Mulţi dintre istorici spun că, dacă ar fi renovate castelele din Transilvania, Valea Mureşului ar putea fi considerată drept o Vale a Loarei din Europa de Est.
Valea mănoasă a Mureşului este plină de castele nobiliare. Unele dintre ele au aparţinut unor baroni ori conţi maghiari, altele unor principi ori regi români. De la izvorului Mureşului, apoi prin judeţele Mureş, Alba, Hunedoara şi până în Arad, la ieşirea Mureşului din ţară, există sute de castele şi conace nobiliare. „România Liberă – Ediţia de Transilvania” prezenta, în urmă cu câteva luni, câteva dintre cele mai frumoase castele din judeţul Mureş. Acum, reporterii RL au vizitat mai multe dintre castelele din judeţul Arad.
În judeţul Arad sunt zeci de castele, însă puţini sunt cei care le vizitează. Primăriile nu le popularizează, deşi ar trebui să atragă turiştii în localităţile lor. Edilii localităţilor spun că este mult mai important să atragă fonduri de la Guvern pentru apă şi canalizare, decât să se ocupe cu turismul şi castelele, fără a conştientiza însă că acestea ar putea aduce bunăstare comunei lor. Astfel, zeci de castele zac date uitării şi în câţiva ani nimeni nu-şi va mai aminti de ele. Unele, extrem de frumoase, se află pe Valea Mureşului.
Tabără în Castelul Konopi
Unul dintre castelele Aradului este Castelul Konopi. El se găseşte în mijlocul satului Odvoş, chiar lângă DN 7, la 50 de kilometri de Arad. A fost construit ca reşedinţă nobiliară în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi a fost asediat în 1784 de către ţăranii răsculaţi. Castelul a fost refăcut şi după 1800 a fost complet transformat. A aparţinut familiei nobiliare de origine maghiară Konopi, al cărei ultim urmaş, baronul Coloman Konopi, a fost inginer şi cercetător agricol, inventator al grâului de Conop.
Elementele arhitecturale cele mai valoroase se găsesc însă la faţada castelului. Din curte, turiştii urcă pe o scară pe terasa străjuită de coloane cu capiteluri în stil corintic, care susţin un fronton bogat decorat. De acolo, ajung în fostul salon al castelului. Acesta a fost naţionalizat în anul 1948, împreună cu întreaga moşie. Ani de zile a fost tabără pentru elevi şi după 1990 nimeni nu a mai făcut investiţii în castelul de la Odvoş. A fost revendicat şi restituit în anul 2007.
La câţiva kilometri distanţă, la Conop se află un alt castel. Este situat lângă şosea şi a fost construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În timp, castelul a suferit mai multe transformări interioare şi exterioare. Este construit în stil neoclasic, iar faţada este ornamentată cu masive coloane cu capiteluri în stil doric. În acest castel a locuit mai multe decenii Ştefan Cicio Pop, unul dintre corifeii Marii Uniri, mai ales în ultima parte a vieţii sale.
Castelul Regal, devenit loc de cazare pentru Ceauşescu
Cel mai important obiectiv turistic din zonă este Castelul de la Săvârşin, cunoscut sub numele de Castelul Majestăţii Sale, Regele Mihai I. Acesta a aparţinut succesiv familiilor nobiliare Forray, Nadasdy şi Hunyady (n.r. – numele maghiarizat al familiei regale de origine română, de Hunedoara, din care au făcut parte Iancu de Hunedoara şi Matia Corvin).
Castelul a fost construit între anii 1650 şi 1680 de către familia Forray. În data de 9 iunie 1784, de aici a fost răpit vicecomitele Andrei Forray de către haiducii conduşi de Petre Baciu. Şeful administraţiei comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către împăratul Iosif al II-lea. În timpul răscoalei lui Horea, ţăranii răsculaţi din împrejurimi au incendiat castelul. Iobagii de pe domeniul Forray au refuzat să se opună răsculaţilor şi au participat la revolte. Castelul a fost refăcut, însă, în timpul mişcărilor revoluţionare din 1848, a fost din nou incendiat.
În anul 1870, el a primit forma actuală şi este construit pe trei niveluri: demisol, parter şi etaj. Castelul este înconjurat de un parc cu arbori seculari. În anul 1943, proprietatea de la Săvârşin a fost cumpărată de Majestatea Sa, Regele Mihai I. Regele a iubit mult întreaga zonă, iar la plecarea în exil, trenul în care se afla a oprit pentru câteva minute în gara Săvârşin. Chiar dacă castelul a fost confiscat de comunişti şi a devenit unul dintre locurile pregătite pentru cazarea dictatorului Nicolae Ceauşescu, localnicii nu l-au uitat pe Regele Mihai I. În anul 2001, Castelul de la Săvârşin a revenit din nou în patrimoniul Casei Regale, care s-a ocupat de restaurarea lui. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, la Castel vin dubaşii din satele din jur şi locuitorii din Săvârşin ca să colinde Familia Regală. „Noi îl iubim foarte tare pe Rege. Este un mare om de stat, care va rămâne în istorie. Într-un fel, Majestatea Sa este consăteanul nostru şi noi ne mândrim foarte tare cu acest lucru„, spune Ilie, unul dintre oamenii care locuiesc în satul din apropierea castelului.
Castelul Mocioni-Teleki, construit de italieni
Un alt castel pe Valea Mureşului este Castelul Mocioni-Teleki, situat în Căpâlnaş. Castelul impunător, cu parter şi etaj, a fost proiectat de către arhitecţi italieni şi construit în jurul anului 1860, de către constructori din Italia. Are o faţadă cu patru coloane din piatră şi capiteluri corintice. Există şi trei uşi monumentale. Deasupra lor se află câte o fereastră pătrată care este prevăzută deasupra, în toată lungimea, cu o cornişă artistic dantelată. Uşile comunică între salonul castelului şi terasa spaţioasă, la care accesul din exterior este asigurat de trepte de marmură în formă de semicerc. Castelul are un parc, care, în urmă cu zeci de ani, era una dintre atracţiile zonei. A fost naţionalizat, dar a fost restaurat în anul 1964. Ani de zile, aici a funcţionat un Spital de psihiatrie. În castel a trăit un timp Alexandru Mocioni, preşedintele Partidului Naţional Român din Crişana şi Banat, ales la Conferinţa de la Timişoara din 1869, cunoscut animator al vieţii culturale din Transilvania.
Pe cont propriu
Castelele de pe Valea Mureşului au fost, în mare parte, revendicate şi retrocedate. Din păcate, ele se află într-un anonimat continuu, deşi ar putea atrage anual turişti din întreaga Europă. Cu toate că statul român s-a folosit decenii la rând de aceste castele, apoi le-a lăsat în paragină, noii proprietari sunt lăsaţi să se descurce pe cont propriu. Unii au reuşit să îşi restaureze castelele. Aşa ar fi Casa Regală a României. Alţii aşteaptă trecerea crizei economice, cu speranţa că vor găsi fondurile necesare pentru a reda vechilor castele strălucirea lor de odinioară.
