Cercetătorii francezi au reuşit să creeze primele celule beta pancreatice umane funcţionale, capabile să producă insulină, deschizând astfel calea către punerea la punct a unor noi metode terapeutice contra diabetului.
Aceste lucrări de cercetare, coordonate de Raphaël Scharfmann de la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), în colaborare cu Philippe Ravassard, de la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Paris, au fost publicate în revista specializată The Journal of Clinical Investigation, scrie Mediafax, care citează AFP.
Celulele beta pancreatice, care permit reglarea concentraţiei de zahăr din organism, funcţionează în mod defectuos în cazul diabetului, o maladie care afectează circa 350 de milioane de adulţi pe plan mondial.
Distrugerea celulelor beta producătoare de insulină conduce la diabetul de tipul 1, în timp ce perturbarea funcţionării lor declanşează forma de diabet cel mai frecvent întâlnită, diabetul de tipul 2.
Grefate pe şoareci diabetici, celulele astfel obţinute au refăcut complet controlul glicemiei (concentraţia de zahăr din sânge), a precizat Philippe Ravassard.
Graţie acestei descoperiri, numeroase echipe de cercetători vor putea să încerce de acum înainte să cunoască mai bine proprietăţile şi defectele pe care le pot avea aceste celule.
Ele vor permite savanţilor să studieze noi molecule şi vor putea fi utilizate ca modele preclinice, pentru testarea unor terapii celulare contra diabetului.
Deşi mai sunt câteva etape de trecut înainte de a putea face din aceste celule un tratament eficient contra diabetului, reuşita savanţilor francezi reprezintă o bază solidă pentru noi abordări terapeutice contra tuturor tipurilor de diabet.
EndoCells, compania rezultată din această colaborare ştiinţifică, a permis producerea acestor celule speciale, aşteptate de cercetătorii din lumea întreagă de aproape 30 de ani.
Pentru a genera culturi stabile de celule beta, cercetătorii au recurs la un protocol complex, realizat pornind de la un fragment de pancreas embrionar, prin transferul unei gene „nemuritoare”, care a asigurat un avantaj selectiv acestui tip de celule pancreatice, făcându-le ca acestea să se multiplice fără încetare.
