Dacă Opoziţia preia conducerea în Parlament, Traian Băsescu îşi pierde fotoliul de preşedinte fie printr-o demisie de onoare, fie prin procedura complicată a suspendării.
Preşedintele îi numără cu sufletul la gură pe parlamentarii PDL care pleacă spre USL, iar primul semn că Traian Băsescu este pe cale să accepte inevitabilului se găseşte în discuţia avută cu preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy. După ce şeful statului român l-a felicitat pe oficialul european pentru obţinerea celui de-al doilea mandat, acesta a replicat timid, fără să ştie că subiectul îl afectează direct pe Traian Băsescu: „da, este al doilea, dar e mai scurt decât al dvs „. „Nu poţi să ştii. În România preşedintele poate fi suspendat”, i-a scăpat lui Băsescu, zâmbind mai degrabă enervat decât relaxat, explicându-i imediat lui Rompuy că este adeptul unui mandat de patru ani.
Traian Băsescu e aproape mat: liderii partidului său nu fac nimic pentru a-i opri pe fugari şi a intra onorabil în cursa electorală, iar PSD şi PNL acceptă anomalia primirii armatei dezertoare cu riscul obezităţii de mai târziu. Moţiunea de cenzură depusă cu inocenţă de liderii Opoziţiei s-ar putea transforma astfel dintr-un simplu exerciţiu propagandistic, nu într-o piatră de moară legată de picioarele premierului Mihai Răzvan Ungureanu, ci într-una atârnată de capul preşedintelui.
Nici preşedintele PSD, Victor Ponta, nici liderul PNL, Crin Antonescu nu sperau într-o posibilă victorie atât de apropiată, aşa că nu au o strategie coerentă, iar lucrurile se petrec, ca de atâtea ori în istoria autohtonă, la voia întâmplării. Cu cât sunt mai mulţi oportunişti în PDL, cu atât posibilitatea răsturnării puterii e mai plauzibilă.
După ce vor depăşi surpriza obezităţii compensatorii a subdezvoltatului, dobândită prin înghiţirea pe nemestecate a dezertorilor democrat-liberali, liderii USL îşi vor da seama că, odată obţinută majoritatea parlamentară, va fi mai simplu să-l suspende pe Traian Băsescu pentru a-şi pune planurile în aplicare, înainte de a-l decapita pe MRU. În această logică moţiunea USL n-ar trebui să treacă, ci doar să se transforme într-un magnet prin care sunt atraşi de partea Opoziţiei tot mai mulţi parlamentari astfel încât să refacă gruparea celor 322 care au votat în 2007 pentru suspendarea preşedintelui.
Traian Băsescu îşi pregăteşte la rândul lui asaltul, având în acelaşi timp în minte şi retragerea. Acest gând îl face să se simtă ca un prizonier într-o plasă, cu teama că de data aceasta s-ar putea să nu mai fie salvat de noroc. Nu este o luptă în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă Băsescu e ca un soldat care vine epuizat şi plin de cicatrici direct de pe frontul războiului economic şi politic din ultimii opt ani, în vreme ce Antonescu&Ponta n-au intrat niciodată în tranşee, au hainele curate şi feţele odihnite. Nu ştiu cum să se bată corp la corp, dar învaţă să câştige prin mijloace mai simple: trădări, compromisuri, înţelegeri. Nu ştiu cum să câştige teren, dar învaţă să-şi manipuleze poporul, să-i readucă aminte ca în vremurile bune ale ceauşismului că occidentul e putred, iar capitaliştii de la FMI şi UE sunt monştrii care profită de fragilitatea României şi iau cu japca întreprinderi profitabile la preţuri de nimic.
Antonescu &Ponta adună cu flautul fermecat democrat-liberali de toate felurile, dar le e frică încă să-şi folosească instrumentul până la capăt, fiindcă nu sunt siguri dacă flautul cântă sau nu în favoarea lor sau dacă nu cumva ar putea fi o capcană a preşedintelui, care-şi mai validează încă odată legenda războinică.
