Ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, a stopat demersul către Inspecţia Judiciară privindu-i pe judecătorii lui Adrian Năstase, întrucât e „susceptibil de interpretări eronate, mai ales în contextul intern şi extern actual, privind o aşa zisă interferenţă în independenţa actului de justiţie”, potrivit Mediafax.
Ministerul Justiţiei, condus de Titus Corlătean, a sesizat Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi a cerut să se analizeze preliminar dacă cei cinci magistraţi care l-au condamnat pe Adrian Năstase la închisoare cu executare au comis vreo abatere disciplinară. Sesizarea MJ vine după ce avocata Gabriela Ghţă, care a reprezentat-o în dosar pe Irina Jianu, a transmis ministrului Corlaţean un memoriu în care solicita sesizarea inspecţiei judiciare şi pedepsirea completului care l-a condamnat pe Năstase prin excluderea din magistratură., relatează Gândul.
„Ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, a luat notă la data de 13 iulie 2012 de faptul că Serviciul Comunicare şi Relaţii Publice şi Secretarul de Stat coordonator din Ministerul Justiţiei au transmis, fără informarea prealabilă şi fără acordul Ministrului Justiţiei, la data de 22 iunie 2012, către Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, o solicitare pentru efectuarea de verificări prealabile a aspectelor reclamate de avocatul unui justiţiabil, cu privire la săvârşirea unor abateri disciplinare de către magistraţi”, a comunicat, vineri, Biroul de presă al MJ.
„Inspecţia Judiciară a fost sesizată la data de 26.06.2012, în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (astfel după cum a fost modificată prin Legea nr. 24/2012), în vederea efectuării de verificări prealabile cu privire la eventualitatea săvârşirii unor abateri disciplinare de către magistraţii ce au judecat şi soluţionat cauza ce a format obiectul dos. nr. 2470/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, arată gândul, care citează MJ.
În opinia MJ, procedura de sesizarea Inspecţiei Judiciare, pe fond, este legală şi reflectă o obligaţie pe care Ministerul Justiţiei o are, în baza Legii 24/2012, de a răspunde la solicitările justiţiabililor români. Numeroase astfel de cereri sunt formulate şi procesate periodic, reacţia instituţională a Ministerului Justiţiei nereprezentând însă iniţierea acţiunii disciplinare de către ministrul Justiţiei.
În 25 mai 2012 a intrat în vigoare Legea 24/2012 prin care a fost modificată Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară devenind structură cu personalitate juridică în cadrul CSM. Astfel, acţiunile disciplinare pot di declanşate şi la solicitarea membrilor de drept ai CSM, respectiv ministrul Justiţiei, preşedintele instanţei supreme şi procurorul general al României.
„În condiţiile în care justiţiabilii au posibilitatea de a se adresa şi direct Inspecţiei judiciare şi Consiliului Superior al Magistraturii, Ministrul Justiţiei consideră inoportună procedura utilizată de compartimentul de specialitate din Ministerul Justiţiei şi a dispus stoparea imediată a acestui demers susceptibil de interpretări eronate, mai ales în contextul intern şi extern actual, privind o aşa zisă interferenţă în independenţa actului de justiţie”, arată, vineri, Ministerul Justiţiei.
Ministrul Justiţiei reafirmă şi cu această ocazie respectarea de către Guvernul României a independenţei şi imparţialităţii actului de justiţie în România, în conformitate cu Constituţia şi cu angajamentele luate în relaţia cu Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare.
„Ministrul Justiţiei a dispus realizarea unei verificări a modalităţii în care s-a procedat în speţa menţionată şi a modului în care, în general, sunt procesate astfel de solicitări primite în mod curent la Ministerul Justiţiei, şi va lua măsurile care se impun la finalizarea acestei investigaţii”, precizează MJ.
În 10 iulie, Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că, prin comentariile făcute pe marginea condamnării din procesul „Trofeul calităţii”, politicienii au depăşit limitele admisibile ale discursului public politic, aducând atingere independenţie justiţiei, cu consecinţa subminării autorităţii ei.