Deşi anunţul conducerii militare a Egiptului că va pune la dispoziţia băncii naţionale suma de un miliard de dolari pentru a susţine moneda naţională se vroia a fi un semn din partea armatei că face tot posibilul pentru a uşura situaţia financiară a populaţiei, el a stârnit totuşi şi numeroase critici la adresa militarilor, relatează cotidianul american The New York Times. astfel, Ragui Assaad, un economist egiptean de la universitatea din Minnessota, a declarat ziarului american că „dacă armata poate să acorde un împrumut de un miliard de dolari, înseamnă că are o sumă mult mai mare la dispoziţie”.
Într-adevăr, forţele armate egiptene, ale căror conturi nu au mai fost supuse unui control public sau parlamentar din 1952, au construit un gigantic imperiu comercial: ministerul Apărării deţine acţiuni ale unor companii producătoare de maşini şi tehnologie electronică, precum şi hoteluri, staţiuni pe litoral sau fabrici de apă minerală.
Sub guvernarea lui Hosni Mubarak, armata a sărit adeseori în ajutorul statului – reţeaua de brutării a acesteia distribuind în repetate rânduri pâine gratuită, nu în ultimul rând şi în avantajul propriei imagini. De altfel, şi în cazul recentului împrumut se poate vorbi despre promovarea imaginii: odată cu oferta „generoasă”, armata a anunţat construcţia unei autostrăzi în valoare de 1,3 miliarde dolari şi trimiterea de ajutoare către oraşul Aswan, care a fost recent victima unei inundaţii.
Pentru economia egipteană, ajutorul este oricum binevenit: conform unor consilieri economici ai guvernului, citaţi de New York Times, rezervele valutare ale statului se află într-o stare deplorabilă; dacă înainte de revoluţia din ianuarie acestea însumau circa 30 miliarde dolari, în octombrie ele ajunseseră la 22 miliarde iar la sfârşitul lui ianuarie 2012 vor scădea la numai 15 miliarde. Dintre acestea, 5 miliarde vor fi folosite pentru a acoperi datorii restante – iar cele 10 miliarde rămase nu vor fi suficiente pentru a asigura stabilitatea monedei naţionale. S-ar putea, aşadar, ca armata să fie în curând nevoită să intervină din nou – acum că a dovedit că are cu ce.
