Mii de oameni s-au adunat sâmbătă seara pe străzile Romei pentru a sărbători împreună demisia fostului premier Silvio Berlusconi, considerat de mulţi vinovatul principal pentru dramatica situaţie financiară în care se află Italia.
„Bufon”, „clovn”, „gangster”, „mafiot”, au scandat demonstranţii, fluturând steaguri naţionale şi creând o atmosferă care semăna mai curând cu euforia venită în urma unui triumf al echipei naţionale de fotbal decât cu o schimbare politică. La ora 21, Berlusconi ajungea la palatul prezidenţial, pentru a-i înmâna demisia sa preşedintelui Giorgio Napolitano. Circa 40 de minute mai târziu, preşedintele anunţa că a acceptat demisia premierului, încheind astfel un capitol al politicii italiene care a durat aproape 20 de ani.
O moştenire grea
În cursul zilei de ieri, Napolitano, în vârstă de 86 de ani, a programat nu mai puţin de 19 întâlniri cu reprezentanţi ai diverselor partide, pentru a obţine, până la sfârşitul serii, un consens asupra celui care îi va urma lui Silvio Berlusconi în fruntea guvernului statului. Graba lui Napolitano se datorează dorin-ţei sale de a avea un guvern nou înainte de deschiderea burselor, luni, pentru a evita o nouă panică şi o posibilă nouă creştere a randamentului obligaţiunilor italiene pe termen de zece ani – care ar echivala cu o scumpire a datoriilor.
Urmaşul lui Berlusconi nu va avea o misiune uşoară: datoriile acumulate de Italia însumează 120% din produsul intern brut, în timp ce economia ţării a crescut în ultimii 15 ani în medie cu 0,75% pe an; totodată, noul premier va trebui să implementeze măsurile de austeritate adoptate sâmbătă seară, la cererea lui Silvio Berlusconi, de Senatul de la Roma.
Acestea prevăd economisirea a 59,8 miliarde euro, cu scopul de a obţine un buget balansat până în 2014. Printre ele se numără: creşterea taxei de valoare adăugată de la 20% la 21%; creşterea preţului carbu-ranţilor; vânzarea unor pro-prietăţi ale statului; îngheţarea salariilor din sectorul public până în 2014; creşterea vârstei pensionării pentru femei, până în 2026, de la 60 la 65 de ani; măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, care vor include o limită de 2.500 de euro pentru plata în bani gheaţă şi impunerea unui impozit special pentru sectorul energetic.
Italianul prusac
Favoritul majorităţii partidelor este Mario Monti, preşedintele Universităţii Bocconi din Milano şi consilier al băncii Goldman Sachs şi al gigantului Coca-Cola. Numele lui Monti este însă mai ales cunoscut datorită funcţiei de comisar european pentru Competiţie, pe care acesta a deţinut-o între 1999 şi 2004; Monti a purtat numeroase lupte cu companii acuzate de constituirea unui monopol, reuşind să impună o pedeapsă record de 497 milioane euro companiei Microsoft, acuzată de violarea legii competiţiei.
„Expertiza sa tehnică, intelectul ascuţit precum şi abilităţile sale diplomatice l-au făcut unul dintre cei mai binevăzuţi oficiali europeni”, conform agenţiei de ştiri Reuters – citându-l pe un fost colaborator al lui Monti, care a declarat că acesta „avea un mod nu prea italian de a face lucrurile, care i-a şi adus porecla «italianul prusac»”. Conform cotidianului britanic The Guardian, Monti ar urma să conducă un guvern tehnocrat până la următoarele alegeri, care vor avea loc în 2013.
Monti are susţinerea Partidului Democrat (de centru-stânga), precum şi al mai multor partide mici de centru. De asemenea, partidul lui Silvio Berlusconi, PDL, este dispus să îl sprijine pe Monti în cazul în care acesta îşi va limita atribuţiile guvernamentale la implementarea pachetului de reforme. Opoziţia iniţială a partidului Lega Nord, care a făcut până acum parte din coaliţia de guvernământ a lui Berlusconi, pare să se fi ameliorat, un purtător de cuvânt al partidului declarând că decizia finală va fi luată după ce se va cunoaşte programul lui Monti.
Oricum, notează agenţia Reuters, Monti nu va avea o guvernare uşoară – „el necesitând susţinerea unui parlament care nu şi-a făcut în ultimii ani o reputaţie prea bună în privinţa responsabilităţii faţă de cetăţeni”.
