activat în domeniul privat.” L-am ascultat pe domnul Stroe şi am verificat cele şase firme la care e în prezent acţionar, dar şi altele mai vechi în care a fost asociat.
Conform estimărilor RL, făcute pe baza analizei declaraţiilor de avere şi a datelor despre firmele deţinute de Stroe, rezultă că părţile sociale ce-i aparţin, au generat cifre de afaceri de 11 milioane de euro de la înfiinţare şi până acum. Ciudat e că în mai toţi anii, aproape toate firmele lui Stroe au avut pierderi cumulate de 1,5 milioane euro. Asta înseamnă că şeful ANAF nu-şi poate justifica cele 5,5 milioane de euro prin dividendele obţinute de la firmele unde e acţionar. Mai mult, funcţionarul milionar nu-şi poate justifica averea nici prin vânzarea cu profit ridicat a participaţiilor sale la diverse firme, deoarece acesta a fost activ pe partea de „achiziţie”, nu pe cea de „vânzare”.
Referitor la asocierea în una din firme cu un partener de afaceri despre care instanţa zice (n.r. sentinţă nedefinitivă) că ascunde un mecanism de îmbogăţire ilegală a unui ministru, Dan Stroe a declarat: „Până în prezent nu am cunoştinţă de nici o controversă legală (sau cu ANAF) în care să fi fost implicată Dna. Dr. Mihaela Sanda Radulescu”.
Vila de 650.000 de euro într-o zonă unicat a Capitalei are lift cu foiţă de aur
Funcţionarul de stat deţine o vilă impresionantă istorică cu cel puţin 5 nivele, amplasată într-o poziţie unicat a Bucureştiului. E vorba de una din cele doar două poziţii strategice din vârful dealului Filaret, „cel mai înalt punct natural al Capitalei” (n.r. cealaltă poziţie e ocupată de imobilul vecin, celebrul hotel de 5 stele Carol Parc). Conform vânzătorului, angajatul ANAF a cumpărat la finele lui 2010 vila „în curs de finisare” cu 650.000 euro, deşi ea valora un milion de euro (n.r. proprietarii au vândut-o într-un moment de ananghie). Ulterior, Stroe a investit, conform proprietarului Carol Parc Hotel, între 2 şi 2,5 milioane de euro în reamenajarea vilei, transformând-o într-o bijuterie demnă de filmele cu James Bond.
Potrivit unor angajaţi ai uneia dintre firmele care s-au ocupat de amenajarea casei, funcţionarul milionar şi-a comandat pentru pereţii uneia din băile sale de lux un model floral din marmură inspirat dintr-un templu din Abu Dhabi, în valoare de 9000 euro. (Atenţie! Acesta e, conform surselor noastre a căror identitate nu o facem publică, doar costul modelului floral de pe pereţi, nu şi al restul placărilor din baie. Robinetăria, lavoarul, vasul wc, cada, corpurile de iluminat şi mobilierul au costuri separate). Mai mult, directorul ANAF a comandat drept blazon un vultur cu 8 capete, care ţine într-o gheară un buzdugan şi în cealaltă o sabie, „amestec de stil baroc cu elemente tribale”, conform surselor noastre. Pasărea de marmură văzută de noi e o variantă „umflată cu steroizi” a vulturului simbol de la Casa Albă, are inscripţionate iniţialele stilizate ale slujbaşului la fisc: „D” şi „S”.
Ce nu se vede din averea şefului de la fisc
Am purtat două discuţii telefonice incognito cu patronul hotelului Carol Parc Hotel, cel care i-a vândut vila funcţionarului de la ANAF, pretinzând că sunt interesat de achiziţia clădirii de la cel care a cumpărat-o. Am aflat că i-a vândut-o cu 650.000 euro, că noul proprietar nu vrea să o vândă, dar şi că patronul hotelului de 5 stele a rămas înmărmurit când a văzut câţi bani a putut investi şeful ANAF în clădire: „Persoanele respective, din evaluările mele, fiindcă a trebuit să colaborăm cu dânşii pentru renovarea pe care au făcut-o, au băgat până acum cel puţin 2,5 milioane de euro în această clădire, în afară de banii pe care i-au plătit pentru achiziţia clădirii. În primul rând au săpat în tot muntele ăla şi în construcţia malului de în apărare la vecini. Au vreo 3 etaje dedesubt, cu o piscină olimpică, spa complet, lifturi, centrală. Numai generatorul electric a costat în jur de 250.000 euro, special comandat un generator subteran care să le asigure toate instalaţiile şamd. Deci nu cred că ar putea fi tentaţi cu ceva să vândă, în primul rând, în al doilea nu ştiu dacă pe cineva ar putea să intereseze aşa ceva pentru că e o adevărată nebunie ce s-a făcut acolo. Acum, la noi la hotel -că noi suntem şi proprietarii hotelului Carol Parc, noi i-am vândut dânsului clădirea- acum la noi sunt cazaţi o echipă de designeri inclusiv cu muncitori bănuiesc că sunt, unii sunt din Franţa, alţii sunt din Statele Unite şi inclusiv două persoane din Japonia sunt. Din ce am văzut că au făcut cu clădirea de acolo mă îndoiesc că dânşii ar avea nevoie să vândă vreodată şi că cineva care ar vrea să cumpere clădirea de acolo că ar putea să dea banii ăştia. Pe dânsul (n.r. directorul ANAF) îl văd foarte rar pe aici sau aud de la dânsul foarte rar, dar vă spun, noi am rămas trăzniţi şi în primul rând ne-a fost foarte frică, pentru că au săpat o groapă de nu ştiu, are vreo 30 de metri adâncime în dealul ăsta, pentru consolidarea malului la vecini, pentru piscină, peste piscină au o sală de gimnastică, sauna e de-a dreptul demenţială, au încă o sală foarte mare pentru toate echipamentele, centralele de ventilaţie, pentru controlul temperaturii, încălzirea piscinei, tratarea apei pe care o scoate din piscină, tratarea apei care intră în piscină. Mai are un buncăr mare pentru care a trebuit să lucreze sub gardurile noastre de jur împreujur şi pentru generatorul electric pe care şi l-au pus. E o lucrare care ne-a uimit pur şi simplu.”
Proprietarul Carol Parc Hotel, acolo unde sunt cazaţi designerii funcţionarului de la fisc, estimează, din experienţa renovării propriului hotel, cât costă doar serviciile de design: „Cei cazaţi la noi nu sunt meşteri. E un designer, nu pot să dezvălui numele oaspeţilor noştri, e un designer care văd că e într-adevăr de marcă mondială. Noi am avut designeri din Verona şi din Viena pentru lucrarea noastră şi ştiu care sunt costurile. La un om din ăsta vă daţi seama că nu se mişcă aici fără un onorariu demenţial. Călătoriile designerului nostru care venea la noi o dată pe lună ne costau în jur de 5000-6000 euro câte 2-3 zile de stat aici la noi. Cu avionul cu clasa I, cu statul într-un hotel din Bucureşti şi onorariul meu. Soţia mea ştie costurile mai bine că ea s-a ocupat de asta. Soţia mea a luat-o razna atunci cu ei (n.r. designerii) pentru că am vrut foarte mult să facem o restaurare la clădirea noastră şi a fost nevoie să implicăm anumiţi oameni care au avut posibilitatea să investigheze şi să reconstituie ce a fost clădirea cândva”.
Când l-am contactat în demersul nostru incognito, patronul de la Carol Parc Hotel declara că trăieşte sentimente împărţite, legate de vila cu caracter istoric vândută: „Şi nouă ne-a părut rău că am dat-o, a trebuit să o dăm într-un moment mai dificil, dar asta este, ne bucurăm totuşi că a venit cineva care a băgat foarte mulţi bani şi când termină lucrarea va avea şi grijă de ea”.
Dincolo de aspectele de opulenţă, se ridică problemele de legalitate. Deşi clădirea avea la data achiziţiei de către Dan Stroe o suprafaţă de 360 mp, funcţionarul ANAF a menţionat în declaraţia de avere că imobilul are doar 190mp. Mai mult, ulterior, prin adăugarea piscinei acoperite şi extinderea în subteran a clădirii, se pare că suprafaţa acesteia depăşeşte 500 mp.
