Compromisul PDL-UDMR pe statutul Casei de Sănătate, care nu a făcut decât să salveze coaliţia, fără a rezolva nici una din problemele reale ale sistemului de sănătate, era de aşteptat. Obiectul disputei era unul fals, oricâtă importanţă i-ar fi atribuit unii sau alţii, dar îndeosebi cei de prin opoziţie, în ideea că UDMR, deţinătoare a portofoliului Sănătăţii şi tot vexată de acţiunile CNAS, aflată în parohia PDL, ar fi ajuns să pună piciorul în prag, iar, ca urmare, coaliţia la putere ar fi ameninţat să cadă. Cererea UDMR de trecere a CNAS în coordonarea ministerului nu semnifică absolut nimic.
Şi nici trecerea în subordinea ministerului n-ar rezolva nimic, căci banii ar fi tot aceiaşi şi problema principală din sistem – respectiv subfinanţarea – ar rămâne intactă. Doar niscai pârghii şi-ar schimba mâinile. Reglementarea relaţiilor dintre minister şi Casa de Sănătate, indiferent care ar fi această reglementare, n-ar rezolva nici subfinanţarea pe plan global a sistemului, nici folosirea abuzivă a banilor strânşi din contribuţiile de sănătate la finanţarea programelor naţionale de boli cronice, nici orientarea clientelară a resurselor, culese în principal din contribuţiile asiguraţilor, către anumite spitale şi, să nu evităm subiectul, în mod indirect către clinici private!
Pe drumul pe care a pornit şi pe care calcă apăsat în ultimul timp – şi care, dacă bine se înţelege, este drumul prescris de FMI şi Banca Mondială, ce au demolat multe altele în România -, sistemul de sănătate din România merge clar spre extincţie. Oricum, extincţie pentru nevoiaşi, care în România vor fi mereu mai mulţi. Din informaţiile care există, se pregăteşte o nouă Lege a sănătăţii, care ar urma să desăvârşească opera începută. Prizonieră a abordării corpora-tiste – care pare a se dori a fi ge-ne-ralizată în toate domeniile, tocmai într-un moment când criza obligă la retractări radicale de la această abordare chiar în ţările unde fusese încercată mai de mult -, noua Lege a sănătăţii propune un fel de aşezare totală pe baze private a sistemului de sănătate, cu privatizarea spitalelor de stat, cu apariţia şi dezvol-tarea de asigurări de sănătate pri-vate (probabil cu participare obligatorie la acestea) şi cu un firav pachet de servicii medicale de bază pentru „plebe”. Un delir privat, completat cu finanţări masive din bani publici ale unor activităţi paramedicale în serviciul noului sistem integralmente privat (cum ar fi sistemul computerizat şi cardul de sănătate).
Atât de orbiţi sunt de misiunea de a servi companiile străine cărora le reprezintă interesele, încât „experţii” FMI şi ai Băncii Mondiale forţează implementarea unui sistem privat de sănătate în România, deşi este de bănuit că-şi dau seama că acesta nu poate fi pur şi simplu funcţional într-o ţară cu salarii mici. Salariile mici înseamnă contribuţii obiectiv mici la asigurările de sănătate şi deci lipsă de fonduri pentru organizarea unui sistem de ocrotire a sănătăţii operaţional şi eficient. Mai ales a unuia privat, care este costisitor, oricum mai costisitor decât unul de stat. Din acest punct de vedere fundamental, România ar trebui să abandoneze organizarea atât de costisitoare a sectorului de sănătate în sistem de asigurări şi întoarcerea la organizarea în sistem naţional bugetar cu colectare de impozite propriu-zise pentru sănătate. Încălecările minister-Casa de Sănătate ar dispărea de la sine.
Ceea ce, de asemenea, se fac a nu înţelege experţii FMI şi ai Băncii Mondiale, pentru a servi aceleaşi interese private străine, este că un sistem privat de asigurări de sănătate va strânge mult mai puţini bani pe plan global decât un sistem public, pentru că participanţii nu vor mai putea accepta, în general, contribuţii diferenţiate pentru aceleaşi servicii medicale. Legarea contribuţiei de salarii ori va fi desfiinţată, ori contribuţia va putea merge ca procent din salariu doar până la o anumită limită, urmând ca peste salariul mediu să se plafoneze, căci nu este vorba de un impozit, ci de o contribuţie la un sistem de asi-gurări, proporţională doar cu ser-viciul de care se beneficiază!
Ilie Şerbănescu
este analist economic
