Olandezii se vor prezenta miercuri la vot pentru a alege noua componenţă a Camerei Reprezentanţilor, Camera inferioară a Parlamentului. Practic, ei trebuie să opteze între continuarea parcursului european sau părăsirea Uniunii Europene, la pachet cu închiderea graniţelor pentru imigranţi şi măsuri împotriva musulmanilor.
Majoritatea analiştilor consideră că rezultatul alegerilor din 15 martie va fi un indicator foarte important pentru viitorul Uniunii Europene, în acest an de foc, în care avem scrutine şi în Franţa şi în Germania. Există voci care susţin că există un pericol major de contagiune. O victorie detaşată a populiştilor lui Geert Wilders, chiar dacă nu i-ar permite să formeze viitoarea majoritate de guvernare, i-ar sufla în pânze lui Marine Le Pen, candidata Frontului Naţional la preşedinţia Franţei, cu care olandezul are un parteneriat strâns.
Avantaj fragil
În scrutinul din Olanda se confruntă Partidul Libertăţii (PVV), al lui Geert Wilders, şi Partidul Popular al Libertăţii şi Democraţiei (VVD), formaţiune de centru-dreapta a actualului premier Mark Rutte, aflată la guvernare din 2010.
Sondajele sunt indecise în legătură cu învingătorul în alegerile parlamentare. Totuşi, ultimele cercetări indică faptul că partidul lui Wilders, deşi conduce în opţiunile de vot, este pe un trend descendent, fiind chiar în pericol să piardă fragilul avantaj pe care-l are în faţa liberalilor lui Rutte.
Există sondaje, cum este cercetarea efectuată de institutul LISS, care-i plasează pe liberalii lui Rutte în faţa extremiştilor lui Wilders. Este de aşteptat ca scandalul diplomatic cu Turcia din aceste zile să-l ajute pe Rutte, după ce premierul olandez a avut o poziţie fermă faţă de oficialii turci, care voiau să promoveze în Olanda referendumul lui Erdogan.
În urmă cu două săptămâni, estimările erau că Partidul Libertăţii îşi va adjudeca aproximativ 30 de mandate, din totalul de 150 cât are Camera Reprezentanţilor. La începutul lunii martie, numărul de locuri în Legislativ scăzuse la 24.
Efectul Trump
Comparativ cu începutul acestui an, pierderile partidului lui Geert Wilders sunt consistente, având în vedere că în ianuarie era pe primul loc, cu o diferenţă de 12 mandate în faţa liberalilor.
„Wilders a crescut în opţiuni pe fondul victoriei lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din SUA, dar a pierdut rapid acest avantaj. Alegătorii au respins deciziile lui Trump, iar acesta poate fi un motiv pentru care poziţia Partidului Libertăţii s-a şubrezit”, a comentat Maurice de Hond, proprietarul institutului olandez de sondaje „Peil.nl”, citat de Bloomberg.
„Primele şapte săptămâni ale mandatului lui Trump s-au dovedit a fi o vulnerabilitate pentru partidele populiste din Europa”, au completat alţi analişti, care nu exclud însă ca sprijinul pentru Geert Wilders să fie mai mare decât relevă sondajele, temându-se de spirala tăcerii.
Cordonul sanitar
Indiferent dacă Partidul Libertăţii va câştiga alegerile, partidele pro-europene vor încerca izolarea sa. Analiştii vorbesc despre formarea unui „cordon sanitar”. Liberalii şi Partidul Muncii (PvdA), în prezent la guvernare, vor face eforturi să-l împiedice pe Geert Wilders să formeze o majoritate care să-i asigure funcţia de premier.
Pentru a reuşi, vor avea nevoie de alte trei partide care vor intra în viitorul Parlament, din totalul de 12 care au şanse să treacă pragul electoral. La alegeri vor participa 28 de formaţiuni, ceea ce denotă fragmentarea foarte mare a electoratului olandez.
Oferta electorală a extremei drepte
Partidul Libertăţii este populist, militează pentru ieşirea Olandei din Uniunea Europeană şi este un adversar feroce al imigraţiei islamice. De altfel, Geert Wilders îşi propune să „de-islamizeze” Olanda, să închidă moscheile, să interzică Coranul şi să închidă graniţele pentru imigranţi, în special pentru cei musulmani, să stopeze dreptul la azil în Olanda. Formaţiunea lui Wilders este adepta „Statului providenţă”, în sensul celui din perioada postbelică, însă doar pentru nativi: revenirea la vârsta de pensionare de 65 de ani şi creşterea pensiilor, ameliorarea sistemului public de sănătate, încurajarea producţiei naţionale.
De cealaltă parte, partidul lui Mark Rutte beneficiază de faptul că economia Olandei este cea mai performantă din Eurozonă şi promite ca acest lucru să se vadă şi în buzunarele populaţiei, care a avut de suferit de pe urma măsurilor de austeritate pe care guvernul său le-a luat în ultimii ani.
”După Brexit, urmează Nexit?”
Aceasta este întrebarea lansată într-o analiză optimistă publicată de Politico.eu, sub titlul „Nu vă faceţi griji pentru Nexit (mă rog, poate puţin)”. Jurnaliştii au identificat cinci motive pentru care populiştii pot suferi o înfrângere în alegerile din 15 martie, dar şi două motive de îngrijorare.
1. Majoritatea partidelor olandeze cred în UE
După Brexit, premierul Mark Rutte a declarat că organizarea unui referendum similar în Olanda ar fi „total iresponsabilă”, lucru cu care, remarcă Politico.eu, au fost de acord cele mai multe partide olandeze. În momentul de faţă, doar câteva partide olandeze susţin organizarea referendumului: Partidul Libertăţii, al lui Wilders, împreună cu Forumul pentru Democraţie (FVD) şi Partidul pentru Ţările de Jos (VNL). Împreună nu se estimează că vor obţine o majoritate confortabilă, astfel încât să poată impune ieşirea Olandei din Uniunea Europeană.
2. Economia Olandei depinde de exporturi
„Politica nu este totul. Având în vedere faptul că Olanda este ţara celui mai mare port din Europa (Rotterdam), iar economia ei depinde în foarte mare măsură de comerţ, în cazul unui Nexit lovitura ar fi foarte grea”, remarcă Politico.eu.
Experții estimează că economia olandeză ar scădea cu 10% în următorii doi ani, în cazul în care țara ar părăsi Uniunea Europeană. Aşa cum Marea Britanie are un sector financiar-bancar foarte puternic, Olanda se mândreşte cu statutul său de nod de transport, în special maritim. În cazul unui Nexit, porturile olandeze, principale porţi de intrare pe piața europeană, ar pierde din importanță. „Nu ne putem decupla de Germania”, a declarat Pieter Omtzigt, parlamentar creștin-democrat (CDA).
3. Olandezilor le place moneda euro
Spre deosebire de britanici, Olanda este parte a Zonei Euro şi cetăţenii ei nu par interesaţi să se întoarcă la guldenul olandez, argumentează Politico.eu. Publicaţia citează un sondaj recent de opinie, potrivit căruia 78% din olandezi au declarat că doresc să păstreze moneda euro.
4. UE merge pe mâna olandezilor
Sprijinul olandezilor pentru Bruxelles este, însă, condiţionat. Ei doresc reducerea birocraţiei. Chiar partidele pro-europene, moderate, susţin că mecanismele de funcţionare a UE trebuie reformate. Faptul că olandezul Frans Timmermans este prim-vicepreședinte al Comisiei Europene este văzut ca o garanţie că acest lucru se va întâmpla în viitor. „Avem nevoie de reguli raționale, realiste. Nici mai mult, nici mai puțin”, a declarat Timmermans. „În 2015, instituțiile UE au ajuns la o înţelegere cu Comisia Europeană în legătură cu reducerea birocraţiei şi îmbunătăţirea procesului legislativ”, punctează Politico.eu.
5. Rezultatele unui referendum pe tema ieşirii din UE nu sunt obligatorii
Actuala Constituție olandeză nu prevede că rezultatele unui referendum pe tema ieşirii din UE sunt obligatorii. Astfel că poate fi organizată o consultare populară fără caracter obligatoriu. Chiar şi aşa, este nevoie de adoptarea unei legi temporare, ce trebuie votată cu două treimi, în fiecare din Camerele Parlamentului. Acest lucru este puţin probabil, având în vedere că proiectul european se bucură de un larg sprijin în Legislativul european.
Cu toate acestea, există şi două motive de îngrijorare:
1. Legile referendumului ar putea fi schimbate
Actuala legislaţie referitoare la organizarea referendumului ar putea fi înlocuită cu o nouă legislație. Cu toate acestea, partidele care au susţinut în trecut modificarea legislaţiei au scos acest lucru din programele lor electorale.
2. Euroscepticismul este în creștere
Olandezii au devenit mai eurosceptici, în special pe fondul crizei economice din Grecia, a declarat, pentru Politico.eu, Wouter Koolmees, deputat al formaţiunii liberale D66. “După Brexit și Trump, am remarcat o intensificare a ideilor populiste”, a spus Koolmees.
Un sondaj efectuat imediat după referendumul din Marea Britanie a relevat că aproape 50% din olandezi erau în favoarea unui referendum pe tema rămânerii Olandei în Uniunea Europeană, iar 43% au declarat că ar sprijini un Nexit.
Potrivit lui Maurice de Hond, prezența la vot este factorul determinant, având în vedere că electoratul olandez este foarte divizat când vine vorba de UE, în funcţie de venituri şi nivel de educaţie. “La fel ca și în Marea Britanie, este de aşteptat ca prezenţa la urne a alegătorilor cu studii inferioare şi venituri mici să fie mare. În acest caz, o majoritate favorabilă Nexit este plauzibilă”, a spus De Hond.
Olanda este monarhie constituţională
Regatul Ţărilor de Jos este o monarhie constituţională. Premierul este cel care deţine puterea politică în stat. În prezent, Rege este Willem Alexander, care s-a urcat pe tronul de la Haga în 2013. Înaintea lui, timp de 123 de ani, Olanda a fost condusă de regine: Wilhelmina, Juliana şi Beatrix.
Wilders a fost în partidul lui Rutte
Cariera politică a lui Geert Wilders a început în 1997, an în care a fost ales în Consiliul municipal din Utrecht, ca reprezentant al Partidului Poporului pentru Libertate şi Democraţie, condus în prezent de premierul Mark Rutte. În 1998 a devenit parlamentar, iar în 2004 a părăsit partidul, criticând vehement sprijinul acordat de formaţiunea sa pentru integrarea Turciei în Uniunea Europeană. Doi ani mai târziu a înfiinţat Partidul Libertăţii, iar în 2006, la primele alegeri la care a participat, a obţinut 9 mandate. În 2012, Partidul Libertăţii s-a clasat pe locul trei, cu 24 de mandate.
