În foarte multe cazuri, atunci când un apartament este supus unor lucrări radicale de reamenajare, toaleta de serviciu este una din încăperile la care se renunţă. În goana după spaţiu, aceasta, împreună cu debaralele sau alte spaţii de depozitare, este prima sacrificată.
Este drept că o familie mai puţin numeroasă se poate lipsi, fără mari neajunsuri, de o a doua toaletă. Chiar dacă însă se optează pentru păstrarea ei, interesul care i se acordă în cadrul reamenajării este unul secundar. WC-ul de serviciu este tratat mai degrabă ca o anexă a locuinţei, decât ca o parte integrantă a ei. De aceea sunt demne de consemnat situaţiile în care se iese din aceste tipare. Ori, în cazul prezentat aici este vorba de o astfel de situaţie.
De fapt, proiectului de renovare a băii de serviciu i s-a acordat aceeaşi atenţie ca şi celorlalte încăperi. Arhitecţii, împreună cu proprietarii, nu au făcut niciun compromis în amenajarea celei de-a doua băi a apartamentului de patru camere.
Înainte însă ca lucrările de finisaj să fie executate, în această încăpere de aproximativ 3 mp s-au executat câteva lucrări importante. Mai întâi a fost refăcută zona frontală. Operaţiunea a fost necesară din cauza structurii slăbite a peretelui din BCA. Noul perete a fost reconstruit folosindu-se profilele metalice şi gips-cartonul.
Conductele de tur şi retur ale instalaţiei de încălzire au fost izolate cu vată minerală din sticlă, după care li s-a construit o mască din gips-carton. Scopul acestei măsuri a fost acela de a nu mai plăti energia termică emisă de conducte, având în vedere că apartamentul este încălzit cu o centrală proprie.
Măştile coloanelor de apă şi a celei de aerisire au fost demolate şi reconstruite. Înainte de închiderea lor definitivă, au fost realizate instalaţiile de alimentare cu apă, precum şi cea de scurgere. Vechile conducte metalice au fost înlăturate iar în locul lor au fost montate unele noi, din polipropilenă. Instalaţia de scurgere care deserveşte duşul a fost montată pe pardoseală iar peste ea a fost turnată şapă din ciment şi nisip.
Pe şapa uscată au fost turnate două volume din beton care delimitează zona de îmbăiere a duşului. Zona respectivă a fost hidroizolată (foto 1), după care a fost placată cu gresie. O ultimă operaţie de amploare a fost placarea plafonului cu gips-carton, atât pentru a obţine o suprafaţa perfect plană, dar şi pentru a izola termic şi fonic încăperea. Pentru aceasta, s-a construit un schelet din profile metalice, suspendat pe plafon prin intermediul unor bride de prindere. Îmbinările plăcilor au fost protejate cu plasă de armare şi chituite, înainte de a fi zugrăvite.
În final, pereţii împreună cu pardoseala au fost în totalitate finisaţi cu plăci ceramice. Pe pardoseală a fost aplicată gresie în plăci mari iar pe pereţi s-a folosit atât gresia, cât şi mozaicul (foto 2).
Zona de îmbăiere a fost închisă cu o cabină din sticlă. Aici a fost montat un panel de duş cu hidromasaj (foto 3). În baia de seviciu a mai fost montat un vas de toaletă şi un lavoar. 
