EXCLUSIV. Interviu cu ambasadorul Statelor Unite, Mark Gitenstein: „Stabilitatea instituţiilor statului este critică pentru România şi pentru viitorul ei!”

România Liberă: Au trecut trei ani de la ultima noastră întâlnire. Ce s-a schimbat în percepţia dumneavoastră asupra României?

Mark Gitenstein: Ce pot să spun despre ultimii trei ani în România este că, paradoxal, cu cât învăţ mai multe despre această ţară, cu atât ştiu mai puţine. Este un loc foarte complicat. Am asistat la progrese uriaşe în ceea ce priveşte dezvoltarea instituţiilor şi modul în care devin mai democratice şi mai de încredere. Am învăţat multe despre România. Am învăţat bunăoară că nu este o ţară monolitică, ci, dimpotrivă, una foarte complexă, cu tradiţii culturale diferite în diferite părţi ale ţării, cu un alt ritm al dezvoltării în Transilvania, bunăoară, decât dincoace de Carpaţi. Şi totul are legătură cu moştenirea culturală a diverselor zone ale ţării.

Cred că am văzut progrese semnificative care se reflectă în modul în care FMI priveşte România, în modul în care România este reflectată în rapoar­tele privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare ale Uniunii Europene, în modul în care Statele Unite privesc România. Cred că decizia de a amplasa rachetele – din scutul anti-rachetă – a fost un fel de ratificare a încrederii pe care SUA o au în România.

RL: Astăzi este 4 iulie, Ziua Independenţei SUA, o zi care a ajuns să reprezinte o sărbătoare a libertăţii şi democraţiei în întreaga lume. Care este starea Libertăţii în România de azi?

M.G.: Cred că starea Libertăţii în România este puternică. Dacă ne gândim cum stăteau lucrurile chiar şi acum trei ani, am văzut progrese uriaşe. Cum am amintit deja, MCV-ul în sine şi benchmark-urile acestuia, de la situaţia procurorilor la cea a tribunalelor şi curţilor, au consemnat progrese semnificative. Cum să nu spui, mai ales în lumina a ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni, că UE a avut dreptate. S-a văzut că procurorii sunt viguroşi, independenţi şi curajoşi, iar judecătorii sunt neînfricaţi. Ştiţi ceva? Cunosc o grămadă de oameni care acum trei ani n-ar fi prezis o asemenea evoluţie.

RL: Susţineţi menţinerea MCV?

M.G.: Susţin menţinerea acestor benchmark-uri atât timp cât se vor dovedi necesare. Dar în esenţă este decizia UE dacă acestea vor fi menţinute sau nu, cred că ele trebuie menţinute atât timp cât se vor dovedi de ajutor. Dar, în cele din urmă, nici noi, nici UE nu ne putem dori menţinerea lor mai mult decât vă doriţi voi înşivă şi este treaba poporului român să decidă dacă îşi doreşte instituţii independente şi puternice şi, cu cât se va întâmpla mai repede acest lucru, cu atât mai bine şi atunci MCV va putea fi ridicat semnalând că sistemul se poate autosusţine şi nu mai este nevoie de presiuni externe şi cred că acest lucru începe deja să se întâmple.

RL: Cum priviţi tulburările politice din România din ultima vreme?

M.G.: Îmi amintesc de situaţia de alegerile prezidenţiale din 2009. Cred că viaţa politică românească este foarte încinsă, la fel ca viaţa politică ameri­cană. Din păcate, aţi învăţat lecţia greşită de la americani. Dar, cum spunea Bill Clinton, „politica este un sport de contact‘‘ şi poate fi foarte dură şi accidentată. Iar politica voastră este foarte dură şi accidentată. Nici unul din lucrurile acestea nu mă surprinde, dar trebuie să spun că aş prefera să discutăm mai degrabă despre lucrurile care afectează poporul român decât despre aceste chestiuni periferice.

RL: Într-un interviu anterior v-aţi exprimat încrederea în capacitatea şi buna credinţă a noului guvern român de a continua să susţină o justiţie independentă în acord cu MCV. Mai credeţi acest lucru după ce s-a întâmplat în ultima vreme?

M.G.: Ei bine, Guvernul a acceptat condiţiile FMI, care conţin foarte multe elemente de reformă, a îmbrăţişat Mecanismul de Cooperare şi Verificare, iar acum a acceptat şi Strategia Naţională Anticorupţie a fostului guvern, care conţine elemente extrem de ambiţioase şi lucruri care merg dincolo de condiţionalităţile MCV. De exem­plu, solicită Parlamentului să adopte un cod etic şi un răspuns prompt în cazul în care ANI semnalează un caz de incompatibilitate. Solicită ca o persoană condamnată să fie îndepărtată imediat din Parlament şi un răspuns rapid în caz de ridicare a imunităţii. Toate acestea sunt reforme masive şi la asta s-au angajat noii guvernanţi.

RL: Aţi auzit de expresia „pro­misiuni din vârful buzelor‘‘?

M.G.: Ei bine, vom vedea. Deocamdată nu ştim, dar asta este ceea ce au promis că vor face. Nu depinde de mine să fac să se întâmple lucrurile acestea.

RL: Acum trei săptămâni aţi lăudat Guvernul Ponta. Cum vă place acum acest guvern?

M.G.: Am să repet ce am spus despre MCV. Ştiţi care sunt sentimentele mele faţă de chestiu­nile legate de anticorupţie. Faptul că au acceptat condiţiile FMI este un lucru pozitiv, pentru că pieţele sunt mulţumite de acest lucru. Cred că cel mai important lucru pentru oricine va guverna România în următoarele şase luni sau un an este menţinerea stabilităţii instituţiilor statului.

RL: Şi-atunci, cum comentaţi destructurarea atât de rapidă a instituţiilor?

M.G.: Repet. Stabilitatea institu­ţiilor şi modul cum sunt percepute de pieţe sunt critice. Pentru că pieţelor nu le pasă ce cred eu sau oricine de pe aici pentru că îşi fac propriile evaluări şi dacă încep să se teamă că investiţiile financiare nu mai sunt în siguranţă în România sau că deciziile se iau politic, nu pe baza principiilor, atunci nu mai contează cine guvernează şi pe ce temeiuri, pentru că de­vine o problemă serioasă. Deo­camdată, pieţele sunt stabile, iar ratingul Româ­niei este în creştere. Dacă aş fi implicat în guvernarea Româ­niei, lucrul care m-ar preocupa cel mai mult ar fi cât de scump mă costă să împrumut bani. Există o anecdotă celebră despre preşedintele Clinton, care la şase luni de la instalarea la Casa Albă s-a confruntat cu o creş­tere a ratelor dobânzilor. Când şi-a întrebat con­silierii de ce se întâmplă acest lucru, aceştia i-au răspuns că piaţa obli­gaţiunilor din New York nu este prea fericită cu unele dintre deciziile sale. Nedu­me­rit, Clinton a întrebat: „Ce treabă au ei cu deciziile mele poli­tice? Sunt preşedinte de şase luni şi acum trebuie să dau socoteală unor indivizi de pe Wall Street?”. Iar răspunsul a fost: „Da, trebuie‘‘, pentru că, din nefericire, aşa funcţionează lu­crurile. Ei apreciază cât de mare trebuie să fie dobânzile cu care vă împrumutaţi şi asta decide viitorul ţării voastre. Deocamdată lucrurile par să meargă în direcţia bună, dar nu ştiu ce va fi în viitor. Nu am nici o idee cum gândesc oamenii ăştia.

RL: Încă de când Ambasada SUA s-a implicat în organizarea vizitei domnului Ponta în America, prin Bucureşti circulă zvonul că ambasada s-a implicat activ în ascensiunea la putere a USL şi a lui Ponta, că dumneavoastră personal v-aţi implicat. Este adevărat?

M.G.: Uitaţi ce e. Domnul Ponta era liderul Opoziţiei la vremea respectivă. Tot noi am organizat şi vizita preşedintelui Băsescu în SUA în septembrie. Nu am fost implicaţi în ascensiunea lui Băsescu la Putere şi nu am fost implicaţi nici în accesul lui Ponta la putere. Noi facem ceea ce ambasadele şi guvernele fac. A venit să spună că vrea să meargă în America, noi i-am organizat vizita şi dacă vrea să meargă din nou, vom face acelaşi lucru.

RL: Deci nu v-aţi implicat în numirea lui Ponta ca prim-ministru?

M.G.: Nu, nu, nu!

RL: Se vorbeşte mult zilele acestea despre restauraţia regimului autoritar al lui Adrian Năstase. Pe de o parte, noua putere a preluat instantaneu controlul asupra majorităţii instituţiilor, inclusiv a TVR, iar pe de alta, de un conflict fără precedent între instituţiile statului şi de tentativa Guvernului de a anula autoritatea altor instituţii, fie că e vorba de Preşedinţie, Curtea Constituţională sau Justiţie. Cum comentaţi această situaţie, ca om al legii?

M.G.: Cum v-am spus, stabilitatea instituţiilor este foarte importantă şi la fel modul în care sunt percepute. Nu ştiu cum vor fi percepute de acum, dar ceea ce pot să vă spun este că sistemul judiciar şi procurorii au acţionat cu curaj şi integritate iar judecătorii au fost neînfricaţi. Cred că acesta este un semn bun şi din cauza aceasta veţi primi o notă bună din partea SUA şi a UE.

RL: Şi referitor la situaţia din TVR?

M.G.: Cred că Ponta a admis şi cred că doamna Turcan a vorbit despre asta: Aveţi nevoie de o nouă lege a mass-media. Aveţi nevoie de o lege care să creeze un consiliu de administraţie al TVR cu adevărat independent pentru că este o chestiune cu adevărat delicată atunci când foloseşti banii din taxe şi impozite pentru a finanţa o televiziune publică. Nu facem acest lucru prin PBS, iar britanicii prin BBC. Nici sistemele noastre nu sunt perfecte. Au fost exprimate îngrijorări şi la noi pri­vind încercări de manipulare. Ce avem noi este un board independent numit de preşedinte, este adevărat, dar format din oameni care nu au afilieri politice, ci pentru că ştiu ceva despre managementul ştirilor şi pentru independenţa şi integritatea lor. Acesta este motivul pentru care legea trebuie rescrisă şi cred că ar trebui să faceţi acest lucru pentru a rezolva problema.

RL: Referitor la acuzaţiile de plagiat aduse lui Ponta, pe cine aţi crede: revista Nature sau blogul Huffington Post?

M.G.: N-am să iau partea nimănui în această luptă.

RL: Deci aţi avea încredere în Nature?

M.G.: Ascultaţi! N-am nici cea mai mică idee dacă Victor Ponta şi-a plagiat teza de doctorat. Nu i-am citit teza şi nici n-am de gând să o fac şi nu am nici o opinie asupra ei.

RL: Cazul Năstase. Chiar dacă nu vă place să intraţi în detalii, cazul a fost revelator pentru lupta pentru putere şi nivelul profund până la care ajunge corupţia. Ca avocat, ce v-a revelat dumneavoastră?

M.G. Am să vă dau acum un citat: „Am văzut în ultimele luni un număr de verdicte care indică în mod cert către un nou nivel de profesionalism, eficienţă şi independenţă al Înaltei Curţi a României în gestionarea acestor procese”. Semnat de purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray. Sunt cu totul de acord cu această declaraţie.

RL: Consiliul Superior al Ma­gistraturii a denunţat presiunea politică asupra Justiţiei. Aveţi vreun comentariu?

M.G.: Acolo unde am crescut eu, în sudul Statelor Unite, în timpul mişcării pentru drepturi civile, judecătorii erau atacaţi tot timpul. Din anumite puncte de vedere, era mult mai rău decât ceea ce vedem aici, sau măcar decât ceea ştiu eu că se întâmplă aici. Motivul pentru care m-am făcut avocat a fost cazul unui celebru judecător din Montgomery, Alabama care nu numai că şi-a văzut casa bombardată de Ku Klux Klan atunci când a luat o decizie împotriva segregării, dar până şi casa mamei sale a fost bombardată. Judecătorii care iau decizii controversate şi dificile trebuie să trăiască cu această povară. Aceasta nu înseamnă că este în regulă atunci când astfel de lucruri se întâmplă, dar slujba de judecător este o slujbă dură, cum şi aceea de procuror este o slujbă dură într-un mediu ca acesta, dar mai cred şi că Comisia Europeană are absolută dreptate.

RL: Aţi numit-o pe Monica Macovei „mentorul” dumneavoastră. Ponta a numit-o „iresponsabilă” şi „lipsită de patriotism”. Vreun comentariu?

M.G.: Nu.

RL: Ce părere aveţi despre noul ministru de Externe, domnul Andrei Marga?

M.G.: Am avut două sau trei întâlniri cu el, avem o bună rela­ţie personală, dar, ca să fiu cins­tit, n-am discutat prea multe afaceri diplomatice împreună, aşa că încă nu ştiu ce se va întâmpla când vom ajunge să negociem chestiuni mai dure. Sentimentul meu general este că în România există un consens asupra a trei chestiuni de politică externă. Prima o constituie relaţia bilaterală transatlantică şi susţinerea pentru scutul anti-rachetă, care au fost votate cu 90%) în Senat. A doua este continuarea misiunii româneşti din provincia Zabul, în Afganistan, iar un consens care pare să se nască privind respectarea condiţiilor FMI şi MCV. Guvernele României pare că au înţeles că trebuie să facă aceste schimbări instituţionale, să menţină pieţele mulţumite şi să satisfacă instituţiile europene care oferă banii necesari stabilităţii economice a României. Acelaşi lucru este valabil şi pentru MCV şi statul de drept. Atâta vreme cât poporul român va susţine aceşti trei piloni, cred că Guvernul român va reflecta aceste trei abordări în relaţia cu noi. În ceea ce-l priveşte pe Marga, nu am văzut nici o dovadă că ar abandona vreuna din aceşti trei piloni.

RL: Cunoaşteţi declaraţiile sale în care îl compara pe Traian Băsescu cu Musssolini şi îl lăuda pe Vladimir Putin ca pe un politician model?

M.G.: Nu văd nici un fel de paralelă între Benito Mussolini şi Traian Băsescu şi o resping. Nu văd absolut nimic similar între cei doi. Cât priveşte restul, v-am spus care sunt priorităţile guvernului Statelor Unite.

RL: Deci credeţi în angajamentul actualilor guvernanţi faţă de alianţa cu SUA şi Occidentul şi că nu vor ceda înclinaţiei lor naturale spre Est?

M.G.: E un guvern foarte nou şi până acum, în toate chestiunile esenţiale pe care vi le-am spus, au făcut promisiuni importante şi dacă vor reflecta dorinţa românilor atunci vor rămâne fideli celor trei piloni. Cred că este treaba poporului român să decidă dacă vor face acest lucru sau nu.

RL: Mulţi afirmă, inclusiv eu, că moratoriul împotriva exploatării gazelor de şist impus de Guvern companiei Chevron face jocul ruşilor de la Gazprom. Dumneavoastră cum vă explicaţi? Ce aţi vrut să spuneţi când aţi afirmat că 90% din exploatările de petrol şi gaze din România se fac prin fracturare hidraulică?

M.G.: Înţeleg precauţiile lega­te de fracturarea hidraulică. Este o tehnologie care poate crea confuzie dacă nu ştii prea multe despre ea. Fracturarea se practică foarte des şi în mod comun în România. N-am zis 90% din puţuri, ci 90% din licente, ceea ce înseamnă că se face foarte des, iar autorizaţiile au fost acordate cu ani în urmă. De obicei se realizează pentru a extrage petrol din puţuri vechi prin injectarea de apă pentru a forţa petrolul afară. Fracturarea pune mai multe probleme de mediu care trebuie rezolvate cu grijă. În cazul gazului natural, este vorba de un proces chiar mai complicat, pentru că trebuie să o faci orizontal şi folosind anumite substanţe chimice. Noi avem însă o experienţă enormă în Statele Unite cu această tehnologie, şi au fost exprimate preocupări privind impactul asupra mediului inclusiv în SUA. Ca urmare, Departamentul Energiei a reali­zat un amplu studiu de impact şi acum punem la dispoziţie Guvernului român, în special Ministerului Economiei, toate datele necesare şi măsurile care pot fi luate pentru protejarea mediului. Cred că este legitim ca românii să fie îngrijoraţi, dar cred că este la fel de important ca România să acţioneze cu obiectivitate şi să ia decizii bazate pe date ştiinţifice, nu pe zvo­nuri şi de aceea vom oferi toate informaţiile necesare.

Înainte ca România să intre într-o mare bătălie pe tema gazelor de şist, ar fi bine să încerce să vadă dacă are zăcăminte de gaz de şist, iar modul în care afli este unul totalmente convenţional. Sapi o groapă în pământ şi afli dacă ai sau nu gaze într-un mod care nu prezintă nici un fel de probleme de mediu. Dacă într-adevăr aveţi zăcăminte de gaz, atunci românii de rând trebuie să plătească de două ori mai mult decât plătesc americanii pentru gazul produs în SUA sau de cinci ori mai mult decât plătim noi pentru gazul de import pentru că le e teamă să caute sau să extragă gaz de şist? Mi se pare că dacă există o modalitate în care să faci acest lucru într-un mod sigur din punctul de vedere al mediului, atunci ar trebui să o faceţi pentru că ar fi benefic pentru orice bărbat, femeie sau copil din România, pentru că aţi plăti jumătate din preţul pe care îl plătiţi acum pentru energie.

RL: Pare că nu are importanţă de câte ori le spunem ruşilor că scutul antirachetă nu este despre ei sau împotriva lor; nu sunt dispuşi să asculte. Credeţi că România ar trebui să se aştepte la presiuni crescute din partea Moscovei, acum că Putin este înapoi la Kremlin?

M.G.: Credem cu putere că Abordarea adaptativă în etape nu prezintă absolut nici o ameninţare la adresa forţelor strategice ale Rusiei şi vom încerca să petrecem cât mai mult timp pentru ca experţii noştri să le explice acest lucru experţilor lor, iar experţii cu care am vorbit eu erau destul de optimişti în privinţa capacităţii lor de a-i convinge pe ruşi, dar s-ar putea să mai treacă ceva timp. Cred că în final vom reuşi în acest demers şi, desigur, aveţi întregul suport al Statelor Unite ale Americii în această chestiune. Am făcut o investiţie uriaşă din punct de vedere guvernamental şi diplomatic în România şi suntem foarte mulţumiţi cu rezultatul obţinut. În mod clar, poporul român este de acord cu acesta, după cum s-a văzut şi din votul în Senat pentru ratificarea acordului.

RL: Preşedintele Băsescu s-a arătat foarte optimist cu privire la perspectivele de dezvoltare ale uzinei Ford de la Craiova. Împărtăşiţi acest optimism, având în vedere că nu au construit şoseaua pe care au promis că o construiesc?

M.G.: Uzina de la Craiova va fi un succes câtă vreme europenii vor fi dispuşi să le cumpere maşinile şi mai cred că pe măsură ce economia europeană se va îmbunătăţi, creşterea pentru aceste autoturisme va creşte şi va creşte şi producţia. Pe de altă parte cred că infrastructura este foarte importantă. Dacă încerci să construieşti 500 de maşini pe zi şi nu ai cum să le scoţi din Craiova, atunci nu vor construi 500 de maşini pe zi. Am vorbit cu ministrul Transporturilor despre această chestiune chiar săptămâna trecută şi a părut destul de optimist. Şi nu numai în legătură cu autostrada, ci şi în ceea ce priveşte calea ferată.

Cred că orice îmbunătăţire a infrastructurii trebuie făcută pentru că va afecta dramatic economia românească şi în ultimă instanţă veniturile românilor. Dezvoltarea infrastructurii va duce la creşterea numărului de locuri de muncă, la creşteri de salarii în beneficiul românilor. Oricâţi bani aţi cheltui pe acele autostrăzi îi veţi primi înapoi din taxe şi impozite aproape instantaneu. Beneficiile vor fi imediate şi de aceea este o investiţie ideală.

RL: Aţi vorbit de evoluţii spectaculoase ale unor companii americane din Timişoara şi Cluj. Despre ce companii este vorba?

M.G.: M-am întâlnit recent la Timişoara cu reprezentanţii Azur SRL, care este o companie de vopseluri, m-am întâlnit cu reprezentanţii unei companii dintre domeniul IT care se ocupă cu procesarea cardurilor de credit, cu cei de la Procter&Gamble, care au acolo una din cele mai impresionante uzine automatizate pe care le-am vizitat în viaţa mea. Fac un detergent de vase care se numeşte Fairy, cred, şi produc într-o lună întreaga cantitate care se consumă în România într-un an. Restul producţiei este trimis în Turcia sau în Orientul Mijlociu. Este un exportator de top şi toată producţia se face cu 25 de angajaţi care fac o grămadă de bani. Am fost la Honeywell, desigur Smithfield şi la alte companii, toate aflate în Timişoara. Şi, după cum ştiţi, Timişoara are o rată a şomajului sub 3%, iar Clujul cam la fel. La Cluj este IBM, HP, Three Pillar Global, Recognos, Emmerson şi National Instruments, care sunt companii IT de foarte mare succes care cresc foarte repede şi care angajează toţi inginerii din domeniu imediat ce au ieşit de pe băncile Universităţii din Cluj şi de aceea Clujul are o rată atât de mică a şomajului. Cele două oraşe alături de Braşov şi Sibiu sunt exemple de succes uriaş. Deci e posibil.

RL: Investiţiile americane în România nu sunt totuşi nici pe aproape de nivelul pe care ni l-am dori. De ce? Corupţia este un motiv, dar care sunt celelalte?

M.G.: Deciziile privind investiţiile nu le iau nici eu, nici Marga, nici Traian Băsescu, nici Victor Ponta, nici preşedintele Obama. Tot ce pot face autorităţile române este să creeze un mediu de afaceri şi nişte instituţii care să facă investiţiile sigure. Cum am spus mai devreme, stabilitatea şi credibilitatea acestor instituţii sunt critice. Deciziile privind investiţiile în România sunt luate de membrii board-urilor marilor companii americane sau din Germania, Elveţia sau de oriunde, dar nu ştim. Pot veni aici şi putem să încercăm să-i convingem că este un mediu sigur, dar ei sunt cei care iau aceste decizii pe baza siguranţei investiţiei şi a calităţii mediului de afaceri. Lucrurile se îmbunătăţesc în România. Investiţiile străine directe s-au înjumătăţit în 2008, dar între 2001 şi 2006 au fost investiţi în România 10.000 de dolari pe cap de locuitor, iar PIB-ul s-a dublat în ultimii şapte ani. Aceasta înseamnă o creştere remarcabilă. Putem să readucem investiţiile la trendul ascendent dinainte de 2008? Acest lucru depinde aproape în întregime de stabilitatea instituţiilor şi de siguranţa pe care investitorii americani şi occidentali pot să o perceapă aici în România.

RL: Ce şanse avem să vedem vizele ridicate în timpul vieţii noastre?

M.G.: Cred că destul de bune. Că va fi anul ăsta sau la anul, e mai dificil de spus şi depinde de data la care va fi adoptată legea propusă de senatorul Schumer (pentru simplificarea accesului în programul Visa Waiver, n.n). Eu cred că legea va fi adoptată dar, din nou, nu ştiu dacă va fi adoptată anul acesta, care este an electoral. Dacă va trece, cred că Polonia va fi inclusă înaintea României, pentru că polonezii satisfac mai bine criteriile cerute, dar cred că România va fi în măsură să îndeplinească aceste criterii şi va fi primită în programul Visa Waiver.

RL: Soldaţii noştri şi-au vărsat împreună sângele în Afganistan şi acum sunt pe cale să părăsim această ţară. A meritat? Ce a însemnat această misiune pentru cooperarea militară dintre România şi SUA.

M.G.: Nu sunt un expert în Afganistan. Sunt, într-o oarecare măsură un expert în Siria, darn u în Afganistan. Pot să vă spun ce se întâmplă într-o singură provincie, provincia Zabul, pentru că am fost acolo de trei ori, ultima oară acum o lună. Sunt foarte impresionat de ceea ce am văzut în ceea ce priveşte progresele pe care trupele româneşti le-au făcut, asumându-şi, practic, responsabilitatea pentru provincia Zabul, în privinţa talibanilor şi a cooperării cu forţele militare afgane. Românii sunt în mijlocul procesului de predare a acestei responsabilităţi către forţele afgane şi vă pot spune că trupele noastre sunt impresionate şi foarte mulţumite cu progresele realizate. Aşa că dacă vorbim de provincia Zabul, sigur că a meritat şi a fost un succes.

Există însă şi un beneficiu colateral, acela că forţele militare româneşti au avut oportunitatea să lucreze împreună cu trupele noastre şi ale altor aliaţi din NATO şi au avut şansa să devină mai eficiente, mai profesioniste şi mai bine pregătite, ceea ce este un lucru bun în sine pentru dumneavoastră.

RL: Sunteţi sigur că noul guvern român îşi va ţine promisiunea de a cumpăra avioane de luptă americane? Pentru că eu nu sunt atât de convins că o vor face…

M.G.: Va fi o decizie dificilă indiferent de cine conduce guvernul pentru că este o decizie costisitoare. Cred că guvernul se mişcă în direcţia corectă pentru că ia în considerare avioane aflate în uz în Portugalia şi, probabil, în Olanda. Chiar şi aşa vor fi foarte scumpe. Este, în esenţă o decizie bugetară. Aveţi spaţiul fiscal necesar, aveţi bugetul necsar să faceţi achiziţii scumpe pe termen lung? Cred că este guvernul se mişcă în direcţia bună orientându-se asupra avioanelor mai vechi la început mai puţin costisitor ca un pod spre achiziţii noi pentru că cel mai important lucru la un F-16 este pilotul, nu avionul. Şi trebuie să începeţi să-i antrenaţi pe aceşti piloţi, ceea ce durează un an sau doi. Nun u vom oferi aceste oportunităţi de pregătire pentru o ţară care nu are avioanele în care să pună aceşti piloţi pentru că această pregătire se va irosi. Noi ne dorim ca ei să achiziţioneze zece sau 12 avioane astfel încât să începem să antrenăm piloţii, să-i punem în avioane şi să-i pregătim astfel încât să devină mai buni. Avioanele despre care vorbim au fost folosite în Libia pentru impunere zonei de excludere aeriană, deci sunt avioane foarte moderne, şi care pot să fie modernizate în continuare dacă românii se decid să le cumpere. Cred că merg în direcţia bună dar dacă o vor face nu ştiu, pentru că decizia depinde de o multitudine de factori.

RL: Probabil nu ne vom mai întâlni până la plecarea dumneavoastră de la post, aşa că am să vă întreb acum. Când aţi venit în România, aţi venit cu anumite aşteptări, mai ales date fiind originea domneavoastră românească. Au fost acele aşteptări împlinite?

M.G: Asta este cea mai bună slujbă pe care am avut-o în viaţa mea şi mi-aş dori să rămân aici să continuu să fac această slujbă pentru totdeauna. Acum, ştiu că există unii români care nu-şi doresc ca eu să rămân dar sper că cei mai mulţi dintre români să aibă alte sentimente. Motivul pentru care voi pleca indiferent dacă preşedintele Obama va fi reales – cum sper şi cred că se va întâmpla – sau nu, este că am cinci nepoţi, dintre care trei s-au născut în timp ce eu mă aflam aici, mi-e dor de ei cum îi este şi soţiei mele şi vreau să le fiu alături. Intenţionez să lucrez până la sfârşitul vieţii asupra aceloraşi chestiuni cu care m-am ocupat aici în România. Vreau să mă întorc la practicarea avocaturii şi doresc şi sper să pot face acest lucru în România şi Europa de Est şi de aceea doresc să fiu prezent în România până la sfârşitul vieţii unde să mă ocup de aceleaşi probleme despre care îmi pasă foarte mult şi pe care ador să le fac. Nu voi mai fi ambasadorul SUA şi veţi avea un nou ambasador american la fel de bun dacă nu chiar mai bun decât mine dar principala mea precupare şi activitate va fi să aduc investitori americani aici pentru a-i convinge că acesta este un loc sigur şi productiv pentru a-şi realiza investiţiile.

RL: Românii sunt unul dintre cele mai proamericane popoare din lume. De când cu criza economică şi financiară magia s-a mai stins. Ce credeţi că ar trebui să facă succesorul dumneavoastră pentru a reface atracţia de altă dată?

M.G.: În primul rând nu cred că este vorba de o „magie‘‘ ci de un sentiment fundamental. În al doilea rând, nu împărtăşesc percepţia dumneavoastră. Atunci când vorbesc cu românii, descopăr că au sentimente foarte pozitive faţă de Statele Unite. Da, cred că şi-ar dori să vadă mai multe progrese în ceea ce priveşte viitorul lor economic în România, dar acelaşi lucru este adevărat în toată Europa şi este valabil şi în SUA. Există foarte multă frustrare în legătură cu recesiunea. Sondajele pe care le-am văzut au arătat sentimente foarte pozitive faţă de America. Un sondaj pe care l-am văzut cu două luni în urmă arăta că 83% dintre români aveau sentimente pozitive faţă de SUA. Românii iubesc America mai mult decât americanii iubesc America. Aşa că nu-mi fac griji în legătură cu asta şi nu cred că va fi o mare problemă pentru succesorul meu. Principala problemă a succesorului meu va fi aceeaşi problemă cu care m-am confruntat eu: Să convingem poporul român să continue reformele care au fost făcute în ultimii ani şi să continue să construiască instituţii stabile şi predictibile pentru mediul de afaceri pentru a atrage investiţii şi să continue respectarea regulilor statului de drept aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Cred că atâta vreme cât aceste lucruri se vor întâmpla, relaţia bilaterală va deveni mai profundă şi mai productivă spre beneficiul fiecărui om din această ţară. Dar aşa stau lucrurile nu numai în relaţia cu Statele Unite, ci în relaţia cu toţi aliaţii României.

RL: Trei ani în această ţară poate fi un timp îndelungat şi trebuie să lase nişte urme. Cum v-au marcat aceşti trei ani?

M.G. Este cum am spus mai devreme, iubesc această ţară chiar mai mult decat o iubeam când am venit aici. Chiar o sa-mi lipseasca să fiu prezent aici în fiecare zi. . Voi fi nerăbdător sa revin în România, dar îmi va fi foarte greu atunci când voi reveni şi voi realiza că nu pot să rămân decât o săptămână si nu voi mai putea face o excursie in Transilvania, să fac o tură cu bicicleta în Transilvania, sau să merg la pescuit în Deltă.

RL: Cum credeţi că aţi marcat dumneavoastră această ţară?

M.G.: Cred că această ţară a lăsat mai multe semne asupra mea decât am lăsat eu asupra ei dar, oricum, acesta este un lucru pe care alţii să-l judece nu eu.

P.S. Interviul a fost realizat luni, 2 iulie. După demonstraţia de forţă brută a USL de ieri, care reprezintă un atentat grav la statul de drept, tonul ambasadorului Gitenstein a devenit mult mai îngrijorat.

„Sunt profund preocupat de orice încercare de ameninţare a independenţei insti­tuţiilor democratice din Romania. Ma­ni­pularea sau ameninţările la adresa instituţiilor dumneavoastra, în special a instanţelor judecătoreşti, nu vor reprezenta un motiv de îngrijorare doar pentru guver­nul american ci şi pentru modul în care România este percepută pe pieţele financiare.”

În Statele Unite am trecut printr-o experienţă nefericită când preşedintele Roosevelt a încer­cat să modifice com­ponenţa Curţii Supreme de Jus­tiţie pentru a-şi numi numai apro­piatii săi, fiind nemul­ţumit de unele decizii luate de Curtea Supremă. Astfel de acte au fost universal con­damnate. A fost o zi neagră într-un mandat prezidenţial de altfel excelent şi va fi o zi neagră în istoria României, dacă se întâmplă acelaşi lucru şi aici.”