Zece pacienţi complet nevăzători din cauza unei boli genetice, retinită pigmentară, au acceptat să le fie implantat un ochi bionic, o tehnologie inovatoare ce redă parţial vederea, notează „The Guardian“. Dacă testul va avea succes, dispozitivul, numit Argus II, ar putea fi folosit la scară largă, schimbând, astfel, vieţile oamenilor.
Procedura presupune montarea unei camere într-o pereche de ochelari, legată la un minicomputer care transmite semnale direct nervilor ce controlează vederea. Pe retină este implantată o proteză care constă dintr-o antenă, o cutie electronică şi un ansamblu de electrozi.
Cum funcţionează
Pentru început, pacientul poartă ochelarii dotaţi cu camera video care înregistrează ce se petrece. Imaginile sunt transmise „computerului“portabil, unde sunt convertite în instrucţiuni. Acestea ajung, wireless, către o antenă localizată în implant. Semnalul este captat de ansamblul de electrozi care stimulează celulele funcţionale rămase în retină, iar acestea îl transmit către creier prin intermediul nervului optic, reproducând, astfel, mecanismul vederii. Sistemul permite creierului să decodeze flash-uri de lumină, iar persoanele respective vor putea învăţa să vadă mişcarea.
Cei zece pacienţi, care beneficiază gratuit de acest dispozitiv ale cărui costuri sunt supor-tate de Serviciul Naţional britanic de Sănătate, nu vedeau nimic mai mult decât o vagă diferenţă între lumina zilei şi întuneric. Ei vor fi operaţi şi apoi monitorizaţi timp de un an la două spitale de oftalmologie din Londra: Manchester Royal şi Moorfields.
Unul dintre pacienţi este Keith Hayman, 68 de ani, din Lancashire, care are cinci nepoţi. El a fost diagnosticat cu retinită pigmentară când avea 20 de ani. Boala evoluează în timp; celulele de pe retină încep să-şi reducă treptat activitatea şi încet, încet mor. Hayman, care în tinereţe era măcelar, a fost nevoit să renunţe la meserie în 1981, când a orbit complet.
„Mi-am petrecut jumătate din viaţă în întuneric, iar acum ştiu când nepoţii aleargă spre mine. Înainte mi se întâmpla să vorbesc cu cineva, iar persoana să plece fără să-mi dau seama şi eu să continui discuţia. Acum nu se mai întâmplă aşa ceva, pentru că observ dacă pleacă. Poate vi se par lucruri mărunte, dar pentru mine contează enorm“, spune Hayman.
Şase ani de cercetări
Serviciul Naţional britanic de Sănătate a luat decizia de a susţine aceste teste după şase ani de cercetări în domeniu, cu rezultate deosebite.
Până în prezent, oamenii de ştiinţă nu au reuşit să obţină redarea parţială a vederii prin terapii cu gene sau celule stem, deşi există speranţe că în viitor se va ajunge la un astfel de rezultat. Deocamdată, însă, ochiul bionic este singurul tratament care poate reda un anumit grad de vedere celor care sunt complet orbi.
Dispozitivul nu oferă o imagine clară, iar pacienţii trebuie să interpreteze semnalele primite cu ajutorul echipamentului vizual. Specialiştii spun că utilizatorii vor reuşi să distingă forme din lumini şi umbre, iar cu cât vor folosi mai mult ochiul bionic, cu atât vor reuşi să „vadă“ mai bine. Ei vor putea identifica, după formă, obiecte şi persoane şi locul în care acestea se află, iar unii vor putea chiar distinge litere de dimensiuni mari.
Profesorul Paulo Stanga, care a efectuat la spitalul din Manchester, în 2015, primul implant din lume al unui ochi bionic pe un pacient diagnosticat cu degenerescenţă maculară legată de vârstă, spune că „pacienţii nu vor reuşi să distingă feţele celor din jur, dar vor şti dacă cineva stă în faţa lor şi în ce direcţie se mişcă persoana respectivă. Iar acesta este un mare beneficiu pentru cei care nu văd absolut deloc, pentru că problema lor cea mai mare este permanentul sentiment de izolare. Cu Argus II văd că există oameni în jur şi nu mai simt că vorbesc singuri“, explică profesorul argentinian.
Pacientul său, Ray Flynn, în vârstă de 80 de ani, suferea de degenerescenţă maculară legată de vârstă, o afecţiune care provoacă pierderea totală a vederii centrale. El foloseşte în prezent un implant retinian şi tehnologia asociată şi poate urmări siluetele umane şi formele obiectelor. Ray Flynn s-a declarat încântat de acest implant şi speră că, în timp, îi va ameliora vederea suficient de mult pentru a-l ajuta în activităţile sale zilnice, precum grădinăritul şi mersul la cumpărături.
Ochiul bionic ar putea fi chiar o alternativă mai eficientă şi mai ieftină decât câinii-ghizi pentru nevăzători, al căror antrenament are costuri exorbitante pentru că durează cel puţin trei ani şi se realizează numai în şcoli speciale de dresaj. Dispozitivul Argus II testat pe cei zece pacienţi britanici, împreună cu intervenţia chirurgicală şi asistenţa medicală pentru anul de supraveghere, costă 130.000 de euro.
În lume există aproximativ 40 de milioane de persoane oarbe şi 246 de milioane de oameni cu deficienţe de vedere de diverse grade. O viitoare utilizare a ochiului bionic la scară largă i-ar putea ajuta cu siguranţă pe mulţi dintre ei.
