Deși cifrele au scăzut semnificativ în ultimii 10 ani, România se află încă în topul țărilor europene în ceea ce privește numărul de avorturi. Implicarea deficitară a statului în programele de prevenție le costă scump pe femei. Statisticile arată că persoanele de sex feminin iau decizia de a face avort fie din lipsa de cunoştinţe privind contracepţia, fie din motive financiare sau de statut marital.
Peste două mii de persoane au participat, pe 25 martie, în Bucureşti, la „Marşul pentru Viaţă“, o manifestare organizată de Coaliţia pentru familie atât în Capitală, dar şi în peste 280 de oraşe. Deşi organizatorii susţin că nu este vorba de acţiuni anti-avort, ci despre necesitatea sprijinirii femeilor în „criză de sarcină“, politicienii români încearcă să schimbe legislaţia, chiar cu riscul unei reîntoarceri în timpurile sumbre ale dictaturii dinainte de 1989, când multe românce şi-au pierdut viaţa sau au rămas schilodite pe viaţă în urma unor chiuretaje clandestine. Şi acest lucru se întâmplă în contextul în care în majoritatea ţărilor europene avortul este un drept fundamental al femeilor, iar în Polonia au avut loc recent proteste masive după interzicerea totală a avorturilor.
În România a scăzut numărul de cabinete de planning familial – în jur de 200 la nivelul întregii ţări, dintre care câteva zeci sunt în Bucureşti. Chiar şi acestea au fost lăsate de izbelişte de autorităţi, în ultimul an şi jumătate nemaiprimind contraceptive gratuite şi nici măcar prezervative. La rândul lor, medicii de familie sunt sufocaţi de birocraţia excesivă şi nu mai au timp de consiliere, iar femeile preferă să meargă direct la specialistul în obstretică-ginecologie în situaţii-limită, cum ar fi o întrerupere de sarcină, care ar fi putut fi prevenită prin informare şi educaţie sexuală.
În general, statisticile arată că persoanele de sex feminin iau decizia de a face avort fie din lipsa de cunoştinţe privind contracepţia, fie din motive financiare sau de statut marital. La ora actuală, în spitalele din România se fac, în medie, 185 de întreruperi de sarcină în fiecare zi.
Planning-ul familial, uitat de statul român
Statisticile arată că româncele au, în medie, 38 de contacte sexuale neprotejate pe an. În plus, 27% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 16 şi 49 de ani au apelat la avort, dintre care 8% au recurs de cel puţin patru ori la o întrerupere de sarcină. De cele mai multe ori este vorba de lipsa de informare, mulţi specialişti atrăgând atenţia că statul român ar trebui să ia în serios legiferarea educaţiei privind sănătatea reproducerii şi a sexualităţii.
Dr. Dorina Blaja, medic specializat în planificare familială la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ilfov, a declarat pentru „România liberă“ că, în prezent, planificarea familială în România este dezastruoasă, în condiţiile în care adresabilitatea către acest tip de consiliere a scăzut foarte mult, spre deo-sebire de acum 10-15 ani: „În 2000, aveam şi 25 de paciente la uşă pe zi, le făceam bonuri de ordine, pe când acum vin 4-5 tinere şi femei“. Printre motive, specialistul enumeră faptul că „autorităţile şi forurile de conducere nu se mai ocupă de planificare familială, nu mai avem contraceptive gratuite de peste un an şi jumătate şi nici măcar prezervative nu putem oferi. Noi tot întrebăm la direcţiile sanitare, dar nu ne dă nimeni nicio explicaţie, nu se ştie nimic. Pacientele sunt îndrumate mai ales spre secţiile de ginecologie, unde nu se face o consiliere standard. Unele spitale nici nu mai au fonduri pentru contraceptive subvenţionate, care pot fi achiziţionate la un preţ mai mic decât în farmacii. Lipseşte educaţia sanitară sexuală, dar eu mi-am propus ca şi în acest an să susţin cursuri şi conferinţe în şcoli şi licee”.
Doctorița Blaja, care are o experienţă de 24 de ani în planificare familială, atrage atenţia că nu este indicat să se ia contraceptive fără o evaluare medicală de specialitate şi în nici un caz urmând sfaturile unor persoane neavizate: „Normal este ca femeile să vină la un cabinet de planificare medicală, unde avem timp să discutăm fiecare caz în parte şi suntem instruiţi pentru a face consiliere. Nu le trebuie bilet de trimitere, iar toate datele personale sunt confidenţiale. Noi le expunem metodele de contracepţie, le întrebăm ce le interesează, ce ar prefera, bineînţeles în funcţie de contraindicaţii. Dacă au contraindicaţii, le consultăm, le facem fişă, tot ce trebuie, iar dacă este cazul le trimitem să facă şi alte investigaţii paraclinice“.
Costuri şi riscuri
O femeie care a împlinit vârsta de 18 ani poate face avort în orice clinică de ginecologie, iar costurile diferă de la o clinică la alta şi de tipul de întrerupere de sarcină. Comparativ cu anii trecuţi preţurile au crescut şi, în medie, o întrerupere de sarcină la cerere variază între 100 şi 700 de lei în spitale şi poate depăşi 1.000 lei în clinicile private. De exemplu, la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie Filantropia un chiuretaj uterin la cerere, cu anestezie locală costă 200 lei, în timp ce unul cu anestezie general costă 350 lei. La Spitalul de Urgență Pantelimon, un avort cu anestezie locală costă 200 lei, în timp ce un avort cu anestezie generală costă 250 lei. La Spitalul Clinic „Gheor-ghe Polizu“ un chiuretaj la cerere cu anestezie locală are prețul de 350 lei, iar unul cu anestezie totală costă 450 lei. La spitalul Elias, un chiuretaj biopsic costă 550 lei, în timp ce unul postpartum se ridică la 700 lei.
Medicul ginecolog Roxana Al-Momani a precizat pentru „România liberă“ că avortul se poate face la femei care au o sarcină cu vârsta între 6 şi 12 săptămâni. Ea a explicat că, fiind o manevră chirurgicală, există o serie de consecinţe fizice imediate, printre care: leziuni inflamatorii ale aparatului genital, hemoragie abundentă, perforaţie uterină, infecţia uterului, a trompelor sau a ovarelor. „Consecinţele medicale post–operatorii variază de la hemoragie prelungită, boală inflamatorie pelvină, tulburări menstruale, sinechie uterină (lipirea pereţilor uterului – n.r.) , până la probleme la sarcinile ulterioare, precum sterilitate, sarcini extrauterine, avorturi spontane sau naşteri premature“ – susţine dr. Roxana Al-Momani.
În plan psihologic, există o serie de consecinţe grupate de specialişti sub termenul de „sindrom post-avort“. Acestea reprezintă un ansamblu de stări emoţionale negative intense legate de sentimente de vinovăţie şi pierdere irecuperabilă, frustrare, depresie, pesimism sau teamă nejustificată. În plan afectiv se manifestă prin labilitate emoţională sau pierderea respectului față de sine, putând determina apariţia unei nevroze anxios-depresive, dar şi destrămarea relaţiei cu partenerul și familia. În plus, în cele mai multe cazuri apar o serie de reacţii traumatice manifestate prin tulburări de somn, tulburări de dispoziţie şi tulburări de dinamică sexuală.
Normative în țările Uniunii Europene
Din punct de vedere al legislaţiei privind avortul, ţările UE se împart în trei grupe.
În prima grupă se află Malta, Irlanda şi Polonia, la care se adaugă Irlanda de Nord, ţări în care este interzis avortul, cu excepţia unei sarcini apărute în urma unui viol sau incest şi dacă fătul are malformaţii grave sau dacă viaţa şi sănătatea mamei sunt puse în pericol.
Grupul al doilea include statele în care se pot face avorturi în anumite condiţii: Cipru, Insulele Feroe, Finlanda, Luxemburg, Spania, Portugalia şi Marea Britanie. De exemplu, în Luxemburg, femeia trebuie consiliată cu privire la alternative şi trebuie să aştepte 7 zile până la avort, fiind frecvente şi „obiecţiile de conştiinţă“, cel mai adesea din motive religioase.
În grupul al treilea se află restul statelor UE, în care avortul este disponibil „la cerere“. Din acesta fac parte ţări foste comuniste, cu excepţia Poloniei: Letonia, Lituania, Estonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria şi România. În grup sunt şi ţări cu tradiţie democratică şi liberală, precum Austria, Belgia, Olanda, Italia, Germania, Franța, Grecia, Suedia şi Danemarca. De exemplu, în Cehia şi Slovacia nu se pot face două întreruperi de sarcină în mai puţin de șase luni, decât dacă femeia are peste 35 de ani sau a avut două naşteri.
Reglementări legale în România
În România, legalitatea avortului a cunoscut mai multe schimbări în ultimul secol, trecând de la reglementarea expresă la interzicerea aproape totală. În anul 1957, Marea Adunare Națională a legalizat avorturile la cerere, prin Decretul nr. 463/1957 privind încuviințarea întreruperilor de sarcină. Ulterior, în anul 1966 avortul a fost interzis aproape în totalitate prin Decretul nr. 770/1966 pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii. A urmat apoi o perioadă foarte lungă până când femeile din România să poată recurge din nou la această măsură, în mod legal: finalul epocii comuniste în țara noastră a dus la abrogarea multora dintre actele normative adoptate în această perioadă, acte printre care se numără și Decretul nr. 770/1966. Astfel, legalizarea avortului a fost posibilă de la finalul anului 1989 pentru toate femeile din România.
În cazul mamelor minore mai mici de 16 ani, acestea vor avea nevoie de prezența părinților sau a reprezentantului legal dacă vor să își exprime consimțământul pentru avort. Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „pentru a fi supus unei metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic (…) pacientului i se solicită acordul scris“, iar vârsta legală pentru exprimarea consimțământului informat este de 18 ani.
Conform prevederilor legislative actuale, întreruperea cursului sarcinii (altfel spus, avortul) trebuie să fie realizată în anumite condiții, pentru ca cel care îl săvârșește să nu comită o infracțiune:
– avortul se realizează numai în instituții sau cabinete medicale autorizate în acest scop;
– persoana care face intervenția trebuie să aibă calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie și drept de liberă practică medicală în această specialitate;
– sarcina nu trebuie să fi depășit a 14-a săptămână (însă se poate întrerupe și o sarcină mai avansată, dacă este impusă de sănătatea mamei sau a copilului ori se face în scop terapeutic, dar cu respectarea tuturor celorlalte condiții);
– trebuie să existe consimțământul femeii însărcinate, în orice condiții, și să nu îi fie cauzate acesteia, prin intervenție, vătămări corporale sau chiar moartea.
Orice intervenție medicală (ori tentativă) în scopul avortului realizată fără îndeplinirea acestor condiții atrage răspunderea penală a celui care a făcut intervenția, iar pedepsele prevăzute de Codul Penal sunt închisoarea (de până la 12 ani, în anumite cazuri) și interzicerea exercitării unor drepturi. Concret, medicul care face un avort fără să îndeplinească condițiile de mai sus riscă să rămână fără drept de practică.
Statistici
Numărul avorturilor, în scădere
În 1990, după liberalizarea avorturilor, în România s-au înregistrat 992.263 de întreruperi de sarcină. Atunci, s-a creat un grup de lucru mixt, format din autorități și ONG-uri, în cadrul căruia s-a oferit contracepție gratuită pentru grupuri vulnerabile (șomere, studente, femei cu venituri reduse), s-au făcut campanii de informare și s-au format cadre medicale.
Zece ani mai târziu, s-au înregistrat 101.271 avorturi, iar în 2015 s-au înregistrat 70.885. România se afla, în 2014, pe locul trei în Uniunea Europeană și pe locul cinci în Europa la întreruperi de sarcină, conform Eurostat.
Situația este problematică la adolescente, cu vârste sub 15 ani, unde România se află pe locul întâi la întreruperi de sarcină. În 2014, în România s-au înregistrat 422 de avorturi, iar pe locul doi se află Germania, cu 337 avorturi.
Util
Indicaţii pentru avortul terapeutic
– sarcina pune în pericol viaţa gravidei, acesta neputând fi înlăturat prin alt mijloc;
– unul dintre părinţi suferă de o boală gravă ce se transmite ereditar sau este susceptibilă de a induce fătului malformaţii grave;
– gravida a urmat un tratament medicamentos care poate afecta dezvoltarea normală a fătului;
– gravida suferă de o infirmitate sau de o invaliditate gravă (psihică sau senzorială);
– gravida are peste 45 de ani.
BENEFICII
Cabinetele de planificare familială oferă servicii gratuite
Un cabinet de planificare familială oferă o multitudine de servicii gratuite atât cuplurilor, cât şi femeilor. Medicul poate face şi diagnosticul clinic şi paraclinic de sarcină, iar în cadrul consultaţiei se fac mai multe tipuri de consiliere, în funcţie de nevoile pacientelor:
– consiliere premaritală;
– consiliere privind contracepţia;
– consiliere pre şi post-abortum (avort);
– consiliere privind bolile cu transmitere sexuală (prevenţie şi tratament);
– consiliere privind sarcina şi naşterea;
– consiliere pe probleme de menopauză.
CIFRE
Ce metode contraceptive preferă româncele
– 48% din românce folosesc metode contraceptive ad-hoc (utilizate în timpul sau imediat după contactul sexual) – prezervativ, metoda retragerii, contracepţia de urgenţă, spermicide vaginale.
– 26% din femei folosesc metode de contracepţie hormonală, iar un procent dintre acestea recurg la „pilula de a doua zi“.
– 59% din românce preferă să-şi asume riscurile unei sarcini nedorite decât să aleagă contracepţia hormonală.
