Natura ne oferă, gratuit, trei surse de energie: lumina solară, aerul şi gravitaţia. Energiile solară şi eoliană sunt exploatate tot mai mult, dar gravitaţia nu prea. Centralele hidraulice adună energie din apele curgătoare. Energia furnizată de maree poate fi captată de-a lungul coastelor sau la intrările golfurilor. Puţine locuri sunt, însă, potrivite pentru baraje, iar acestea afectează mediul, spun specialiştii citaţi de revista Nature.
În schimb, oceanele acoperă aproape 70% din suprafaţa Pământului, iar valurilor generează energie din abundenţă, zi şi noapte, indiferent de vreme. Captarea acesteia necesită o porţiune foarte mică de teren şi ridică doar câteva probleme de siguranţă şi securitate. Astăzi, parcurile care captează energia valurilor nu reuşesc să producă mai mult de 10 MV deodată. În acest moment nu se poate produce mai multă energie din motive tehnice. Energia valurilor este colectată de un generator electromagnetic foarte greu, care este susţinut de o platformă fixată pe fundul oceanului, iar toate acestea sunt dificil de realizat şi foarte costisitoare.
Nanogeneratoare în dispozitive plutitoare
De aceea cercetătorul chinez Zhong Lin Wang consideră că trebuie inventat un dispozitiv inspirat din noile tehnologii folosite pentru captarea energiei degajate de mişcările umane, care, ca şi valurile, sunt foarte încete. În opinia cercetătorului, mărirea şi multiplicarea unui dispozitiv bazat pe mişcare ar putea transforma, într-un deceniu, colectarea energiei valurilor. Conştient că vor exista numeroase obstacole tehnice care vor trebui depăşite, savantul chinez consideră că viitorul este al unei reţele de astfel de dispozitive interconectate, care lucrează în largul oceanului, colectează electricitatea şi o transportă pe uscat.
Pentru a capta energia valurilor este nevoie de nanogeneratoare încorporate în dispozitive care plutesc şi sunt rezistente la apă. Echipa de cercetători chinezi a realizat un gen de astfel de dispozitive sferice, aproximativ de mărimea unei portocale, umplute parţial cu aer pentru a putea pluti. O reţea de câteva sute de mii de astfel de nanogenertoare, legate între ele prin cabluri, ar putea produce suficientă energie regenerabilă pentru a alimenta un oraş.
Aceste nanogeneratoare sunt simplu de fabricat şi folosesc materiale convenţionale, ieftine, cum sunt cauciucul, siliconul sau foliile metalice. Aceste materiale rezistă zece ani în mediul sărat din ocean, ulterior trebuind recuperate şi reciclate pentru a nu polua mediul marin. Energia produsă de această reţea de nanogeneratoare ar urma să fie adusă la ţărm prin cabluri.
