În comparaţie cu Germania, pentru o emisie de obligaţiuni pe acelaşi termen, statul italian a plătit investitorilor la sfârşitul lunii decembrie 3,25% – iar emisia anterioară a Italiei, care a avut loc în noiembrie, a adus investitorilor o dobândă de 6,50%.
David Schnautz, un analist al băncii Commerzbank, a explicat pentru Bloomberg News succesul obligaţiunilor germane: „acest lucru arată cât de nervoase sunt pieţele mondiale. Există investitori care se tem atât de mult pentru banii lor încât preferă să doneze o mică parte din ei Germaniei numai ca să fie siguri că vor primi restul înapoi”, a declarat Schnautz. Emelia Sithole-Matarise, analistă a băncii ING, este de aceeaşi părere: „banii sunt depuşi în Germania, pentru că în acest moment este cel mai sigur loc din întreaga zonă euro”, a declarat aceasta cotidianului german Die Welt.
Dezechilibru în favoarea Germaniei
În timp ce restul Europei suferă în continuare urmările crizei financiare, Germania profită: conform unei prognoze recente a institutului IFO pentru Studii Economice, în 2012 economiile din Franţa, Spania, Italia, Belgia, Grecia, Portugalia şi Cipru vor înregistra o scădere – iar cea a Germaniei va creşte cu 0,4%.
Şi mai clară este diferenţa pe piaţa muncii: rata şomajului în zona euro a ajuns la 10,3% – în schimb în Germania, aceasta este de numai 7,1%. Astfel, Spania, cu o populaţie de 45 de milioane, are 4,42 milioane şomeri – iar în Germania sunt înregistrate numai 2,976 milioane de persoane fără muncă, la o populaţie de 82 de milioane.
Acest dezechilibru a dus la un nou val de emigranţi din statele din sudul Europei către Germania – mulţi dintre aceştia fiind muncitori calificaţi; în prima jumătate a anului 2011, numărul emigranţilor în Germania a crescut cu 19% – iar cel al cetăţenior greci dintre aceştia, cu 84%, conform publicaţiei germane Der Spiegel.
Criza zonei euro a adus însă şi un câştig material Germaniei: deşi, pe de o parte, cererea pentru produse de import în zona euro, în care se duc circa 40% din exporturile germane, a scăzut, totodată şi moneda comună a înregistrat o scădere în raport cu alte valute, produsele germane devenind aşadar mai ieftine pe pieţele străine. Astfel, în noiembrie exporturile germane au crescut cu 2,5% faţă de luna anterioară – şi cu 8,3% faţă de luna noiembrie 2010.
Câştigătorul-surpriză al zonei euro: Austria
Pe de altă parte, un studiu al firmei de consultanţă McKinsey asupra introducerii monedei comune în zona euro, publicat de cotidianul Die Welt, ajunge la o concluzie surprinzătoare: toate ţările care au adoptat moneda au profitat de pe urma ei – inclusiv cele lovite acum de criză, precum Portugalia sau Grecia; fără moneda comună, produsul intern brut al acestora ar fi fost în 2010 şi mai scăzut.
Conform directorului filialei germane al companiei, Frank Mattern, „nu numai Germania a profitat – alte ţări au câştigat chiar şi mai mult; din această cauză, salvarea uniunii monetare este în interesul tuturor statelor din zona euro”. Calculele analiştilor de la McKinsey au arătat că o combinaţie din mai multă disciplină fiscală şi reforme structurale ale statelor-problemă au dus la o creştere economică mai mare şi o îndatorare a statului mai redusă decât dacă acestea ar fi păstrat monedele naţionale.
Numai în anul 2010, prosperitatea statelor din zona euro a crescut cu 332 miliarde euro – respectiv 3,6% din produsul intern brut al zonei. Deşi efectul cel mai pozitiv a fost înregistrat în Germania (165 miliarde euro sau 6,6% din PIB), marele câştigător din punct de vedere al procentajului a fost Austria, cu 7,8% din PIB. În schimb, PIBul Greciei a crescut cu numai 0,1%, iar cele ale Franţei şi Spaniei, cu 0,7%.
Motivele creşterii sunt un comerţ mai intens, dobânzi mai scăzute şi dispariţia costurilor tehnice, de exemplu cele pentru asigurarea riscurilor valutare. După cum explică Eckart Windhagen, unul dintre autorii studiului, „o uniune monetară nu este un joc de sumă zero, în care cineva trebuie să piardă pentru ca altcineva să câştige” – deoarece statele din zona euro nu concurează numai între ele, ci cu întreaga lume.