Noua Zeelandă şi Franţa îşi vor disputa titlul mondial de rugby, într-o întâlnire care va reedita ultimul act de la CM 1987. Fiind superiori valoric şi beneficiind de avantajul terenului propriu, neozeelandezii pornesc categoric cu prima şansă, dar francezii evoluează mai bine atunci când previziunile sunt împotriva lor.
Noua Zeelandă şi Franţa s-au întâlnit până acum de 50 de ori. All Blacks au învins de 37 de ori, Franţa de 12 ori, iar un meci s-a terminat la egalitate. Cu un total de puncte marcate în jocurile directe de 1.234 la 665 şi o medie pe meci de 24 la 13, Noua Zeelandă este într-un avantaj clar. Totuşi, Richie McCaw şi colegii săi au o revanşă de luat în faţa francezilor. Aceştia i-au eliminat, în mod cu totul surprinzător, în „sferturile” Campionatului Mondial din 2007. Neozeelandezii conduceau atunci cu 13-3 la pauză, dar au pierdut la final, 18-20, în faţa unei formaţii pe care în acel an o învinseseră detaşat în două meciuri amincale, 42-11 şi 61-10.
All Blacks au trecut uşor de Franţa şi în grupele actualului turneu final, 37-17. Şi nu a fost singura înfrângere a francezilor în competiţia curentă. Les Bleus s-au înclinat şi în faţa statului Tongon, scor 14-19.
Cameleonul din Hexagon
Toate aceste statistici pun însă o mai mare presiune pe umerii neozeelandezilor, de la care mulţi suporteri vor aştepta în finală nu doar o victorie, ci şi un scor sever, care să-i pună pe francezi la locul lor. Iar tocmai aici este problema. Les Blues au arătat încă o dată, în Noua Zeelandă, că sunt o echipă imprevizibilă şi norocoasă. Prima calitate şi-au demonstrat-o în jocul din „sferturi” împotriva englezilor, rivalii tradiţionali. Contrar a ceea ce arătaseră în precedentele 4 meciuri, Les Bleus s-au apărat exact şi au păstrat mult posesia balonului, învingând cu 19-12 într-o partidă în care englezii au punctat prima oară abia în minutul 55. Asta după ce britanicii îi bătuseră pe francezi, în februarie, cu 17-9, în drumul spre câştigarea Turneului celor Şase Naţiuni.
Unii cu eseul, alţii cu victoria
A urmat semifinala cu Ţara Galilor, unde francezii au jucat din nou modest, dar au profitat din plin de greşelile adversarilor. După ce deschiseseră scorul şi rataseră cu prea mare lejeritate ocazia de a face 6-0, galezii au rămas, în minutul 18, cu un om în minus. Tocmai căpitanul lor, Sam Warburton, l-a placat în aer pe Clerc şi l-a trântit la pământ. Însă francezii, cu un om în plus, nu şi-au copleşit opozanţii. Din contră, galezii au reuşit singurul eseu al meciului şi ar fi putut chiar să câştige dacă nu ratau o lovitură de penalizare acordată cu câteva minute înainte de final. Dar s-a încheiat 9-8 pentru Franţa.
All Blacks – all wins
De partea lor, neozeelandezii s-au achitat aproape perfect de sarcini. Au obţinut victorii pe linie în grupă şi s-au calificat cu minime emoţii în finală, după 33-10 cu Argentina în „sferturi” şi 20-6 cu Australia în semifinale. All Blacks au trecut cu succes peste accidentarea transformerului Daniel Carter, găsind în Piri Weepu înlocuitorul ideal. Prestaţia lor a fost lăudată la scenă deschisă chiar de antrenorul australienilor, Robbie Deans, care le-a urat succes în finală. Ultim act în care trebuie să-i învingă din nou pe francezi, aşa cum au făcut-o şi în 1987, când au obţinut singurul lor triumf de până în prezent.
Program
Finala Noua Zeelandă-Franţa se va juca duminică, 23 octombrie, de la ora 11.00. „Finala mică”, dintre Australia şi Ţara Galilor, va avea loc vineri, pe 21 octombrie, de la ora 10.30. Partidele vor fi transmise pe DigiSport.
