1000 de profesori din ţară au luat lecţii teoretice şi practice în ultimii trei ani ca să le formeze elevilor comportamentul şi să-i ajute să se integreze în societate, prin programul „Metode inovative în formarea personalului didactic pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor”, implementat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS).
Astfel, 51 de proiecte de dezvoltare a abilităţilor de viaţă au costat 1000 de euro, iar alte 44 de proiecte au beneficiat de 100.000 de euro, bani europeni gestionaţi pentru ca şcolile româneşti să fie competente.
Cum să pregătescă elevii pentru viaţa de zi cu zi, cum tinerii să se dezvolte personal, să ştie să comunice, să fie competenţi, să ia decizii singuri şi să evite situaţii de risc sunt necesităţi reale pe care profesorii din învăţământul gimnazial şi liceal le-au învăţat ca să le interiorizeze copiilor la şcoală.
Care sunt metodele inovative din proiect
„Metodele inovative probabil pentru noi nu sunt atât de inovative, dar pentru profesori sunt oarecum noi. Mergem mai mult pe partea de implicare, profesorii experimentează metodele respective şi le e mult mai uşor să le aplice la clasă. Îi învăţăm să evalueze nevoile elevilor, întrebându-i şi implicându-i pe elevi, lucru pe care, în general, profesorii nu îl fac neapărat că ei cred că ştiu care sunt nevoile elevilor şi nu-i mai întreabă”, a declarat coordonatoarea proiectului, Adriana Popescu.
Modelul de abilităţi de viaţă 4-H („head” – gândire şi judecată, „heart” – loialitate şi valori personale, „hands” – activităţi practice, „health” – viaţă sănătoasă) este una dintre metodele predate prin proiect. Astfel, elevii vor şti să fie competenţi, să aibă tărie de caracter şi încredere în sine, să facă faţă unor noi provocări, să fie creativi şi să se diferenţieze de ceilalţi prin idei şi acţiuni personale.
Ce spun formatorii de profesori
Elevii trebuie să ştie să comunice asertiv, să se documenteze, iar profesorii să găsească momente la orele de biologie, chimie, fizică sau alte materii în care să pună elevii să acţioneze, a spus unul dintre traineri.
Mai mult, un alt trainer şi profesor de limba şi literatura română din Bistriţa, Monica Halaszi, susţine că „profesorul trebuie să coboare de la catedră şi să fie omul din mijlocul copiilor. Abilităţi de viaţă înseamnă abilităţi pentru viitor pentru că altfel nu va avea cine să ne plătească pensiile”.
Cei 1000 de profesorii de la oraş şi din sate au fost instruiţi de experţi în educaţie, timp de şase ore pe zi din noiembrie 2008 până în octombrie 2011 şi au participat la 22 de focus grupuri, în Bucureşti, Cluj, Craiova, Eforie Nord, Sibiu şi Sinaia.
Proiectul s-a bazat pe trainiguri de educaţie non-formală, jocuri la care profesorii au învăţaţ cum să implice copiii direct în activităţi şcolare şi extracurriculare. De exemplu, unul dintre profesori îi va învăţa pe elevi cum să folosească un card bancar. Chiar dacă la oraş, acest lucru pare redundant, profesorii din mediul rural susţin că la sate informaţiile ajung mai greu.
„În timpul orelor de curs, profesorii să lege informaţiile de aplicabile în viaţa reală”, a completat coordonatoarea programului, care speră ca dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor să devină materie opţională în anul şcolar 2012-2013.
Proiectul, cofinanţat de din Fondul Social European POSDRU, a fost finalizat cu un ghid teoretic şi practic numit „Metode şi intrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă la clasă”.
