Pseudoliderul PSD l-a criticat pe Mugur Isărescu pentru că n-ar fi pus „degetul pe rana corupţiei şi a risipei banului public” de care s-ar face vinovată actuala guvernare. Deşi ştie că vorbeşte de funie în casa spânzuratului, Ponta are nevoie de povestea „corupţiei şi risipei” pentru că are de gând să guverneze pe bază de corupţie şi risipă aşa cum a învăţat de la Năstase.
Incapabilă să recunoască faptul că politica statului asistenţial, extinderea rolului nociv al statului în economie şi îndatorarea subsecventă a guvernelor – cu alte cuvinte politicile social-democrate – sunt principalele responsabile de criza actuală, stânga este obligată să inventeze naraţiuni care să pară că „explică” faptele în sensul lor şi să plaseze întreaga vină în tabăra liberalismului pro-piaţă şi a capitalismului.
În America, de exemplu, unul din cele mai ridicole şi amuzante proteste are loc de vreo două săptămâni la New York sub numele „Occupy Wall Street”. Tineri relativ bogaţi, albi şi, aparent, educaţi, protestează de zor împotriva „Wall Street”-ului pentru că li s-a spus de către profesorii de la literatură de la Universitate şi de către majoritatea presei că de vină pentru situaţia economică şi pentru criză sunt „marile corporaţii şi băncile”. Dacă sunt radicali, atunci cer socialism şi naţionalizare – le urăm noroc cu asta – iar dacă mai puţin radicali atunci îţi spun că oricum piaţa nu funcţionează şi că întregul capitalism a fost răpit de corporaţii şi de lobby-ul pe care aceastea îl fac la Washington.
Aceşti „indignaţi” refuză să vadă că bula imobiliară îşi are originea într-un program al STATULUI federal, că finanţarea a fost încredinţată unor companii care au pretins că au garanţii de STAT şi că autorităţile de STAT au tolerat această situaţie. Pe de altă parte par să fie complet ignoranţi cu privire la fractura logică pe care o presupune poziţia lor: Grupurile de interese şi companiile de lobby prosperă la Washington pentru că acolo se află instituţiile de STAT care reglementează diversele domenii ale economiei. Prin urmare dacă vrei să elimini infuenţa corporaţiilor şi lobby-ului, soluţia este mai puţină reglementare, deci MAI PUŢIN STAT şi mai mult capitalism, nu invers.
La noi, stânga are nevoie de o altă poveste. Cum nu poate accepta că statul român este supradimensionat, că programele sociale trebuie reformate şi că România nu îşi mai poate permite să aibă trei milioane de muncitori în domeniul privat şi 11 milioane de asistaţi, stânga noastră USL-istă are nevoie să inventeze o altă poveste: Nu criza este responsabilă pentru diminuarea salariilor, concedieri şi reducerea programelor sociale. Dacă-i întrebi pe liderii USL despre criza mondială este foarte probabil să primeşti răspunsul că pe ei nu-i interesează ce se întâmplă în lume, pe ei îi interesează de România lor. Dacă nu există criză, atunci de vină trebuie să fie nenorociţii ăştia de la PDL care au furat banii poporului şi risipesc banul public. Ponta ştie foarte bine că PSD este complet nereformat, că figuri precum Adrian Năstase, Mazăre, Oprişan, Dragnea, Voicu sau prietenul său Nicolescu fac de râsul lumii orice pretenţie de discurs pesedist anticorupţie dar nu are încotro. Pe de parte trebuie să se ţină de această ficţiune pentru că nu poate recunoaşte că realitatea crizei există şi pe de alta pentru nu are nicio intenţie să continue reformele – în pofida avertismentelor lui Isărescu – ba chiar visează probabil să le anuleze odată ajuns la putere.
Fără îndoială, guvernarea PDL îşi are partea ei de corupţie, incompentenţă şi clientelism. De exemplu, potrivit Ziarului Financiar, în cele 30 de luni de criză, companiile de stat în frunte cu Compania Naţională a Huliei şi-au dublat datoriile faţă de stat care au ajuns la 30 iunie anul acesta la 2,2 mililiarde euro. Companiile de stat sunt sinecuri politice prin care diverşi baroni îşi servesc clientela. Faptul că în cei doi cât a guvernat singur, PDL nu a reformat şi restructurat aceste companii şi că tolerează în continuare subvenţionarea unor găuri negre dovedeşte şi corupţie şi incompetenţă. Dar faptul că nici Ponta, nici Antonescu nici măcar nu vorbesc despre reformarea sectorului de stat dovedeşte că nu au de gând să schimbe absolut nimic ci să lase lucrurile exact cum erau. Ceea ce înseamnă că au de gând să guverneze tot prin corupţie şi risipa banului public aşa cum au învăţat de la Năstase. Numai că vor guverna mai prost pentru că sunt cu două clase sub el.
Acum două zile, Isărescu se întreba dacă în 2012 societatea şi clasa politică românească vor reuşi să iasă din tiparul precedentelor cicluri electorale. Răspunsul este nu, nu va reuşi.
