Legea gestionării câinilor fără stăpân – declarată azi neconstituţională de către judecătorii Curţii Constituţionale – conţinea formulări vagi, pe alocuri ilogice, şi impunea condiţii adoptatorilor de câini maidanezi mai dure decât cele necesare achiziţionării unui câine de rasă.
Astfel, articolul 8 din legea adoptată la sfârşitul lunii noiembrie precizează, la punctul 3, că adopţia unui câine din adăposturi nu se poate face fără respectarea cumulativă a mai multor condiţii. Prima este „prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostire a câinilor”. Documentul legislativ nu explică însă ce înseamnă „corespunzător” şi nu dă niciun detaliu cu privire la anumiţi parametri care ar trebui respectaţi.
A doua condiţie este „prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor”. Şi exprimarea acestui punct al legii rămâne vagă, fără a da detalii suplimentare. Un alt aspect de care un adoptator trebuie să ţină seama, potrivit legii, este „acordul asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 câini”.
Toate cele trei condiţii cerute de legea gestionării câinilor maidanezi făceau adopţia unui câine din adăpost mult mai grea decât achiziţionarea unui câine de rasă, de exemplu. Astfel de condiţii nu se cer persoanelor care îşi cumpără un câine de la un petshop, de exemplu. În acest caz nu este nevoie nici de dovada spaţiului corespunzător, a unui venit sau a acordului vecinilor.
Aceste condiţii au fost adăugate în lege de Comisia pentru Administraţia Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic din Senat. Membrii comisiei explică, potrivit raportului favorabil dat legii, că au adăugat aceste condiţii pentru că ele „responsabilizează adoptatorii, încurajează adopţiile reale, respectă dreptul de proprietare şi coproprietate al vecinilor şi contribuie la respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la sănătatea şi la bunăstarea animalelor.”
„Combinaţia” imposibilă
Legea prevede şi obligaţia plăţii unei taxe de către adoptatorul unui câine maidanez din adăposturi. Astfel, membrii Comisiei pentru Administraţia publică doreau „responsabilizarea persoanelor care revendică sau adoptă câini. Unităţile administrativ-teritoriale stabilesc la nivel local, prin hotărâri ale consiliilor locale, nivelul taxelor.”
Legea gestionării câinilor fără stăpân conţinea şi exprimări vagi şi confuze. De exemplu, alineatul 1 al articolul 7 preciza că patrupezii „pot fi păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora”.
Intre oricare dintre aceste variante ai pune prepoziţia „şi”, rezultatul rămâne fără sens. De exemplu, nu poţi eutanasia un câine şi apoi returna în teritoriu, după cum nu poţi nici să-l adăposteşti, dar în acelaşi timp să-l returnezi sau să-l eutanasiezi.
Explicaţia comisiei nu dezleagă misterul: „Se creează posibilitatea autorităţilor locale de a hotărî, în mod autonom, una dintre cele mai posibilităţi prevăzute sau o combinaţie a acestora”.
„România este un stat unitar, nu federal”
Sesizarea de neconstituţionalitate depusă de 124 de parlamentari ai Opoziţiei, la iniţiativa ONG-urilor pentru protecţia animalelor, atrăgea atenţia asupra mai multor neclarităţi şi contradicţii din lege.
Unul dintre reproşuri a fost faptul că forma aprobată de Camera Deputaţilor este fundamental diferită de forma iniţiatorului, adoptată de Senat în 2007, care prevedea ca numai „animalele bolnave incurabil vor putea fi eutanasiate”.
Astfel, au explicat contestatarii, s-a încălcat principiul bicameralismului şi s-a ajuns la „dezbaterea unui act normativ cu formă fundamental diferită, având un conţinut juridic diferit, inexistent în forma dezbătută de Senat.”
Un alt punct din sesizarea trimisă la Curtea Constituţională atrage atenţia că eutanasierea este contrară Convenţiei Europene pentru protecţia animalelor. Contestatarii legii au adus în atenţie şi faptul că legea permite trei variante posibile – cazarea în adăposturi, eutanasierea sau returnarea pe străzi, în funcţie de decizia comunităţii respective – şi se creează astfel „un cadru instituţional, profund neconstituţional, care favorizează eutanasierea”, având în vedere lipsa adăposturilor şi lipsa campaniilor de informare a populaţiei cu privire la drepturile animalelor.
„Rezolvarea eficientă şi de durată a situaţiei câinilor fără stăpân nu poate avea la bază mai multe metode care, cumulate fiind, să conducă la practici neunitare. România este un stat unitar, nu federal. Legea trebuie să se aplice unitar, la fel, la nivel naţional”, se precizează în sesizarea de neconstituţionalitate.
