Am fost şi rămân un adversar al investigării intenţiilor de vot pentru Preşedinţie prin sondaje efectuate înainte de fi cunoscuţi (fie şi neoficial) toţi candidaţii principalelor partide de pe scena politică. Realitatea unui scrutin electoral constă în alegerea pe care o face votantul între o serie de oferte bine definite. Criteriile pe baza cărora ia decizia nu sunt de tipul „cutare ar fi un bun preşedinte”, ci mai degrabă „dintre candidaţii existenţi, cel mai bun preşedinte ar fi cutare”, ceea ce înseamnă cu totul altceva. Mai mult, adesea decizia este rezultatul evaluării unor formulări de tipul „cutare ar fi un preşedinte mai puţin rău decât ceilalţi”. Toate acestea reprezintă evaluări relative, rezultate din comparaţii.
Acestea fiind obiecţiile de principiu, rezultă că valoarea de predicţie a întrebării respective, în condiţiile necunoaşterii candidaţilor, este nulă şi riscă să inducă în eroare publicul. Cu atât mai mult cu cât în momentul actual există o incertitudine totală tocmai asupra candidatului la Preşedinţie al partidului aflat la guvernare. Asta nu înseamnă însă că informaţiile obţinute nu au o oarecare semnificaţie.
Cei care se încăpăţânează să introducă în chestionare întrebarea referitoare la alegerea preşedintelui încearcă să-şi păstreze neutralitatea, lăsând-o „deschisă”, adică fără a prezenta respondentului o listă de răspunsuri posibile. Aşa a procedat, de exemplu, The Gallup Organization în sondajul efectuat în noiembrie pentru Fundaţia Soros. Rezultatele au fost: Crin Antonescu – 31%, Dan Diaconescu – 14%, Victor Ponta – 13%, Mircea Geoană – 10%, Traian Băsescu – 10%. Datele au fost comentate drept un insucces pentru Crin Antonescu, care ar fi reuşit să‑şi apropie mai puţin de două treimi din electoratul USL (55% în acelaşi sondaj). De fapt, suma procentelor din dreptul celor trei nume reprezentând membri ai USL (la data efectuării sondajului, scandalul demiterii lui Geoană nu începuse) este egală cu intenţia de vot pentru USL. Asta nu înseamnă decât că o parte a electoratului PSD nu este fericită cu ideea de a susţine în cursa pentru Cotroceni un candidat liberal. Ne-o spune, de altfel, un sondaj CURS din decembrie, conform căruia 63% din simpatizanţii PSD cred că partidul ar trebui să aibă un candidat propriu. Nu ştim cum vor evolua lucrurile până la alegerile pentru preşedinte, dar este previzibil ca, aşa cum Geoană nu a reuşit în 2009 să-şi adjudece voturile liberalilor care oficial îl sprijineau, o parte din electoratul PSD să nu voteze în 2014 un liberal.
Interesant mi se pare că, spontan, simpatizanţii PDL nu au numit nici un posibil prezidenţiabil, dacă-l exceptăm pe imposibilul Traian Băsescu. Sigur, până în 2014 mai trebuie să curgă multă apă pe Dâmboviţa cea acoperită de primarul Oprescu cu plante plutitoare, putem crede că în trei ani PDL ar putea construi un prezidenţiabil credibil.
Cel puţin la fel de riscantă ca adresarea unei întrebări deschise este utilizarea în sondaj a unei întrebări „închise” – adică propunerea unei ipotetice liste de candidaţi. Aşa a procedat Agenţia de Rating Politic (actor nou pe scena sondajelor de opinie, dar demn de luat în considerare, cel puţin prin prisma acurateţii modului de prezentare a rezultatelor). La sfârşitul lunii decembrie, la întrebarea închisă privind votul la prezidenţiale a obţinut următoarele rezultate: Crin Antonescu – 36,3%, Mugur Isărescu – 22,7%, Dan Diaconescu – 15,2%, Mircea Geoană – 6,3%. Este interesant că procentele lui Antonescu şi ale lui Diaconescu nu diferă mult de cele obţinute prin întrebarea deschisă (Antonescu obţine ceva mai mult, dar tot semnificativ sub ponderea USL – de 54%, în acest sondaj -, ceea ce confirmă temerile exprimate mai sus).
Candidatul-surpriză apărut (or şti ei ceva?) pe listă este Mugur Isărescu, care pare a întruni opţiunile majorităţii simpatizanţilor PDL, din moment ce singurul pedelist autentic din listă, Theodor Stolojan, este cotat cu doar 5,6%. Toate astea rămân speculaţii, deoarece membrul PDL acreditat de către simpatizanţii partidului cu cele mai mari şanse pentru alegerile prezidenţiale nu pare (conform unei alte întrebări din chestionar) a fi Stolojan, ci Vasile Blaga. Nu putem şti cum s-ar fi distribuit opţiunile dacă lista l-ar fi cuprins pe Blaga în locul lui Stolojan.
Mircea Geoană, de această dată oficial în afara USL, întruneşte un scor semnificativ, dar inferior celui pe care îl primea atunci când era văzut ca un posibil candidat al USL, ceea ce dovedeşte (dacă era nevoie) că cele 5 milioane de voturi din 2009 n-au fost ale sale, ci ale partidelor care l-au susţinut.
Aşadar, despre prezidenţiale nu ştim (mai) nimic. 
Mircea Kivu este sociolog
