Am poposit în vară pentru câteva zile în Delta Dunării, pentru a lua pulsul pieţei imobiliare, dar şi pe cel al pensiunilor care au împânzit satele din împrejurimi.
Nici în Deltă criza nu a iertat, a îngheţat vânzarea terenurilor şi a caselor din Deltă, iar singura şansă pentru ca localnicii să ducă un trai cât de cât decent este turismul rural. M-am molipsit de optimism de la diferiţi proprietari de pensiuni, care mi-au spus că se poate trăi bine în aceste locuri. De altfel, terenurile din Delta Dunării nu s-au mai vândut de când a început criza. Suntem în 2011 în 2007 terenurile intravilane din satele Deltei se vindeau ca pâinea caldă, chiar dacă preţurile atingeau frecvent 150 euro/mp. Dar vremurile s-au schimbat, şi dacă pe atunci cumpărătorii se băteau pe fiecare mp, iată că azi există oferte şi de 30 euro/mp, iar doritorii sunt din ce în ce mai puţini.
Nu sunt clienţi pentru case
În localitatea Băltenii de Sus, aflată la 20 de kilometri de Tulcea, se poate ajunge cu maşina sau cu vaporul. Este un sat mic, devenit şi el turistic, ca şi celelalte aflate în Deltă, care se impune totuşi prin câteva pensiuni, unele din păcate neterminate încă, dar şi prin numeroase vile ridicate de localnicii cu bani, proveniţi chiar şi din Ardeal. La Băltenii de Sus, Dunărea trece nepăsătoare, faţă de bucuriile sau necazurile oamenilor satului. La intrare m-a întâmpinat o vilă cu etaj şi magazin la parter. Am concluzionat că teritoriul aparţine unui om cu stare şi un trai fericit, dar mă înşelasem. Mi-a ieşit în întâmpinare doamna Rodica Raţiu. În 2007 a construit această casă aici, la Băltenii de Jos. „Casa pe care o vedeţi am construit-o noi şi ne-a costat până la sfârşit mai mult decât preconizasem. Acum aş vrea să o vând, valoarea ei fiind de 50.000 de euro, dar nu vine nimeni să o cumpere.”
Pensiunile prosperă
Am bătut la poarta unei pensiuni de aici, din Băltenii de Sus. Am găsit mai mult optimism, semn că viaţa în Deltă poate fi minunată şi pentru localnici, nu numai pentru turişti. Pensiunea Wels, situată pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, e regina satului.
Poartă cu mândrie cele patru stele şi promite confort şi calitate pentru o vacanţă de vis. Acelaşi lucru promite şi recepţionera pensiunii, Brigitte Popescu: „Pensiunea noastră are 17 camere, dotate toate cu mobilier din lemn, grup sanitar propriu cu uscător de păr, apă caldă curentă, plasă de ţânţari, miniterase cu vedere spre fluviu. Ieşirea generoasă la Dunăre, miniplaja şi pajiştea dimprejur sunt atracţia turiştilor. Mâncarea este naturală, iar specialităţile din peşte nu lipsesc niciodată din meniu. Turiştii au parte şi de excursii în Deltă cu ambarcaţiuni proprii cu motor, închirieri de ustensile pentru pescuit, plimbări cu căruţa sau cu tractoraşul pentru copii, foc de tabără pe malul Dunării. Fluviul are ceva care te face să te îndrăgosteşti iremediabil de el.”
Am aflat că preţul unei nopţi de cazare în luna iunie poate ajunge la 239 lei, cu mic dejun inclus. Din păcate am găsit aici şi pensiuni nefinalizate din lipsă de bani. „Criza e ca o boală, nu alege…”, mi-a spus un localnic, care trecea în grabă.
