Un inginer român experimentează într-o comună din judeţul Bacău o soluţie eficientă pentru încălzirea locuinţelor. Este vorba despre colectoarele solare, folosite pe scară largă în Occident, dar aflate la stadiu de pionierat în România.
L-am întâlnit pe inginerul Zamfir, alături de soţia lui, Camelia, în comuna Brusturoasa din judeţul Bacău. Deşi originari din Galaţi, au ales acest loc, între munţi, pentru a-şi materializa proiectul. Casa a fost construită cu ajutorul voluntarilor, din 2009 până în 2011. De ce tocmai aici? Pentru că în partea asta de ţară au găsit susţinerea autorităţilor locale. Cu atât mai mult cu cât Ion Zamfir vrea să arate în special oamenilor din mediul rural tehnologiile neconvenţionale. Povesteşte că a fost, în 2002, în Ţara Galilor. A văzut sate întregi în care oamenii prindeau razele soarelui şi îşi asigurau confortul. Cum anume? Cu ajutorul colectoarelor solare. O denumire mai puţin pompoasă a ceea ce specialiştii numesc panouri solare. Ai nevoie de ţeavă de cupru, vată minerală pentru izolaţie, corpul panoului din scândură, iar partea expusă la soare din sticlă sau policarbonat, zice românul că a învăţat de la galezi să facă primul său colector solar. Mijloacele de obţinere sunt simple – „o lampă de gaz, coturi, sârmă de cositor”, pare atât de simplu din descrierea inginerului român.
Şcoală de tehnologii alternative
Acolo unde a fost el, în Ţara Galilor, era un centru pentru tehnologii alternative. Românul a vizitat ulterior asemenea centre şi în Franţa, Germania sau Olanda. Sunt locuri în care oamenii descoperă noi metode prin care îşi pot face viaţa mai uşoară. „Lumea trebuie să înţeleagă, inclusiv în România, că energia pe care o ştim acum – cărbuni, gaze – nu va fi mai ieftină în viitor. E nevoie de soluţii alternative pentru energie cât mai ieftină”, explică specialistul. Ceea ce au realizat la Brusturoasa soţii Camelia şi Ion Zamfir seamănă cu centrele de tehnologii alternative care există în alte ţări. Casa cu etaj, legată cu bârne din lemn, are o sală de conferinţe, câteva dormitoare, un atelier în care poţi lucra după indicaţiile gazdelor, să descoperi cum se face colectorul solar. Foarte importantă este colaborarea soţilor Zamfir cu şcolile din Brusturoasa şi satele învecinate. Copiii vin aici şi lucrează. Vin şi oameni din toată ţara. „Am avut oaspeţi de toate vârstele, studenţi, elevi, profesori”, relatează Ion Zamfir. El este oricum cunoscut în ţară pentru activitatea în favoarea protecţiei mediului, pentru că încă din 1991 a înfiinţat Asociaţia „Prietenii pământului”, susţinând zeci de proiecte, locale sau naţionale, al căror cuvânt de ordine a fost mereu acelaşi – „construieşte singur”. Ion este azi pensionar, după ce o viaţă întreagă a lucrat la Galaţi, în combinatul de acolo. „Încerc să schimb mentalităţile în privinţa obţinerii energiei, prin resurse regenerabile. Observ reacţia pozitivă a copiilor şi asta îmi dă forţa de-a merge mai departe. La nivel de ţară, lucrurile se schimbă greu”, oftează interlocutorul.
Soluţii pentru energie ieftină în alte ţări
În alte ţări însă lucrurile se mişcă în cu totul altă direcţie, iar inginerul Zamfir a văzut cu ochii lui asta. Mai ales că de ani de zile face parte din Reţeaua Europeană pentru Energie Durabilă, iar mai nou e chiar membru în conducerea acestei organizaţii. A fost în Norvegia şi a văzut acolo nenumărate panouri solare pentru energia termică.
Ideea inginerului Zamfir, de-a crea la Brusturoasa un centru în care românii să înveţe ori să facă schimb de experienţă despre energia regenerabilă, a fost susţinută de guvernul Norvegiei. Sprijinul s-a materializat, în prima fază, prin anveloparea casei cu un strat de 20 de centimetri de vată minerală. Apoi, sub pardoseala imobilului s-a pus un strat de trei centimetri de polistiren expandat. Există pliante, documentare şi programe pe calculator despre tehnologiile aplicate aici. Norvegienii au oferit casei din Brusturoasa şi o maşină pentru fabricat pelete din rumeguş. Practic, conglomerate, de mici dimensiuni, din această materie primă. Ni se spune că s-au făcut analize la Universitatea Tehnică din Galaţi, rezultând că pelete s-ar putea face şi din paie, iar acestea ar avea o putere calorică superioară celor din rumeguş.
„Vă daţi seama că în ţara asta sunt munţi de rumeguş. Un singur gater obţine zilnic zece metri cubi de rumeguş”, arată inginerul Zamfir ce cantitate uriaşă de materie primă poate sta la baza energiei termice. Ai peletele, ce faci cu ele? Le bagi într-un cuptor. Norvegienii au instalat un cuptor de 35 de kilowaţi. În paralel, pe acoperişul casei au fost montate colectoarele solare, pe care Ion Zamfir le-a confecţionat împreună cu elevii din Brusturoasa. La rândul lor, norvegienii au oferit un acumulator pentru energia solară. În camera în care este cuptorul, se află un cazan cu o capacitate de 800 de litri. Pompele sunt acţionate de energia colectoarelor solare, apa încălzită de cuptor, la aproximativ 60 de grade, fiind îndreptată spre caloriferele din casă. Iar în baie şi bucătărie, la robinet, curge fără întrerupere apa caldă. Sistemul de ţevi, pentru încălzire şi apă caldă, tot norvegienilor se datorează.
Parteneriat soare-rumeguş
Avem în faţa noastră două tehnologii, una bazată pe rume-guş, alta pe soare, care lucrează împreună pentru acelaşi scop – obţinerea căldurii şi apei calde. Un sistem care a însemnat o investiţie apreciabilă. Peletizorul a costat 13.000 de euro. Cuptorul cu instalaţia de încălzire din casă, pompele, cazanul de 800 de litri – au totalizat 10.000 de euro, la care s-a adăugat anveloparea casei – încă 4.000 de euro. „Cei care vin în acest loc mă întreabă cât au costat toate aceste instalaţii. Trebuie ţinut cont că aici e vorba de 240 de metri pătraţi locuibili. Dar pentru o casă cu suprafaţa mai mică, aşa cum sunt cele mai multe locuinţe de la noi, investiţia s-ar ridica la cel mult 10.000 de euro”, consideră inginerul Zamfir.
„O temă puţin cunoscută la noi”
Pe acelaşi subiect am purtat o discuţie cu Şerban Lazăr, profesor universitar doctor, decanul Facultăţii de Inginerie a Insta-laţiilor din cadrul Universităţii Tehnice din Bucureşti. „Este o temă puţin cunoscută în România. Noi am rămas cu mult în urma altor ţări, acolo unde statul a încurajat energia regenerabilă”, spune decanul. El sus-ţine că, deşi investiţia iniţială se dovedeşte costisitoare, aceasta îşi arată rapid utilitatea, prin scăderea substanţială a facturii la întreţinere. Dacă ai panoul solar, acumulatorul pentru energie şi rezervorul pentru stocarea apei, pompele de apă şi ţevile aferente, îţi asiguri căldura şi apa caldă menajeră. „În zonele montane din Germania sunt multe locuinţe cu panouri solare, apa caldă şi căldura fiind la temperatura optimă”, explică specialistul.
Reducerea facturii cu aproape 50%
Altă opinie aparţine profesorului doctor inginer Victor Hagiu. El a pus la punct, în 2010, o centrală solară care deserveşte două blocuri din Bârlad, pentru apă caldă şi căldură. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat – factura la întreţinere pentru locatarii celor două blocuri, în anotimpul rece, s-a redus la aproape jumătate. Investiţia n-a fost deloc mică – 200.000 de euro, însă 80% din bani au fost asiguraţi de Administraţia Fondului de Mediu, iar restul de autorităţile locale, precizează profesorul Hagiu, de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, care în ultimii ani a realizat centrale solare la diverse instituţii publice – spitale şi şcoli – din Târgu Neamţ, Bacău şi Hârlău. Costul centralei de la cele două blocuri din Bârlad a fost atât de mare din cauză că instalaţiile solare n-au putut fi montate pe clădirile respective, ci s-a construit o platformă pentru acest scop.
„Montarea pe bloc a instalaţiilor solare se face după expertiza tehnică a clădirii”, precizează specialistul. Dacă ne referim strict la blocurile de locuinţe, Victor Hagiu arată că soluţia ideală este centrala care deserveşte mai multe apartamente. Un calcul preliminar arată o investiţie între 120.000 şi 150.000 de euro pentru 22 de apartamente. Cât priveşte casa la curte, investiţia ajunge la cel mult 16.000 de euro. E vorba de o locuinţă de 180 de metri pătraţi. În acest cost nu intră doar panourile solare, ci şi alternativa de obţinere a căldurii şi apei calde, pe baza peletelor de rumeguş.
Istoria colectoarelor româneşti
Românii nu inventează acum „roata”. Colectoarele solare erau în număr foarte mare, până în 1989. În condiţiile economiei drastice care se făcea atunci la sursele clasice de energie, mai ales curentul electric. Aşa aflăm că, în anii ’80, în România existau panouri solare care totalizau aproximativ un milion de metri pătraţi.
Asta ne-a spus inginerul Ion Zamfir, din Brusturoasa. „Colectoare solare erau fabricate la Bucureşti şi Olteniţa, fiind montate pe diverse clădiri publice, cum ar fi căminele studenţeşti. Erau colectoare făcute din materiale refolosibile, la nivelul tehnologiei de atunci. Au fost abandonate după 1990″, ştie inginerul Zamfir.
Ajutor de stat în favoarea soarelui
Autorităţile române au redescoperit energia regenerabilă abia în 2010, când Ministerul Mediului a lansat programul „casa verde”. Se oferă persoanelor fizice până la 6.000 de lei pentru instalarea panourilor solare, cel mult 8.000 de lei pentru pompele de căldură şi maximum 6.000 de lei pentru instalaţiile de producere a energiei termice pe baza deşeurilor vegetale.
Din datele care ne-au fost puse la dispo-ziţie de către Autoritatea Fondului de Mediu rezultă că peste 42.000 de dosare au fost depuse de la 1 iulie 2010 până la 15 iulie 2011, valoarea totală a investi-ţiilor ridicându-se la 254 de milioane de lei. Pentru accesarea fondurilor, se pun câteva con-diţii – să fii cetăţean român, proprietar al casei pe care vrei s-o modernizezi şi să n-ai restanţe la plata impozitelor la stat.
Rămâne totuşi nerezolvată problema finanţării adminis-tra-ţiilor de proprietari, când e vorba de instalarea centralelor solare care să deservească blocuri întregi. Nici o asociaţie de proprietari n-a solicitat, în 2011, bani de la Mediu pentru acest scop. Explicaţia ne-o dă preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari „Habitat”, Mihai Mereuţă – birocraţia, dar şi lipsa de informare.
„Am văzut în alte ţări blocuri de zece etaje care au panouri solare. La noi e susţinută ideea că asemenea instalaţii nu se pot folosi la astfel de blocuri”, spune Mihai Mereuţă. El ne anunţă că a trimis în ţară, la asociaţiile de proprietari, 20.000 de pliante explicative. Românii să afle cât au de câştigat atunci când o rază de soare intră chiar în sistemul lor de termoficare…
Inginerul Ion Şerban a învăţat în Ţara Galilor cum se face un colector solar, din ţeavă de cupru, vată minerală şi policarbonat. Prin folosirea energiei regenerabile, factura la întreţinere pe timp de iarnă se reduce la jumătate
Instalaţia mixtă panouri solare – peletizor pe bază de rumeguş este estimată la 10.000-15.000 de euro pentru o casă individuală de 180 mp
120.000 € costă centrala solară care deserveşte 22 de apartamente.
16.000 € este preţul unei centrale solare la o casă individuală de 180 de metri pătraţi.
42.000 de români au solicitat sprijin financiar pentru instalaţii solare de la Ministerul Mediului , prin programul „Casa verde”, în perioada iulie 2010-iulie 2011.
