Nu ştim dacă astăzi, când ziarul nostru apare la chioşcuri dacă moneda euro a fost salvată sau dacă i se pregătesc funeraliile, dar ştim dincolo de orice îndoială rezonabilă – vorba procurorului – că a lăsa ţara pe unor unor populişti iresponsabili ca Ponta &Antonescu ar fi sinucidere naţională. Aşa că mai bine facem ţara cadou noului Imperiu Habsburgic decât s-o lăsăm la mila P&A.
Despre Crin Antonescu nu mai avem ce adăuga după descrierea făcută tulburatului şef de partid pseudo-liberal de către Neagu Djuvara, un alt intelectual despre care suntem siguri că C.A. va descoperi că este „laş‘‘, „în căutare de stăpân‘‘, „vândut lui Băsescu‘‘ şi alte calităţi care îl vor plasa în compania infamantă a unor Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu sau H.R. Patapievici. Toate acestea se vor întâmpla pe măsură ce admiraţia lui C.A. pentru Ion Iliescu va spori şi se va întări pe zi ce trece. Nu mai e mult – cu voia Înaltei Curţi – până când îl vom vedea pe onorabilul făcând zid – aşa cum cerea dăunăzi Iliescu însuşi – în jurul lui Adrian Năstase, condamnat pe nedrept de Justiţia aservită dictatorului, tiranului sau, pardon, bampirului.
Pentru că în preajma celor doi te cuprinde sentimentul melancolic că te afli în prezenţa unor copii nereuşite ale personajului lui Caragiale. Copii ale unei copii a unor copii ale unei Idei, chiar şi Platon şi-ar lua lumea în cap în faţa abisului de substanţă al celor doi.
Am mai atras atenţia din acest loc şi vom continua să o facem de câte ori va mai fi nevoie asupra faptului că toată strategia economică (deşi strategie este un cuvânt prea pretenţios) P&A se sprijină, pentru a explica privaţiunile economice ale românilor pe un singur raţionament: «„Dacă criza nu există, atunci „Este vina lui Băsescu‘‘ or „Criza nu există‘‘ deci, „E vina lui Băsescu‘‘.» Este aşadar vital pentru P&A ca pentru a menţine cu oarecare credibilitate pretenţia că „E vina lui Băsescu‘‘, trebuie să se agaţe cu ghearele şi cu dinţii de pretenţia că „Criza nu există‘‘. Din păcate, realitatea crizei continuă să se streacoare neinvitată pe scena publică românească, fie şi la mâna a doua, din relatările românilor care au luat contact direct cu ea căutându-şi fără succes o slujbă în Occident sau din relatările de presă. Pentru a împiedica alegătorii să deschidă ochii asupra realităţii nemiloase a crizei, P&A trebuie să le acopere în permanenţă orizontul cu perdele de fum retorice. Intră în scenă Caţavencu: „Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… […] În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… […] Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… ‘‘. Şi acum, cu scuzele de rigoare, iată-l şi pe Ponta, biet epigon al unei ficţiuni: „De ce [Băsescu n.n] induce opinia publică în eroare cu privire la criza din Europa, uitând să arate că principala cauză a problemelor din România este actuala guvernare şi nu discuţiile dintre Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy? […] Acum, din nou sunt transmise mesaje mincinoase despre pericolele externe care ne ameninţă. Traian Băsescu a făcut lobby pentru proiecte controversate şi a lansat iar o apologie a măsurilor de austeritate arătând că este mai bine să tai salarii şi pensii…‘‘ Domnului Ponta nu-i vine la socoteală că Europa este pe cale să facă implozie sub povara datoriilor suverane şi nici că această criză s-a născut din marea iluzie a Stângii europene şi americane că poţi consuma la nesfârşit mai mult decât produci. Toată povestea asta cu criza, austeritatea, disciplina bugetară pur şi simplu stă în calea planurilor coteriei pesedisto-peneliste de a-l da jos pe Băsescu şi a pune mâna pe putere. Ăsta este singurul lucru care contează, singura raţiune politică de a fi a celor doi caţavenci. Dacă nu ar fi un clişeu, cineva ar fi tentat să exclame: „Curat murdar!‘‘.
Dar să lăsăm cortina să cadă peste zbaterile meschine ale celor doi şi s-o ridicăm deasupra sălii în care se desfăşoară una din cele mai dramatice reuniuni ale şefilor de stat sau de guvern de când există Uniunea Europeană. După carnagiul de noaptea trecută, sunt posibile trei rezultate: 1. Merkel şi Sarkozy îşi impun punctul de vedere şi atunci vom avea un nou Imperiu Habsburgic din care România va fi fericită să facă parte confruntată cu întunericul de la Est. 2. UE se rupe în două sau chiar în trei cu o Românie aruncată brutal la periferie şi 3. Totul se termină într-un haos general şi Europa trebuie reconstruită din ruine – cu sau fără România – pe alte temeiuri şi într-un alt regim constituţional. Curat constituţional! Muzica!
