Preşedintele nu are discipoli, dar îi îndeamnă pe democrat-liberali să caute un succesor, umblând cu portretele idolilor săi conservatori, fostul preşedinte american Ronald Reagan şi fosta prim-ministră a Marii Britanii Margaret Thatcher. Mizează însă mai mult pe o Doamnă de Fier în PDL decât pe exponenţii sexului tare.
Traian Băsescu şi-a găsit târziu aceste modele, după ce a condus un partid socialist, după ce a luptat împotriva restituirii proprietăţilor şi după ce a ajuns la Cotroceni susţinut şi înconjurat de oameni care aveau alte aşteptări de la el. Trecerea de la stânga la dreapta a fost calculată, nu a venit în mod natural, cum s-ar putea înţelege din discursurile sale: Traian Băsescu şi-a dat seama în 2005 că partidul său mic se poate transforma într-unul mare pe fondul simpatiei populare, dar cum pe culoarul din stânga era deja PSD, cu un electorat bine stabilit, nu-i rămânea decât să devină un preşedinte de dreapta, cu un discurs conservator, care să aibă în spate un partid de aceeaşi orientare. Între timp, Traian Băsescu este perceput ca un lider de dreapta gata să le ofere o scurtătură politică tinerilor din PDL atunci când le povesteşte despre cum a reuşit Ronald Reagan să crească bunăstarea americanilor şi puterea Statelor Unite în vremea preşedinţiei sale. Şeful statului îşi dă totuşi seama că printre colegii săi de partid nu există nici urmă de Ronald Reagan, chiar dacă fostul preşedinte american are câţiva admiratori în eşaloanele de sus ale ale PDL, şi atunci îşi îndeamnă spontan partidul: „Găsiţi-vă o Margaret Thatcher şi aveţi lider”.
Traian Băsescu se simte mai legat de Maggie Thatcher, deşi nu demult spunea că în următorii zece ani femeile nu au şanse la funcţii politice de primă mână în România. Preşedintele exprima o prejudecată generală, masculină şi misogină: femeile trebuie să urce încet treptele politice şi să fie veşnic recunoscătoare bărbaţilor care le-au făcut ceea ce sunt. Elena Udrea, una dintre favoritele sale, mărturisea fără complexe că în spatele fiecărei femei politice stă un bărbat – o declaraţie curajoasă, dar care n-ar fi venit niciodată de la Thatcher. Udrea a făcut într-adevăr carieră datorită lui Traian Băsescu. Preşedintele mizează în continuare pe ea fiindcă e curajoasă, frumoasă, ascultătoare, fără complexe şi face progrese. Traian Băsescu a mizat, de când e preşedinte, pe mai multe femei, dar nu toate i-au rămas loiale: Renate Weber şi Adriana Săftoiu l-au părăsit, de aceea n-au nici o şansă să devină o Maggie Thatcher mioritică. În bloc-start au rămas doar Monica Macovei şi Elena Udrea, ambele aduse şi sprijinite de preşedinte pe firmamentul politicii şi, deşi complet diferite, fiecare are propriul public.
Maggie Thatcher a intrat în politică pe vremea când avea o bursă la Oxford, unde a devenit preşedinta Societăţii Conservatoare din universitate, la 25 de ani a participat la primele alegeri, dar abia la 34 de ani a reuşit să intre în Parlament. La 45 de ani este numită ministrul Educaţiei şi, pe fondul unei crize economice prelungite, ia măsuri ultraconservatoare: ridică preţurile la cantinele şcolare şi suprimă distribuirea gratuită a laptelui în şcoli. Decizia a făcut-o nesuferită pentru unii – „Maggie Thatcher Milk Snatcher” („ne-ai furat laptele”) -, dar extrem de populară datorită îndrăznelii sale, prefigurându-şi în acest fel viitorul. La 49 de ani este aleasă şefa Partidului Conservator, acest club al gentlemenilor misogini, şi imediat după alegerile din 1979, la 54 de ani, preia guvernarea Marii Britanii pentru mai bine de zece ani. Chimistă şi apoi specializată în drept fiscal, Thatcher a ştiut cum să traverseze crizele economice, cum să câştige războiul pentru Insulele Falkland, cum să dezactiveze sindicatele, cum să restrângă cheltuielile bugetare, privatizând toate întreprinderile publice nerentabile şi reducând birocraţia supradimensionată. Această Doamnă de Fier, cum au numit-o sovieticii, care a umplut vistieria ţării din vânzarea „argintăriei de familie”, după cum au acuzat-o chiar conservatorii ei, a câştigat aproape toate bătăliile fiindcă nu şi-a abandonat principalul atu: refuzul de a face compromisuri. Monica Macovei ar putea deveni o Thatcher, deşi nu are o viziune economică şi nici experienţă în administraţie. Cel mai mult şi-ar dori, însă chiar Traian Băsescu să spună „Madame Thatcher sunt eu”.
