”Este nevoie de alinierea permanentă a rolului și misiunilor SRI la regulile jocului democratic. Primii pași au fost deja făcuți, lucrurile vor continua…”
Când am auzit, săptămâna trecută, aceste cuvinte rostite de directorul SRI, Eduard Hellvig, cu ocazia bilanțului acestui serviciu secret pe anul 2016, am fost aruncat, fără voia mea, înapoi în anii '90. Părea că SRI tocmai ieșise din bezna comunismului și promitea să nu ducă mai departe tradiția fostei Securități, de distrugătoare de vieți și destine, să învețe să fie un serviciu secret democratic, să respecte drepturile și libertățile fundamentale, în special viața privată a indivizilor, să descopere și să anihileze pericolele la adresa siguranței naționale, să lupte cu corupția fără a avea partizanate și fără a influența jocul politic.
Să auzi aceste cuvinte la aproape 28 de ani de la Revoluția din decembrie '89, din gura unui șef de serviciu secret al unei țări membre UE și NATO, îți dă fiori pe șira spinării. Nu poți să nu te întrebi ce a fost înainte. În ce fel nu a respectat SRI regulile jocului democratic? Cât de mari au fost prejudiciile și, poate mai important, de ce natură au fost pagubele?
Primul care a remarcat gravitatea declarațiilor, chiar dacă doar aluzive, ale lui Eduard Hellvig a fost Horațiu Pepine, cunoscutul publicist al ”Deutsche Welle”. Este foarte posibil ca directorul SRI să se fi referit la domeniul Justiției atunci când a sugerat comportamentul nedemocratic de până acum al acestui serviciu secret. E doar o speculație, care are toate șansele să rămână în acest stadiu, având în vedere că, în România, controlul civil asupra serviciilor secrete este o glumă. O glumă proastă.
Mai mult decât atât, protocoalele pe care SRI le-a încheiat cu Ministerul Public în domeniul combaterii corupției, ca amenințare la adresa securității naționale, sunt secrete și nicio instituție nu dă semne că ar dori desecretizarea. Responsabilii cu comunicarea publică a SRI ne dau asigurări că aceste protocoale conțin elemente logistice, se referă la resursele, umane și de natură tehnică, angajate de SRI în lupta cu corupția. Păi, dacă nu există prevederi scandaloase în aceste protocoale, dacă SRI nu se simte cu musca pe căciulă, de ce atâta secretomanie? Și de ce ne anunță Eduard Hellvig că serviciul secret se va comporta democratic abia în 2017?
Ar fi foarte interesant să știm, de pildă, dacă doar suspecților de corupție li s-au aplicat metode nedemocratice. Sau au avut de suferit și oameni mai presus de orice îndoială? Ar trebui să existe, totuși, în România secolului XXI o instituție care să poată răspunde la această întrebare în mod onest. Dacă nu există – și este evident că nu există -, ar trebui creată cât mai rapid.
Au mai fost două obiective ale SRI, oarecum complementare, menționate de directorul său. Merită să le punctăm, deoarece pare că nu au fost îndeplinite în ultimii ani:
1) ”SRI să își regăsească locul firesc într-o societate democratică, acela de furnizor de informații pentru decidenții statului, de avertizor timpuriu asupra riscurilor, de promotor al intereselor naționale de securitate.”
2) ”Este important pentru întreaga societate ca toate activitățile SRI să se încadreze strict în limitele Constituției și legilor care stabilesc clar granițele în interiorul cărora instituția noastră este chemată să opereze.”
Dacă Eduard Hellvig crede că aceste declarații de bune intenții sunt suficiente pentru a recredibiliza SRI, se înșală amarnic. Serviciul a trecut prin scandaluri mult prea grave în ultima vreme pentru a fi considerat de opinia publică drept un model de onestitate. Deunăzi, prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, mergea în vacanțe exotice cu primul infractor al țării, Sebastian Ghiță. A investigat justiția din afara ”câmpului tactic” relația dintre cei doi, posibilele infracțiuni săvârșite de Florian Coldea? De altfel, nu avem niciun ofițer SRI de rang înalt anchetat pentru corupție în momentul de față. Sunt aceștia niște indivizi fără pată sau beneficiază de protecția Sistemului?
Actualul director al SRI a făcut câteva lucruri bune de când și-a preluat mandatul. A schimbat ofițeri de prim-rang, pe care i-a înlocuit cu tineri obișnuiți să lucreze cu serviciile partenere din Occident, a numit un nou prim-adjunct cu un CV promițător. Nu este însă suficient.
Testul cel mai important îl reprezintă elaborarea noilor legi ale siguranței naționale. Dacă SRI nu va încerca să influențeze dezbaterea parlamentară, adică nu se va implica în câmpul tactic al politicii, dacă va accepta crearea unor mecanisme eficiente de control civil asupra sa, dacă își va restrânge activitatea doar la terorism și siguranță națională, dacă va accepta să nu mai aibă firme sub acoperire, prin care să distorsioneze piețele, atunci, poate, opinia publică va fi convinsă că acest serviciu secret a redevenit democratic. Promisiunile directorului SRI, laudele președintelui Klaus Iohannis și ascunderea sub preș a gunoiului nu sunt suficiente. Dacă nu se vor întâmpla toate aceste lucruri, românii nu vor putea fi păcăliți. Vor știi că nu e vorba de nicio modernizare a SRI, ci doar de o rotație a găștilor în fruntea sa.
