Filmul „Jose şi Pilar”, despre scriitorul Jose Saramago şi soţia lui, va fi proiectat, marţi, la Museum of Modern Art (MoMA) din New York, informează un comunicat al Polirom, editură care i-a dedicat scriitorului o serie de autor, relatează Mediafax.
Proiecţia încheie „Săptămâna Jose Saramago” la New York – un omagiu adus scriitorului, printr-o serie de manifestări care au inclus expoziţii, concerte şi dezbateri literare.
Filmul „Jose şi Pilar”, inspirat de povestea de dragoste dintre laureatul Nobelului literar şi soţia sa, Pilar del Rio, este propunerea Portugaliei la cea de-a 84-a ediţie a Premiilor Oscar. Primit cu entuziasm atât de critici, cât şi de public, filmul a fost produs de casa de film a fraţilor Almodovar, avându-l drept coproducător pe regizorul brazilian Fernardo Meirelles. Regia filmului este semnată de Miguel Goncalves Mendes.
„Este un film atât de bine construit, încât uneori ai senzaţia că citeşti un roman”, scrie Variety. Filmul a fost nominalizat de Academia Braziliană de Cinema pentru cel mai bun documentar, cel mai bun montaj şi cea mai bună coloană sonoră.
Jose Saramago s-a născut pe 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea premiului Nobel pentru literatură (1998). După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu „Manual de pictură şi caligrafie”. „Ridicat de la pământ” (1980) îi aduce recunoaşterea în spaţiul lusitan şi impune fraza şi punctuaţia care vor constitui ulterior marca inconfundabilă a stilului său. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu „Memorialul mînăstirii” (1982; Polirom, 2007), care, alături de „Anul morţii lui Ricardo Reis” (1984; Polirom, 2003, 2008) şi „Istoria asediului Lisabonei” (1989; Polirom, 2004, 2009), formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”.
În 1991 publică „Evanghelia după Isus Cristos” (Polirom, 2003), cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu „Pluta de piatră” (1986; Polirom, 2002) şi urmată de „Eseu despre orbire” (1995; Polirom, 2005, 2008), „Toate numele” (1997; Polirom, 2002, 2008), „Peştera” (2000; Polirom, 2005, 2009), „Omul duplicat” (2002), „Eseu despre luciditate” (2004; Polirom, 2008) şi „Intermitenţele morţii” (2005; Polirom, 2007, 2009).
„Într-un fel, se poate spune că, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, carte după carte, am reuşit cu succes să implantez în omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred că fără ele n-aş mai fi cel care sunt azi; fără ele poate că viaţa mea n-ar fi reuşit să devină altceva decât o schiţă imprecisă, o promisiune care, ca atâtea altele, n-ar fi rămas decât o promisiune”, spunea Jose Saramago.
Scriitorul portughez a încetat din viaţă pe 18 iunie 2010, la vârsta de 87 de ani. Saramago locuia în Lanzarote, Spania – unde a şi murit -, din 1993, împreună cu soţia lui, jurnalista Pilar del Rio. Acesta s-a autoexilat în urma polemicii create în Portugalia de publicarea romanului „Evanghelia după Isus Cristos”, cenzurat de autorităţi.
În 2008, la Editura Polirom a fost inaugurată seria de autor „Jose Saramago”. Următorul volum plănuit să apară în traducere în seria de autor „Jose Saramago” este controversatul roman „Cain”. Totodată, în martie 2012, Editura Polirom, alături de celelalte ţări în care au apărut în traducere cărţile lui Jose Saramago, pregăteşte cititorilor o surpriză editorială.
