Institutul Cultural Român va trece în subordinea Parlamentului iar preşedinţii instituţiei nu vor mai fi numiţi de preşedintele României, potrivit unei ordonanţe de guvern. Decizia a stârnit reacţii acide în rândul intelectualilor.
„Democratizare” şi „transparenţă” au fost cuvintele folosite de premierul Victor Ponta pentru a motiva trecerea Institutului Cultural Român (ICR) din subordinea preşedintelui în cea a Senatului.
„Institutul Cultural Român era o instituţie mult prea politizată”, a spus Victor Ponta despre instituţia a cărei misiune este promovarea culturii naţionale în ţară şi în străinătate.
Astfel, în viitorul foarte apropiat, Senatul va controla ICR şi va organiza alegeri pentru alegerea şefului instituţiei.
Preşedintele Traian Băsescu a criticat hotărârea şi s-a declarat mulţumit de activitatea de până acum a ICR şi de cea a lui Horia Roman Patapievici, preşedintele actual al institutului: „ICR a devenit o instituţie de promovare a culturii româneşti de peste hotare formidabilă. Pentru că nu le-am cerut nimic, nu am vrut nimic de la ei, decât să intre în rândul instituţiilor eficiente şi credibile de promovare a autorilor români de carte, de opere de artă, de pictură. Şi, în acelaşi timp să permită accesul culturii străine în România”.
Decizia, luată zilele trecute, fără o dezbatere publică şi fără ca preşedintele Traian Băsescu să fie anunţat, a stârnit un adevărat scandal în lumea intelectuală românească.
„Cine va garanta nepolitizarea ICR?”
Scriitorul Vasile Ernu, coordonator al platformei CriticAtac, a publicat ieri o scrisoare deschisă adresată premierului Victor Ponta, în care menţionează că ICR (fosta Fundaţie Culturală Română) a mai fost în subordinea Parlamentului şi în timpul guvernării PSD, între 2000 şi 2004: „Cu foarte puţin timp înaintea alegerilor din 2004, s-a votat, tot prin Ordonanţă de Urgenţă, transformarea Fundaţiei Culturale Române în Institutul Cultural Român şi numirea preşedintelui ICR de către preşedintele ţării. Oare de ce acelaşi partid al cărui preşedinte sînteţi, partidul majoritar în USL, vrea acum să revină asupra unei decizii din urmă cu 8 ani?”
Motivul acelei decizii a fost dorinţa de a depolitiza instituţia, de a o pune deasupra partidelor, explică scriitorul.
„Mă întreb şi eu cine va garanta nepolitizarea ICR? (…) Oare nu ar fi fost nevoie de o analiză şi de o dezbatere publică prealabilă şi nu de o Ordonanţă de Urgenţă?”, se întreabă Vasile Ernu.
Cuvinte acide pentru decizia premierului Victor Ponta a avut şi analistul politic Cristian Ghinea, pe site-ul contributors.ro
„Sunt şi ghiolbani pe lângă că sunt politruci înguşti la minte. OK, Patapievici a scris contra lor şi pro-Băsescu, nu le place de el, nu-l mai vor acolo. Dar a performat ICR cu Patapievici? Merită o evaluare?”, se întreabă Ghinea.
Şi politologul Vladimir Tismăneanu a aruncat săgeţi în direcţia lui Victor Ponta: „Este vorba de plătirea unor poliţe politice şi de ocuparea unor funcţii. Pentru Victor Ponta, Crin Antonescu şi servitorii lor, transparenţa şi continuitatea instituţională nu înseamnă nimic.”
Unul dintre cei mai vehemenţi critici ai transferării ICR-ului de la preşedinte la Senat a fost istoricul şi publcistul Andrei Cornea.
„Cum să aibă răbdare ‘băieţii’ înţepaţi de strechea puterii, fie şi câteva luni, până la expirarea mandatului conducerii actuale? Statul de drept e doar o ficţiune (…). Că ICR şi-a făcut pe deplin datoria, nu contează. Că a avut un buget constant diminuat în ultimii ani, că a fost nepartizan şi eficient, e neglijabil”, a scris Cornea pe site-ul Revistei 22.
Patapievici: ICR, victimă a setei de putere
Funcţionarea ICR sub autoritatea Preşedintelui României a fost considerată o garanţiei şi nepolitizării instituţiei, pe vremea când Ion Iliescu era la cârma ţării, a transmis ieri Horia Roman Patapievici într-un comunicat de presă.
„Astăzi, tot un guvern PSD (condus de pupilul premierului de atunci), consideră că, dimpotrivă, funcţionarea ICR sub autoritatea şefului statului constituie o politizare a institutului”, se spune în comunicat. Actualul preşedinte al institutului a declarat că institutul a căzut victimă setei de putere a Guvernului USL.